543 matches
-
fiind singurii în măsură să confirme sau să infirme corectitudinea aprecierilor actuale, de datare și de încadrare în culturile și civilizațiile menționate. Ceea ce va rămâne și nu va putea fi pusă la îndoială este afirmația cu privire la locuirea zonei din vremuri imemoriale, că aceste urme atestă aici prezența oamenilor din toate epocile străvechi și vechi, că acei oameni s-au aflat la temelia comunităților următoare, respectiv satele noastre românești. 4. Zorii comunităților etnice românești din zonă, în lumina vestigiilor arheologice, juridico-lingvistice și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satelor noastre, căci a tăgădui existența românilor pe aceste locuri în perioada pentru care lipsesc documentele scrise, sau pentru că informațiile sunt puține și sărace, ar echivala cu negarea însăși a formei de organizare incipientă socială, „obștea teritorială, satul ca realitate imemorială și entitate ancestrală”. Observăm că se poate constata în satele noastre vechi, chiar și la o sumară cercetare și analiză a structurilor teritoriale, din punct de vedere economic și social-politic, modul în care s-au integrat anumitor cerințe și reguli
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dată abia la începutul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, unele în statistica din 1803, altele cu prilejul succesivelor organizări și reorganizări administrativ-fiscale produse în epoca modernă, menținându-se toate în limitele vechilor hotare, așa cum fuseseră trasate din vremuri imemoriale. Este acesta un aspect prin care se particularizează obștea Umbrăreștilor de alte sate vechi din împrejurimi precum Buceștii, Lieștii, Cudalbii, Corodul etc., sate care au fost și au rămas cu casele grupate pe o singură vatră, compactă teritorial, și care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a sporului demografic și a dezvoltării economice, raporturile preponderent familiale sunt puse în consens cu cele teritoriale și când are loc și un mai riguros și mai exact proces de teritorializare între comunități. Trasarea hotarelor dintre sate, încă din timpuri imemoriale, constituie un alt argument peremptoriu în susținerea tezei că satul a cunoscut și a parcurs faza devălmășiei absolute, devălmășie ce-și va lăsa amprenta specifică în caracterul de interes strict comunitar în faza următoare, când se va trece la devălmășia
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
asigura buna rânduială în comunitate, prielnică ambelor părți, stăpânit și stăpân. Practic relația se concretiza prin înțelegeri încheiate sub forma „contractelor verbale” - cuvântul dat „lega părțile, ca și datul mâinii, ambele procedee având și sensuri magice”, fenomenul existând din vremuri imemoriale. Contractul prin cuvântul dat se realiza între o parte aptă, din punct de vedere juridic și armat, să asigure protecția și securitatea necesară. Rolul acesta putea fi exercitat de o persoană, de o familie mai puternică, sau de un grup
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ținut de ele, precum stă scris în privilegiile de cumpărătură și de danie”. Prin urmare, satele cu structurile ce asigurau veniturile și dreptul asupra acestora își aveau temeiul juridic printr-o ascultare ce data din vecii vecilor, adică din vremuri imemoriale, expresia neputând fi interpretată în acest context ca o figură de stil, ci ca realitate juridică, pe care marele voievod o cunoștea ca existând din timpuri foarte vechi. Un act de mai târziu, curios prin insolit și unicitate, dar tocmai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
liberale contemporane. Votul era doar pentru cei care plăteau "cens" (o taxă), și erau cunoscuți sub numele de "le suffrage censitaire". Reformatorii erau, de asemenea, conștienți de numărul mare de municipalități,23 axate pe vechile parohii care existau din timpuri imemoriale. Mirabeau, care dăduse dovadă de un spirit moderat în crearea departamentelor, a pledat în favoarea unei restructurări a municipalităților pe care a propus să le reducă la 720. Pe de altă parte, trebuie să ne amintim că marea majoritate a poporului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mare măsură la arborii mari. De aceea pentru Încărcarea cu energie pozitivă cel mai bine este să găsești un arbore singuratic ce crește pe un loc mai ridicat. Se prea poate ca el să devină prietenul dumneavoastră constant. Din vremuri imemoriale cel mai puternic a fost socotit stejarul. Se are aici În vedere nu soiul concret, ci arborele În general, „copacul vieții”. După reprezentările vechilor slavi, În copaci se află Închisă o forță universală pe care o numim astăzi forța vitală
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
91). Exemplul pe care îl folosește este al unui lider care vrea să întărească sentimentul de solidaritate al unui grup de oameni. În acest scop, conducătorul caută să convingă membrii grupului de unitatea culturii lor zugrăvind-o drept o moștenire imemorială, permanentă, dar neconștientizată. Această moștenire aflată în stare de amorțeală / adormire, va spune el, odată reînviată devine puternică și eliberatoare. Pentru a-i convinge că așa stau lucrurile, liderul va folosi o concepție esențialistă a culturii: "Grupul nostru va acționa
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
vițelul Meleșcanu, care are niște urechi leit ca ale politicianului și pe măgărița Monica Macovei (cu are breton exact ca al Monicăi Macovei). Dar nu despre asta voiam acum să vorbesc ci de marota ceea a românilor, născută din timpuri imemoriale, vizavi față de ideea de hoție. Am spus mai sus despre cei care sug fără grijă la pieptul generos al bugetului, dar sincer vă spun, nu trag speranță c-am să văd vreodată în România pușcării burdușite cu marii căpcăuni înghițitori
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul său, Rege, fiul mai mic s-a proclamat Președinte. (Nu se mai știe care a fost fratele mai mare, existând informații că moștenitorii lui Kokobort'u ar fi fost gemeni.) Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
din nord) este o țară mândră, unde locuitorii sunt pătrunși de importanța minunatului lor trecut. Din păcate, însă, tocmai datele despre acel trecut sunt cele care mențin tensiunea mereu gata de explozie între cele două etnii ce populează din vremuri imemoriale locul: podliii și vețiii (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podliii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
suferit privări de drepturi și au fost disprețuiți, evreii formau o minoritate relativ privilegiată acolo unde erau tolerați. Considerată o corporație ca alte corporații, statutul ei era fixat printr-o combinație de promulgări legale și de cutume existente din timpuri imemoriale și păstrate în virtutea tradiționalismului medieval. Rupturile se produceau în contexte foarte precise. Evreii erau, în realitate, tributari alianței lor de fapt cu puterile momentului. În perioadele de schimbare, asta nu putea decât să-i fragilizeze, făcând din ei prada predilectă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cele două state au fost unite sub același sceptru, dar Regele Kokobort'u, pentru a nu exista rivalități în legătură cu succesiunea, a împărțit țara între cei doi fii ai săi. (Cel puțin asta ne spun cronicile din și despre acele vremuri imemoriale.) Fiul mai mare s-a încoronat, la rândul său, Rege, fiul mai mic s-a proclamat Președinte. (Nu se mai știe care a fost fratele mai mare, existând informații că moștenitorii lui Kokobort'u ar fi fost gemeni.) Dar asta
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
din nord) este o țară mândră, unde locuitorii sunt pătrunși de importanța minunatului lor trecut. Din păcate, însă, tocmai datele despre acel trecut sunt cele care mențin tensiunea mereu gata de explozie între cele două etnii ce populează din vremuri imemoriale locul: podlii și veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a mai spus Raul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură nu poate fi calificată cu mai multă îndreptățire drept imemorială! Imitând copilul, neoconsumatorul nu face decât să-i dea un nou chip eternului homo ludens. Iar dacă, așa cum scrie Roger Caillois, Mimicry are ca scop, prin intermediul măștilor, „să-i sperie pe ceilalți”, nu te poți împiedica să nu zâmbești atunci când
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
norme sociale imperative al căror rost era să îndiguiască revărsarea invidiilor altora. Lucrurile s-au schimbat: spre deosebire de acele timpuri, societățile contemporane au renunțat la orice dig „de protecție”, totul petrecându-se ca și cum moravurile hiperindividualiste ne-ar fi dezbărat de frica imemorială de pasiunile ranchiunoase. Universul mass-mediei oferă o ilustrare frapantă a acestei răsturnări de situații prin aceea că mijloacele de informare de masă nu contenesc să facă public cu nerușinare și pe scară largă tot ce poate stârni invidia în lumea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu cumva să se provoace invidia cuiva a încetat a mai constitui o structură mentală și ideologică majoră. Acum nu ne pasă de pizma nimănui și chiar râdem de ea: epoca triumfală a consumului poate fi considerată groparul acestei terori imemoriale. Încredere, fericire și invidietc " Încredere, fericire și invidie" Odată cu avântul societății de hiperconsum, modurile de reprezentare a fericirii și a nefericirii altuia au cunoscut schimbări notabile. În comunitățile tradiționale, pentru că teama de invidie îi împingea pe oameni să-și ascundă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dublura pinului desenat în fundal. În Matsukaze, el marca, așa cum am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale și a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să-i încânte înainte de toate pe morți”. Opera lui capătă astfel o veritabilă măreție, căci, pentru a fi măreață, „orice creație artistică trebuie ș...ț să coboare în timp de-a lungul câtorva milenii, să ajungă, dacă se poate, până la imemoriala noapte înțesată de morți care se vor recunoaște în acea creație”. „Nu”, insistă Genet, „opera de artă nu este destinată generațiilor de-abia născute. Ea e închinată oastei, câtă frunză și iarbă, a celor plecați dintre noi”. Ideea unei opere
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iasă din tenebre și, în același timp, să se retragă în tenebrele unei nopți „într-atât de îndepărtate și totodată atât de dense, de compacte, încât nu se mai deosebește cu nimic de moarte”. Dar statuile acestea, venite din timpuri imemoriale și din spații aflate parcă la capătul pământului, nu ne trimit oare cu gândul la acel străvechi mormânt originar despre care vorbea Michel Serres? Purtând marca vremurilor arhaice, învăluite în bezna începutului de lume, nu ne dau ele sentimentul că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
S-a remarcat însă rapiditatea cu care românul adoptă elemente străine și viteza cu care renunță la ele, când nu îi mai sunt folositoare. Spiritul de sinteză complexă al neamului nostru nu se explică numai prin persistența lui din vremuri imemoriale în spațiul de mijloc între Occident și Orient, ci și din îmbinarea în el a caracterului latin și a creștinismului ortodox. De altfel, caracterul nostru latin nu este străin de vechimea ființei noastre de traci, care nu s-au mutat
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]