595 matches
-
istoric mult mai aproape de procreație și de reproducerea vieții decât de producție și de crearea de sensuri și valori. Istoria este descrisă de către De Beauvoir ca o succesiune de forme de supremație a bărbaților asupra femeilor. Femeile rămân prizoniere ale imanenței, trebuind să ceară pentru orice act în afara spațiului privatxe "„privat", și adesea și pentru cele din spațiul privatxe "„spațiuprivat", permisiunea bărbatului de care depind 5. Existențialistă fiind, Simone de Beauvoir neagă faptul că există o esență (femeiască, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
îl au în reproducerexe "„reproducere". În consecință, imaginea despre femei nu se suprapune cu cea a individului rațional și autonom, prototipul căruia i se recunoșteau și protejau toate libertățile și drepturile. Femeile sunt mai emoționalexe "„emoțional", mai legate de imanențăxe "„imanență", de naturăxe "„natură", chiar dacă aceste caracteristici nu sunt înnăscute, ci educate. Femeile sunt mai vulnerabile și mai dependente. Cu alte cuvinte, libertățile și drepturile depline au o barieră de sex: sunt accesibile doar unuia, și anume celui care coincide cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
divină, numai la sfârșit, când "timpul istoric este aproape suprimat într-un raccourci al perspectivei. Eschatologia (eschatia) se profilează pe orizontul imediat, suprimând imensa desfășurare a secolelor intermediare"37. Cu privire la eshaton însă, concepția iudaică îl situează în eonul acesta, al imanenței, ca o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii din timp către eternitate. Preocupați cu realizarea speranțelor lor mesianice aici pe pământ, evreii au ignorat nu doar posibilitatea mântuirii altor neamuri, ci, mai ales
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea, predeterminarea și unicatul întâlnirii, deși contrazisă sistematic de realitatea imanentă, se dovedește ea însăși eternă, predeterminată, unică. Ceea ce înseamnă că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al primei îndrăgostiri sau la capătul unei beții rusești. În Orientul mediu și extrem, accentele se schimbă. Conturul metafizic al tematicii „europene“ face loc fie transcendentului radical, care anulează tot, fie clipei revelatoare, aptă să lumineze fulgurant, în chiar nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu „vitalist“ al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Iisus poartă în spinare crucea lumii. Mila - spune spre sfârșitul romanului său Goncearov - e un sentiment precumpănitor în firea femeilor. Din acest punct de vedere, Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
intrarea în scenă o nouă umanitate (sau „postumanitate”) cu trăsături de coșmar. Unii afirmă deja sus și tare: lumea în care trăim nu mai are nimic de-a face cu trecutul, era consumului-lume a reușit să creeze o stare de imanență totală în care nu mai există decât preocupările pentru securitate, sănătate și plăceri festive, în care individul nu mai are o substanță existențială, trăiește fără interioritate într-un timp în întregime pozitivat, amputat de orice imprevizibilitate, de orice risc, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
faza III să asigure triumful definitiv al „omului-masă”, al acelui „om mediocru” denunțat de Ortega y Gasset, incapabil de efort, de exigență, de depășire de sine și care, răsfățat de istorie, se mulțumește să fie ceea ce este, într-o perpetuă imanență 19? Nu cred. Chiar și „ultimul om” pe care l-ar putea reprezenta hiperconsumatorul se angajează să facă mai mult, să „crească”, să trăiască și pentru altceva decât pentru securitate și divertisment. Lupta pentru recunoaștere, dorințele de autodepășire n-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Blaga, dar și din Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba sau Eugenio Montale, se propune o lirică a pustei și a așteptării. În 30 de poeme (1973) accentul se mută pe caracterul imnic, juxtapus unei presiuni conceptuale impresionante. Lirica transfigurează spectacular convulsiile imanenței și le transferă în autocrația cerebralului. În versul eliptic, concentrând cuvinte menținute într-o subtilă stare de vibrație, se întrevede o replică dată literaturii osificate din epocă. Traseul poetic al lui S. poate fi observat în antologia Cumpăna vieții (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor religii, anume că Dumnezeu se distribuie în fiecare, sau, altfel spus, că transcendentul este în imanent. Numai că, la Blaga, această imanență ia o formă negativă, ca censură sau factor limitativ. O altă antinomie apare imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi este rezervat un destin pe care nici o filosofie nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a fost mereu mai mult decît el însuși, de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
unor noi bucurii. Unii au devenit și scriitori, eseiști, muzicanți, actori, sau poeți, sau au intrat, mai mult sau mai puțin explicit, în viața politică, cel mai adesea la stînga, sunt rebeli, sunt vedete, inamici ai pasiunilor triste, gîndind asupra imanenței. Transcendența și tristețea le sunt principalele obstacole. Anormalitatea devine normalitate, uneori se vorbește despre iluzia progresului, chiar despre "sfîrșitul filosofiei", de unde ar fi dispărut însăși logica sensului. Pentru Gilles Deleuze și Felix Guattari filosofia este "crea re de concepte", care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
decât vom găsi, spre exemplu, la Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful sau Clement din Alexandria. Sfântul Iustin Martirul Și Filosoful (cca 110-165) evidențiază transcendența lui Dumnezeu în dauna antropomorfismului, dar susține Și că transcendența divină nu poate fi despărțită de imanența divină. El afirmă că limbajul pe care îl utilizăm referitor la Dumnezeu nu explicitează cine este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând se bazează pe activitățile lui Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl, Creatorul, Domnul etc. Identificăm
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
superstiții, oamenii au trecut la un stadiu superior, rațional, abstract. El propune chiar divizarea acestui domeniu pe două paliere: o sociologie statică și o sociologie dinamică, preocupată de progres și de transformarea societății. Nu putem să nu amintim de principiul imanenței schimbării al lui P. Sorokin (1941, apud Ungureanu, 1990, p. 254) prin care se încearcă explicarea sociologică a acestui fenomen. Acest principiu este descris prin trei propoziții fundamentale: * orice sistem sociocultural se schimbă ca urmare a mișcării lui adaptative la
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
discuțiile pe această temă vor cunoaște noi episoade. Afirmarea diferenței între esență și persoană, care ia forma celei între natură și energii (sau lucrări), implică o mare provocare pentru spațiul cultural bizantin: felul în care putea fi înțeles raportul între imanența și transcendența divină. Era necesară găsirea unei formule de echilibru între prezența, imanența divină și transcen¬dența lui Dumnezeu. Nu în puține cazuri, acest echilibru fusese periclitat de formulări ce favorizau unul dintre aspecte. În mod repetat s-a pus
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
persoană, care ia forma celei între natură și energii (sau lucrări), implică o mare provocare pentru spațiul cultural bizantin: felul în care putea fi înțeles raportul între imanența și transcendența divină. Era necesară găsirea unei formule de echilibru între prezența, imanența divină și transcen¬dența lui Dumnezeu. Nu în puține cazuri, acest echilibru fusese periclitat de formulări ce favorizau unul dintre aspecte. În mod repetat s-a pus problema unei noi formulări a căii pe care ar putea-o urma cunoașterea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el termenul ultim al statului, întrucât nu este decât tot un mijlocitor, deși la cel mai înalt nivel în spațiul imanenței. Treptele ierarhiei administrative sunt mai ales nivele de participare la Bine, și în același timp manifestări ale acestuia către cei ce se găsesc într-un plan inferior (se găsesc în fapt aici elemente ale lecturii creștine a Polisului ideal platonician
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
această concentrare asupra tensiunii procesului imaginativ-scriptural, prin care ia naștere poezia, indică de fapt că gândirea (poetică) se exprimă - cum subliniază F. Alquié - drept „facultatea eliberatoare ce ne permite să trecem de la real la imaginea însăși”, la „această iluzie de imanență pe care o numim frumusețe”. A alege „dintre toate NAȚIUNILE... imagi-NAȚIUNEA” devine astfel o opțiune fundamentală în sensul eliberării ființei de opresiunile „realului” într-un spațiu mereu nesigur, care e locul genezic al poeziei, spațiu de așteptare tensionată a inepuizabilelor
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a civilizațiilor europene și asiatice unde expe riența estetică reprezintă un proces cultural și psihologic tardiv, ulterior așezării ("descălecării") grupului și inițierii unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în care apare: nici dreptul și nici facultatea naturală nu-i permit să treacă dincolo. Nu-i este dat să se înalțe la Dumnezeu, nici să-i cunoască existența, nici chiar prin aportul lucrurilor vizibile». Continuă enciclica, spunând că metoda imanenței este legată de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
lucrurile și, totodată, transcendent în sensul că nu poate fi cunoscut prin experiență. Dumnezeu este real în sensul că există, dar nu este, totuși, o realitate de natură factuală, accesibilă cunoașterii prin experiență. Küng afirmă că Dumnezeu reprezintă transcendența în imanență, eternitatea în temporalitate, prin urmare absolutul în relativ. Ceea ce cuprinde totul și pătrunde totul nu este un obiect, o entitate despre care se poate enunța ceva. În formulările lui Küng: „Teologul poate, desigur, să găsească un cuvânt care depășește noțiunile
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
șaptezeci s-a ocupat de personalități ale veacului al XVII-lea românesc, reprezentante ale discursului creștin și ale narațiunii tip Antim sau Grigore Ureche, Miron Costin, criticul se va dedica unor cercetări de teorie literară: "Expresivitatea involuntară", "Figura spiritului creator", "Imanența literaturii", "Sistematica poeziei" Bibliografia sa nu duce lipsă nici de studii aplicate precum "Introducere în poezia contemporană", "Poezia medievală în limba română" etc. Toate aceste lucrări tipărite, fie că au fost inițial cursuri universitare, fie că nu, au fost premiate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și ca demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea, aceasta fiind înțeleasă ca reintegrare în circuitul materiei. Pentru Kant existența umană este o contradicție, o antinomie, un paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care doar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Ion Nicodim: Tactilitate, imanență și grație Deși a început ca pictor și s-a afirmat în cea mai dificilă dintre epocile artistice ale secolului trecut, și anume în plină ofensivă propagandistică a anilor cincizeci, Ion Nicodim este esențialmente un creator de spectacole vizuale, prodigios
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]