342 matches
-
ferește pe urmași de învinuirea că ar fi ucis-o deși, cel mai adesea tocmai ei sînt vinovați sau că nu s-ar fi împotrivit cu eficacitate uneltirilor îndreptate contra lui. Pe deasupra, mumificarea este un mod de a combate dispariția imagoului său, un mijloc de a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ucis-o deși, cel mai adesea tocmai ei sînt vinovați sau că nu s-ar fi împotrivit cu eficacitate uneltirilor îndreptate contra lui. Pe deasupra, mumificarea este un mod de a combate dispariția imagoului său, un mijloc de a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exemplu societăților de mase și al metodelor utilizate de acestea" (E. Gilson, La Société de masses et la Culture, Vrin, Paris, 1967). Al treilea timp, care începe cu alegerea lui Ioan-Paul al II-lea, se remarcă o revenire la un imago al papei, tată unic al Bisericii, o reînviere a identificărilor și regulilor care fuseseră măturate de progres. Să adăugăm că Papa este polonez, ales prin ruperea de tradiție și vom înțelege că urcînd, oarecum ca uzurpator, pe tronul papilor, el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului român Ștefan Lupașcu. Logica sa este strâns legată de apariția epistemologiilor moderne ale "noului spirit științific", anticipat de Hegel și reluat de Bachelard
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea ecuației dintre narațiune și discurs, într-un raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru. Spațiul occidental este chemat să cunoască "gândirea critică". Între tendința iconoclastă a vechii civilizații și supraabundența imaginii, specifică actualei civilizații, trebuie să existe o modalitate prin care funcția imago-ului să devină creatoare, în sensul unei deschideri spre umanismul interdisciplinar. De aceea, ne punem întrebarea firească dacă imaginile sunt generatoare de sens și de valoare, capabile de a concura percepția și gândirea. Jean-Jacques Wunenburger se întreabă dacă "viața imaginilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10. Mircea Eliade vorbește de o multitudine de imagini care sunt plurivalente prin structura lor. Dimensiunea simbolică a imaginilor dobândește marca unică a coincidentiei oppositorum, când imago și simbolul devin un modus vivendi pentru diverse teologii și metafizici. Percepția simbolică a imaginilor nu este decât o operație subiectivă, iar configurația simbolică decât o supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza psihanalitică înțelege stadiul oglinzii "ca o identificare", în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii sale speculare de către ființă implică un caz exemplar: manifestarea matricii simbolice în care "eul se precipită într-o formă primordială, înainte de a se obiectiva în dialectica celuilalt"12. Imaginea speculară rămâne suportul lumii vizibile. Funcția stadiului oglinzii constituie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
bune rezultate estetice, tehnica decupajului domestic. Faptul cotidian, cu atât mai mult cu cât pare nu doar autentic, ci și selectat oarecum întâmplător, reușește să traducă, mai ales când este tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aur, am văzut, e inseparabil de nostalgie, adică de fixația în valorile copilăriei, de persistența lor în vîrsta adultă. Chemarea Salvatorului e replica la o situație de vacuitate, e vorba de căutarea unui tată absent sau de substituirea unei imago părintești idealizate, celei a unei paternități refuzate. Speranța în revoluția mesianică este expresia pulsiunilor unei voințe megalomane care modelează lumea după propriile sale modele. Imaginea contradictorie a Orașului, protector sau tentacular, corespunde celei a Mamei, a locului închis și sigur
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
puternice romane din literatura română. Este istoria unei familii țărănești din Câmpia Dunării, din primăvară până în toamnă. Satul se cheamă Siliștea Gumești (ca și satul natal al autorului) și, reluat în alte cărți (Marele singuratic, Delirul), devine un fel de imago mundi. Alungate de istorie în alte locuri, personajele lui P. revin cu gândul sau cu pasul la Siliștea Gumești, drumurile lor trec totdeauna prin acest spațiu privilegiat, individualizat literar în chipul în care alte spații reale (Salinas - marea vale din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
materia în sine ca realitate substanțială a lucrurilor, și nu ca energie în Putere a formelor observa Ludovic de Gaigneron înseamnă a se condamna la a nu înțelege nimic din "trecerea la limită" ce caracterizează actul cauzal și obiectivitatea lui Imago Mundi..."22. Potrivit logicii formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
comunicare și democrație, mass-media poate să ofere remedii sau cel puțin să atenueze tripla criză a societății tranziției: criza de credibilitate, de integrare, de participare: * funcționînd ca watch-dog al societății civile; * lubrefiind dialogul social între indivizi, grupuri, instituții; * oferind o imago mundi reală (spunînd ca în basmul lui Andersen că "împăratul e gol"). Dacă sarcinile primei faze cantitative a democratizării au fost realizate (mai multe mijloace ziare, posturi de radio și televiziune pentru mai mulți indivizi), aspectele calitative ale democratizării rămîn
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dacă este luat de suflet. Feciorul de împărat blestemat să fie șarpe este găsit de către un moș; pus pe cuptor și hrănit bine, ajunge balaur [Niculiță-Voronca, II]. "Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi în concepțiile și în reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spațiul public semnificativ. 11.2.1. Spațiile religioase Ele prezintă o predispoziție nativă pentru a facilita realizarea unor preziceri. Pe lângă marile temple grecești, de exemplu, viețuiau preoți care se ocupau cu arta divinatorie și prezicători. "Templul nu este doar o imago mundi, ci reproducerea terestră a unui model transcendent. Iudaismul a moștenit această concepție paleoorientală despre Templu ca o copie a unui arhetip celest, idee care este, probabil, una dintre ultimele interpretări pe care le-a dat omul religios experienței primare
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
GIDDENS A. (1990). The Consequences of Modernity, Polity Press, Cambridge. GILL M., HEARNSHAW M. (1997). Personal Safety and Violence in Schools. Research report RR21, DFEE, Londra. GIOLITTO P. (1986). Abécédaires et férules. Maîtres et écoliers de Charlemagne à Jules Ferry, Imago, Paris. GLASS G.V. (1976). "Primary, secondary, and meta-analysis of research", Educational Researcher, 5, pp. 3-8. GLUCKSMANN A. (1998). "Les conflits d'après guerre froide", Revue stratégique, nr. 72, 1998/4, "Ami-ennemi". GOTTFREDSON D.C. (2003). "School-based Crime Prevention", in SHERMAN L.
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ni se pare semnificativ, dintr-un punct de vedere mai profund. Într-o lume urmărită de fantasma unui Adevăr absolut, a unei armonii universale, în care omul să iși regăsească locul, o lume care și-a pierdut, însă, propria imagine - Imago mundi nova, imago nulla 5 - dar pe care mai speră, totuși, să o recupereze, printr-o sinteză nouă a cunoașterii - visul vincian -, Ion Barbu crede, cu convingere, ca poezia poate aduce o contribuție esențială. Pentru "adevărul" ce promitea să se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
semnificativ, dintr-un punct de vedere mai profund. Într-o lume urmărită de fantasma unui Adevăr absolut, a unei armonii universale, în care omul să iși regăsească locul, o lume care și-a pierdut, însă, propria imagine - Imago mundi nova, imago nulla 5 - dar pe care mai speră, totuși, să o recupereze, printr-o sinteză nouă a cunoașterii - visul vincian -, Ion Barbu crede, cu convingere, ca poezia poate aduce o contribuție esențială. Pentru "adevărul" ce promitea să se ivească, poetul român
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ibidem, p. 61. 183 perfecțiunea, femeia ideală nu mai este accesibilă în planul mundan. Moartea ei golește de sens universul intim masculin, sărăcește o lume. Cavalerul în negru devine un simbol al durerii și trimite cu gândul la prototipul cristic, imago pietatis 669 , atrăgând din partea cititorilor compasiunea. Femeia iubită, decedată, a lăsat în urma ei numai durere, viața devine în absența ei un chin asemănător celui din iad: „Singurele personaje cu care cavalerul în negru își compară durerea sunt Sisif și Tantal
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oferirea unei alternative în a distinge binele de rău. De aici decăderea, demitizarea pe care o cunoaște donna angelicata, de care ne-am preocupat în subcapitolul al doilea al aceluiași ultim capitol. Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
edited by Boris Ford, Penguin Books, 1982, pp. 133-153. 51. Marino, Lucia, Audience and Narrators, in The Decameron “Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, pp. 25-36. 52. Markale, Jean, L’Amour courtois ou le couple infernal, Éditions Imago, Paris, 1987. 53. Marrou, Henri-Irénee, Trubadurii, traducere, note și postfață de Sorina Bercescu, Editura Univers, București, 1983. 54. Martin, Priscilla, Sex, Discourse and Silence, în Chaucer's Women: Nuns, Wives and Amazons, Macmillan, 1990, pp. 218 230. 55. Mckisack, May
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfere de cititori interesați de cultura română. Lucia Cireș CAPITOLUL I METAMORFOZELE SOCIO-CULTURALE ALE IMAGINII ȘI IMAGINARULUI I.1. ARHITECTURA IMAGINII I.1.1. IMAGINE. IMAGINAR. IMAGINAȚIE PROLEGOMENE Etimologic, termenii de "imagine", "imaginar", "imaginație" conțin particula "im" din limba latină ( imago, -inis, imaginare, imitari, imitatio, aemulus, aemulare), reprezentând ideea de "a imita". În unele limbi europene, s-a păstrat semnificația structurii lingvistice "im": fr. image, imagerie, imaginere, imitere, imitation, émule, émulation; esp. imagen, imaginar, imitar, emulo, emular (a rivaliza); it. immagine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind Styxul (v. Hesiod, Teogonia). Șarpele este considerat spiritul apelor primordiale, mitul păsării-șarpe a fost asociat cu umiditatea și cu apele pământului. Ca strămoș mitic, șarpele este un erou civilizator care se întrupează și se jertfește pentru neamul omenesc. Ca imago mundi, șarpele este într-o permanentă interdependență cu cele patru elemente universale: trăiește în pământ sau în apă, veninul său are proprietățile focului ceresc sau a focului htonian, iar, ca șarpe înaripat, aparține văzduhului, aerului. Ca întruchipare a primordialului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Th., Psychopathology of the psychoses, Tavistock Publ., London, 1969. Freud, S., Essais de psychanalyse, Payot, Paris, 1927. Freud, S., La psychopathologie de la vie quotidienne, Payot, Paris, 1926. Fromm, E., The sane society, Holt, Rinehard and Wilston, New York, 1976. Gebsattel, V.E., Imago hominis. Beiträge zu einer personalen Anthropologie, O. Müller Verlag, Salzburg, 1968. Gebsattel, V.E., Prolegomena einer medizinischen Anthropologie, Springer, Berlin, 1954. Genil-Perrin, G., Histoire des origines et de l’évolution de l’idée de dégnerescence en médecine mentale, Paris, 1913. Genil-Perrin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
eului cu propriile-i umbre. Dorindu-se, inițial, o reflectare a realului, scrisul se vede investit și cu funcția de mediator: de stabilire a relației organismului cu propria realitate psihică. Stadiul oglinzii (În sensul larg) Îndeplinește, astfel, una din funcțiile imago-ului, apropriind Innenwelt-ul Umwelt-ului. Anulări retroactive De altfel, „tratamentul analitic”37 pe care și-l aplică scriitorul de jurnale este văzut de majoritatea comentatorilor mai apropiat de acțiunea terapeutică, decât de cea literară. Firește, Într-o primă fază, În care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]