1,295 matches
-
și al unor supărări induse prin polemici asupra amănuntelor. Un personaj care apare astfel în Despre plăcere îFra Antonio da Rho, interlocutorul său creștin, un fost prieten din Milano), devine ținta zeflemelii sale când, într-una din lucrările sale consacrate imitării elocvenței latine, da Rho își manifestă dezacordul cu Valla privind folosirea pronumelui quisque... Nu mai e nevoie de nici un alt argument pentru a ne da seama că filosoful exagerează! El se supără și pe teologi și pe predicatori - Antonio Bitanto
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și descoperă fluviul ca adevăr al lunii. Dar niciodată Ideile... Acestui nominalism îi vom adăuga și încrederea absolută în natură; cinicilor și lui Montaigne le plac animalele și dau, fiecare cu bestiariul său, lecții oamenilor invitându-i să prefere calea imitării naturii în locul sirenelor culturii și ale artificiului. Peștele masturbator, șoricelul amator de firimituri, scrumbia târâtă în lesă, broasca în apa înghețată îi învață pe oameni ce este anatomia, frugalitatea, determinarea, puterea de a le îndura; pisica din castel, zborul din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dezirabil prin complicarea inutilă a accesului la el; el justifică sinuciderea considerând că o existență devenită dureroasă nu-i aparține lui Dumnezeu ci prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale se instalează în imanență, pe terenul meditativ și spiritual al unui fel de înțelepciune păgână. Zeii epicurieni îndeamnă la imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vezi birocrație si administrație publică) este înlocuit de o preocupare pentru explicarea asemănărilor dintre organizații. Procesele izomorfice au fost analizate în diferite domenii, de la manualele de colegiu la reformele administrative. Axarea asupra organizațiilor a fost lărgită astfel încât să poată surprinde imitări ale programelor de politici (publice sau private) și design instituțional. Definirea i.i. este un prim demers necesar pentru înțelegerea conceptului, următorul pas fiind reprezentat de diferențierea, cu unele exemple concrete, a tipurilor de i.i. din literatura de specialitate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
organizațiilor de către alte organizații de care depind” (DiMaggio și Powell, 1991, p. 67). Coerciția este rezultatul unor presiuni precum cele ale unui mandat guvernamental sau ale dependenței de organizații-cheie. O organizație tinde să copieze modelul celor de care depinde. Însă imitarea este încurajată și prin alte mijloace decât puterea și dependența, o altă sursă a izomorfismului coercitiv fiind reprezentată de așteptările culturale în care instituțiile se dezvoltă și funcționează (DiMaggio și Powell, 1991, p. 67). Instituții similare create în România și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Izomorfismul mimetic, cunoscut și sub denumirea de mimetism instituțional, implică faptul că instituțiile se modelează pe fundațiile altor instituții ori de câte ori intră în contact cu un mediu nesigur, scopuri ambigue sau alternative neclare (DiMaggio și Powell, 1991, p. 69). Nesiguranța încurajează imitarea, avantajele acestui proces fiind ridicate în termenii identificării alternativelor și soluțiilor valide pentru problemele care apar. Organizațiile observă comportamentul adoptat de alte organizații în situații similare cu cele pe care le au de rezolvat, iar învățarea și imitarea soluțiilor reprezintă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Nesiguranța încurajează imitarea, avantajele acestui proces fiind ridicate în termenii identificării alternativelor și soluțiilor valide pentru problemele care apar. Organizațiile observă comportamentul adoptat de alte organizații în situații similare cu cele pe care le au de rezolvat, iar învățarea și imitarea soluțiilor reprezintă, de multe ori, alegerea mai puțin costisitoare și mai eficientă. Însă acest lucru este valabil doar în condițiile în care se ține cont de diferențele de mediu. În principal, mimetismul este generat de nesiguranță, fiind imitate organizațiile de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
costisitoare și mai eficientă. Însă acest lucru este valabil doar în condițiile în care se ține cont de diferențele de mediu. În principal, mimetismul este generat de nesiguranță, fiind imitate organizațiile de succes sau percepute ca având legitimitate sporită. Această imitare conduce însă la sporirea legitimității, fără a se asigura însă, neapărat, eficiență. Extinderea ideii de mimetism de la organizații la spectrul instituțional a fost realizată de Claus Offe (1992) într-un articol despre design instituțional și tranziții democratice. Astfel, el a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
relevă de la sine. De aceea, clasticii noștri sunt încă insuficient cunoscuți în esența lor adâncă. 2. Eu cred că e timpul să rupem această tradiție esopică și să promovăm o literatură exoterică și directă. În acest sens nu sunt pentru „imitarea clasicilor”, dar sunt pentru imitarea lor în alt sens: să înțelegem din exemplul lor lucrul acesta; nimeni nu poate fi mare scriitor numai cu „talent” și fără o mare cultură. (Nu puțini cred că, de pildă, Creangă sau chiar Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
clasticii noștri sunt încă insuficient cunoscuți în esența lor adâncă. 2. Eu cred că e timpul să rupem această tradiție esopică și să promovăm o literatură exoterică și directă. În acest sens nu sunt pentru „imitarea clasicilor”, dar sunt pentru imitarea lor în alt sens: să înțelegem din exemplul lor lucrul acesta; nimeni nu poate fi mare scriitor numai cu „talent” și fără o mare cultură. (Nu puțini cred că, de pildă, Creangă sau chiar Caragiale, ori Arghezi nu erau culți
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
istoria urbană și imaginile mentale, inclusiv cele create de propagandă. Între cauzele care au determinat dezvoltarea preocupărilor În anumite direcții, Murgescu și CÎlția uită să rețină și distribuția bursierilor Între diverse centre occidentale, care a avut drept rezultat, grație francofoniei, imitarea masivă, aproape exclusivă, a modelului hexagonal. Chiar din acest volum se vede cît de utilă ar fi Înmulțirea contactelor anglo-saxone și germane sau italiene. Unele dintre lucrările culese aici sînt dosare de studiu. Fiind vorba despre spații străine, autorii n-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Treboniu Laurian și P.I. Cernătescu, proiectul de statut al Societății Literare Române (Academia Română). M. a privit toate problemele de limbă și de literatură pe care le-a luat în discuție într-un larg ansamblu de factori culturali. Era adversar al imitării manifestărilor sociale specifice altor popoare, cerând adaptarea lor la condițiile particulare ale societății românești. Prin energica afirmare a acestei opinii, el a fost unul dintre cei care au anticipat teoria junimistă a „formelor fără fond”. Intervențiile sale, apărute cea mai
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
Remarcate de timpuriu, diferențele lingvistice nu s-au situat în centrul disputelor sociale și politice din Europa Est-Centrală decât începând cu secolul XIII. Colonizarea cu populație străină, utilizarea limbii germane în preajma regelui și de către un segment influent al elitei sociale, imitarea modelului curții imperiale, intensificarea legăturilor comerciale și ecleziastice, într-un cuvânt, contactul cu celălalt, a făcut ca interesul pentru propria identitate lingvistică să crească. Nobilimea autohtonă a reacționat în primul rând, de teama pierderii identității sau, mai curând, a privilegiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
19. Rezistența la modernizare a găsit în intelighenția românească un aliat nesperat. Societatea nu putea promova un model de modernizare integral românesc. În mod fatal, în România, la fel ca și în alte societăți întârziate, s-a recurs la adoptarea/imitarea modelului occidental. Adoptarea a reușit mai mult sau mai puțin, în funcție de capacitatea de schimbare a societăților întârziate. Unele au reușit mai bine - cazul Poloniei -, în vreme ce altele mai precar - cazul României 20. În anii regimului comunist se poate lesne constata că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Din noiembrie 1858 până în octombrie 1859, face să apară foaia politică și literară „Patria”. În 1843, traduce, în trei volume, romanul Karolinei Pichler, Agatocles sau Răvașe scrise din Roma și din Grecia. În „procuvântare”, el afirmă că, mai mult decât „imitarea” textului original, s-a străduit să facă o transpunere în „stilul modern” - prima atestare la noi, în plan literar, a conceptului de modern. Traducerea e însă greoaie. O contribuție la constituirea terminologiei științifice românești este tălmăcirea din franceză, în 1846-1847
GANE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287158_a_288487]
-
Fecioarei Maria și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului nu sunt îndreptate către Dumnezeu ci către un om. Creștinii n-ar putea să fie transformați în Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Galia continentală, locul de asceză de la Lérin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes: plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspândea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului care era ales în Orient ca loc de asceză; insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. Însă prima activitate, caracteristică pentru viziunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
implică o retragere din lume ca entitate a răului, ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji și de chinuri. Chiar și reluarea temelor din Sfânta Scriptură, reluarea motivului ascezei în pustiu, imitarea figurilor lui Ilie, Elizeu, Ioan Botezătorul, a motivului pribegiei lui Israel în căutarea pământului făgăduinței, nu au nimic chinuitor, nu transmit o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il cenobio di Lerino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit ca și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea de către aceasta a lui Cristos însuși și, ca atare, etica (Dialog contra aftartodocetiștilor, PG 86, 1348-1349). În timp ce n-a existat niciodată suflet omenesc neîntinat de păcat voluntar sau involuntar, singur sufletul Domnului a rămas neatins de vreun fel de păcat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pervertite prin păcat, pentru ca el să se poată întoarce la sănătoasa condiției originală. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mântuirii este imitarea lui Cristos și în special urcarea pe cruce de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet e focalizat asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge prin separarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de acutizarea controversei origeniste ca și de hotărârea lor de a evita provocarea unor tensiuni într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sunt recomandate ca baze ale vieții spirituale, iar asceții manifestă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
formulat deja în tratatul precedent), așa cum ne-a îndemnat Pavel (I Cor. 7, 32); în acest scop, trupul trebuie să primească cele de trebuință pentru ca sufletul să fie liber să se îndrepte spre Dumnezeu (36-37). Viața trebuie să fie dedicată imitării lui Dumnezeu, care este bun și milostiv, prin rugăciuni continue și meditație. Scrierea se încheie cu îndemnul de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gândurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntâmpinat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]