500 matches
-
lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
să privească în savantele lor eprubete "puritatea" precipitatului... încotro? cînd bine te-ai întrebat odată dacă există viață înainte de moarte și te-a surprins uluirea propriei tale îndrăzneli văzînd că din preaplinul golului ce iți hrănea cu un păsat pîcsos imobilitatea a izbucnit revoltă de care erai gravidă după o gestație de decenii în scîncete și înfometare căci fuseseși copilă orfana înfiata într-un funest crepuscul de viitorul ei violator vai nu am nici eu lacrimi cîte s-ar cuveni să
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
Dar orice viață, viața oricui, e ceva prețios în sine, urmele ei scrise merită întotdeauna oarecare atenție" (27 martie 1992, vineri). Urmele Marianei Șora nu păstrează decât în mică măsură cotidianul, evită Ťpomelnicul momentelorť. Ele scriu Ťvoluptatea melancolică a unei imobilități în plină conștiință a inexorabilei treceri, ca în lungile după-amieze de vară la București, privind frunzișul umbros din fața geamului din hol și întinderea aurită de peste acoperișuri, până-n depărtare...ť (20 April 1992, Ostersonntag). Sunt pagini apropiate de poezie, care prind
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
întrebat de Ivan de ce nu a plecat cu ceilalți evrei în Israel: "Unde să plec, aceasta este țara mea." Abia aici stereotipul este pus în abis. Sugestia fixării într-un timp nemișcat a lumii pariziene are ceva de spus despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris al miracolelor. Intersecția axelor temporale a
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
deschisă în perioada 16 mai - 29 iunie 2014, la Sala Irina Nicolau, Sala Foaier și în cadrul expoziției permanente. Lucrările, instalate în cele trei spații ale muzeului, pun în discuție percepția deopotrivă melancolică și ludică a copilăriei în diferite culturi și imobilitatea lumii materiale atunci când ființa dispare. Acest dialog include recuperarea unui parcurs creativ al elementelor identitare românești propus de Horia Bernea ca oglindă revelatoare. Muzeul Național al Țăranului Român / 16.05 - 29.06.2014 (Str. Monetăriei nr. 3) The Ark/Centrul
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
sau absolvenți, doar peste cîteva luni.Pe mulți i-am vazut în examenele de semestru și de an, în spectacolele de absolventa, pe unele scene profesioniste. Am remarcat, de multe ori, inexpresivitatea, lipsa chefului, nu mai vorbim de rostire, o imobilitate și cel mai grav, o necunoaștere a propriului corp și a resurselor lui. Or, tocmai asta a reușit Puric într-un an, cît școală propriu-zisă n-a izbutit în patru: învierea corpului și a conștiinței că el există, că poate
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
de A. P. Cehov (Teatrul de Stat din Ploiești). Încurajat de criticul Valentin Silvestru, scrie articole, studii, publicând cărți însemnate: „Spectacole imaginare”, „Confesiuni”, „Energiile spectacolului”, îl vede pe regizor un „inginer al atenției”, un “dozator al vorbirii și tăcerii, mișcării și imobilității”, un maestru în „arhitecturarea emoției”, un “constructor prin vizualizare”. În semn de recunoaștere a contribuției aduse la dezvoltarea teatrul românesc, Revista “Teatrul Azi” condusă de criticul de teatru Florica Ichim publică volumului “El, vizionarul : Aureliu Manea” în colecția „Galeria Teatrului
Eveniment la Metropolis: Regizorul Aureliu Manea revine în teatru () [Corola-journal/Journalistic/81028_a_82353]
-
și de nervi e mult prea supus emoțiilor de tot felul. Iată de ce statutul actorului trebuie să devină neapărat obiectul unei dezbateri. În ceea ce-l privește, Craig opune corpului viu al actorului supramarioneta, aptă să reunească în ea mișcarea și imobilitatea și sub a cărei concretețe se ascunde un adevărat joc al forțelor invizibilului, forțe venite dinspre zei ori dinspre moarte, oricum de undeva de dincolo de viață. Supramarioneta lui Craig - metaforă a unui actor capabil să înainteze până la hotarele morții, în
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
în germană, adjectivul legat de acest cuvânt, heimlich, înseamnă „familiar”, dar poate însemna și contrariul, un sentiment al necunoscutului, obscur și perturbator. În Heimat, „viața tradițională este scandată de succedarea repetitivă a anotimpurilor și a obiceiurilor, într-o perenitate și imobilitate care pare să absoarbă istoria în ciclul naturii” și duce la o acceptare pasivă a tot ceea ce se întâmplă și ne este cerut, făcând din realitate o tautologie: copiii sunt copii, afacerile sunt afaceri, viața este viață și ordinele sunt
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
asculte. Văzând că stăpâna casei nu se mișca, bătrâna o fixă cu privirea. Împotriva voinței ei, femeia părăsi încăperea, închizând fără zgomot ușa în urma ei. Rămasă singură cu bătrânul, îl examină. Ochii larg deschiși ai lui moș Jusepi Vargiu aveau imobilitatea fără întoarcere a lucrurilor rupte. Bonaria îi luă mâna descărnată apăsându-i delicat încheietura și brațul, iar în atingerea aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
barbiene și sub fantasticul misterios și tragic al lui Edgar Allan Poe. Cuvântul gustat și visat al acestor tineri triumviri poetici este eleat. Dealtfel, Simion Stolnicu își intitulează unul dintre volume: „Pod eleat”. Eleații Parmenide, Zenon și Melissos susțineau unitatea, imobilitatea și imuabilitatea existentului, considerând iluzorie multiplicitatea, mișcarea și devenirea.Ridicarea așadar în „nadirul latent” vine la Dan Botta pe mai multe căi. Corsican după mamă, el va avea nostalgia coloniei Eleea, aflată în aceeși geografie mediteraneeană cu locurile natale ale
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
procură un discret - și ricanant - zâmbet de satisfacție. Mă bucur că nu mai simt presiunea de a "acționa" de altădată, că nerăbdarea pe care mi-o reproșează prietenii e un fel de a mă raporta la alte valori. Dar, din imobilitatea mea agitată, continui să-mi pun întrebări. Ele se ivesc oarecum de la sine, stârnite de întâmplările și situațiile vieții de zi cu zi. S-a întâmplat, în vremea din urmă, să petrec destul timp prin cluburi muzicale. Oricât aș fi
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
scurgerea unui timp tot mai nervos, suferă și cele mai multe reforme, socotit a fi sub cerințele societății, învechit adică. Dacă reforma în alte domenii, și ele considerate în suferință, precum Justiția sau Administrația publică, se efectuează cu viguroase poticneli, sub pretextul imobilității/fragilității corpului social în cauză, care s-ar putea sparge sau pulveriza, cu învățământul se petrece acest fenomen că se supune ingerințelor, până acolo unde orice nou ministru pus în scaun ține să devină marele salvator, precum de la sine se
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare, între cele de tăcere și de semnalizare acustică a lumii care urmează a fi părăsită: „sunt patru glasuri, spune mama/ sunt crăpături noi, spun// toate spălate în tăcerea dinaintea ei/ toate un gînd// mama desface pielea/ vîntul
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
mai suportau, pe voi și pe Băsescu al vostru. Toate astea la un loc i-au dus pe useliști la 70% în Parlament, nu criza sau amețelile demagogico-doctrinare. Acum, oamenii sunt, după caz, dezamăgiți, revoltați, resemnați, fiecare după cum percepe influența imobilității și incoerenței guvernării asupra traiului său zilnic. Îi vor mătura și pe ăștia când s-o coace nemulțumirea, la fel cum v-au ras și pe voi, prin vot. Din nefericire, n-au alternative viabile. Atât a fost în stare
Ciutacu, către băsiști: Viermilor, nu de proşti au votat oamenii USL by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56411_a_57736]
-
în marea tradiție wagneriană. Enorma dificultate a rolului stă în faptul că "liniștea înfricoșătoare", "energia teribilă" a mâniei sale, aura sumbră de "înger căzut" (și am citat chiar cuvintele lui Wagner) trebuie exprimate numai prin puterea cântului, într-o totală imobilitate. Interpretul Olandezului trebuie să aibă o harismă care să-l impună ca prezență dominatoare din prima clipă, fără ajutorul vreunui artificiu scenic. Or, nu mi s-a părut că James Morris ar fi trecut în acea seară dincolo de ceea ce îi
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
la manifestările sale cele mai profunde sînt aici inegalabile. Grimasele fugare sau trăirile paradoxale, bucuria, suferința și disperarea și-au găsit în acest spațiu formele lor optime de concretizare în imagine. Narcis a părăsit oglinda lui statică, a ieșit din imobilitatea mortificatoare și s-a transformat într-o conștiință activă a lumii înseși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
că «numai în romanțe putea găsi o Adelă», o femeie adică în stare să-și părăsească bărbatul, e un semn că iubita nu era aceea care să pună în primejdie viața poetului. Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii dorsale, iar prezența poetului beteag în casa soțului ultragiat trebuie să-și aibă izvorul în Antony, publicat puțin după moartea lui Hrisoverghi. Într-adevăr, tot comparând pe poet cu Antony, biografii au putut vârî în capul cutăruia
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale imobilității, ale stopării unui proces istoric a cărui țintă este progresul. Există în Prințul Ghica numeroase disocieri interesante care privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care amintesc de intervențiile lui Ibrăileanu din Spiritul critic în cultura românească
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Orgoliul acestui optimism nemăsurat se vede sancționat de destinul care provoacă întreruperea brutală a ciclului generațional. Acolo unde moare un copil, dispare și siguranța privind succesiunea și supraviețuirea familiilor. Astfel, progresul își pierde virtuțile liniștitoare, lăsînd să se ivească perspectiva imobilității: accidentul morții contrazice viziunea securizantă legată de performanțele tehnicii și de optimismul generat de acestea. Spectrul stagnării și al stingerii fecundității devine însăși condiția acestor ființe cărora le-a fost răpit copilul. Progresul și certitudinile care îl însoțesc sunt destabilizate
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
și să mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte răsucită corn/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant care antrenează și o desubstanțiere. Imobilitatea se asociază cu un "conținut" redus: "Ca o salivă săracă sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză). Firește, stările conflictuale se suspendă și ele: "Sînt chemat iar la comisia de împăcare
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
este întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza vieții, a doua sală a expoziției include alte picturi și litografii din deceniul '90. Efectul cumulativ al acestor lucrări vizionare este remarcabil. Natura, fluidă, pictată în culori intense, pare să exprime stări sufletești. Imobilitatea ascunde izbucniri gata să erupă. Contururile personajelor, cu o individualitate de abia ghicită, sunt ca o membrană care cu greu menține integritatea corpurilor. Umbrele sunt în schimb clare și amenințătoare. Nu este de mirare că pictori precum Kirchner și Macke
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
o țigară, am "alimentele" lângă mine, dar nu mă ating de ele de teamă că aș putea pierde vreun detaliu. Asta pentru că toate sunt esențiale, fie că e vorba de o intonație, sau de modul în care cade lumina. Aceeași imobilitate m-a copleșit la Brokeback Mountain și încă mi-e greu s-o explic. Ca și Jarmusch, Ang Lee mizează enorm pe subtext, iar acesta este un teren pe care critica de film se aventurează tiptil. Însă, spre deosebire de Flori frânte
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
mai curînd însăși miza filozofică a cărții rămîne cumva confuză și neîmplinită: această cheie interpretativă definită tocmai de titlu, ca frumusețe și întristare. Cînd am prezentat romanul Pușca de vînătoare al lui Yasushi Inoue am fost frapată de o anumită imobilitate a personajelor, amorțite parcă într-un univers al singurătății, un univers eminamente trist și frumos. Dar la Kawabata această frumusețe tristă a lumii (căci triste sînt toate chipurile frumoase care apar în roman) nu mi se pare că ar ajunge
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]