564 matches
-
milă de un păpușar mulțumit doar când își numără banii, mica marionetă evadează, refugiindu-se într-un „azil al sufletelor”.Stăpânul o va înlocui pe dată, cu „o marionetă cu brațe mai puternice, cu sforile mai tari, cu chip mai impasibil.” E aici sugerată însăși condiția umană, memorabil fiind finalul, în care mica marionetă „visează mereu acel vis în care oamenii au sfori legate de trupuri.” Moș Caletcă e și el un păpușar, fără a fi neapărat un personaj negativ, deși
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu scoase niciun sunet. Evident, nu se așteptase la asta. ― Cum ai aflat? I-am aruncat o privire, mimând șocul. ― Ce faci, Victor? M-aș fi așteptat măcar să negi! El oftă și se uită În ochii mei. L-am privit impasibilă. ― Nu neg. Nu am fost sincer cu tine și Îmi pare rău! ― Serios? E cam târziu pentru asta, având În vedere că mi-ai distrus viața. El se holbă la mine de parcă nu aș fi fost În toate mințile. ― Uite
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
spuse el. ― Atât de repede? ― N-ar fi trebuit să se Întâmple niciodată. Victor oftă. O mică parte din mine se gândea că era posibil ca el să regrete cu adevărat toată Întâmplarea cu Eliza. Expresia feței Îmi rămase Însă impasibilă. ― Uite, Alisia. Știu că s-au Întâmplat multe lucruri neplăcute Între noi. Dar trebuie să știi că eu Încă țin la tine. Aș vrea să fim măcar prieteni. I-am evitat privirea. Nu-mi venea să cred că Îmi cerea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe care acesta o reprezenta. Orbi, orbi, orbi! Capsomanilor, orbilor, burdușiți cu toate informațiile, cu toate releele și rachetele. Nu înțelegeți nimic, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul plic pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în care nu se găsea nimic, îngăduitoare cu dactilografa leneșă și mojică, impasibilă față de înjurăturile șoferului de autobuz gata oricând să te lase în drum, sfioasă în fața mucosului profitând de legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
succesul misiunii, mulțumind în tăcere atotputernicului pentru că o ajutase să împlinească un miracol. În după-amiaza aceea însă, cu ea în mașină, am rămas doar perplex. — Mai ești cu noi, Lucy? am întrebat-o. Mi-a aruncat o privire prelungă și impasibilă, apoi a înclinat din cap. — Să nu fii supărată, am continuat, o să punem mașina pe roate în doi timpi și trei mișcări. Inutil să precizez că mă înșelam. Ar fi tentată o relatare pas cu pas a comediei care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și mai apropiați prieteni ai mei, și nimeni nu are nici cel mai mic motiv să se teamă de el. De fapt... Se oprește În clipa În care dinspre ușile liftului se aude un ping. Amândoi ne reluăm instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-i așa? Alison a zâmbit nesigură. Nu știa în ce direcție se îndrepta discuția. —Îmmm, nu neapărat cu mine. Mai curând, cu mine și cu Luca. Așa cum se procedează acum, situația e destul de dificilă. Sofia s-a uitat la Alison impasibilă, după care a ridicat în sus, încet, degetul mijlociu. Stați-ar în gât! Ambele femei au rămas nemișcate câteva clipe, holbându-se una la cealaltă - Sofia cu o privire sfidătoare, ea perplexă. Alison a așteptat să vadă dacă mai urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
păcălea pe nimeni. Nu, nu, nu e vorba de așa ceva. Mi-am dat seama că James încă ține foarte mult la tine, așa că viața lui ar fi mai ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru o secundă expresia impasibilă a lui Deborah a dispărut, iar la auzul respectivei sugestii ochii i-au ieșit din orbite. Vrei să fim prietene? Glumești, nu? Julia arăta și se simțea stânjenită. Nu, nu glumesc. Nu văd nici un motiv pentru care n-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că putem să ne strângem mâna și să redevenim prieteni? a întrebat ea zâmbind. Facem pace? Jake nu i-a răspuns la zâmbet. În loc de asta, a fixat masa mai multe secunde. Când a ridicat ochii, pe față avea o expresie impasibilă. Nu te supăra, Fiona, dar, pur și simplu, nu ne văd devenind prieteni. Doar n-o să ne apucăm acum să mergem în plimbări lungi cu bicicleta, nu? Pe moment, Fiona a fost șocată de răspunsul lui. — Ăăă, nu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te rog. Julia s-a așezat pe scaun mișcându-și fundul provocator, în beneficiul găștii de bărbați cu bale la gură care-o priveau din spate. Barmanul a așezat un pahar în fața ei și-a turnat șampanie cu o expresie impasibilă. Dar Julia știa că omul le sorbea de pe buze fiecare cuvânt, iar asta o excita. — Stai mai mult în oraș? l-a întrebat ea pe James fixându-l cu o privire sexy peste buza paharului. Doar câteva zile. —Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iubito, bine. Îți aduce mami imediat. Fetița a plecat, iar Fiona s-a întors din nou către Jake și David. În curând o să se înnegrească toată ca o coacăză. Jake a zâmbit, însă chipul lui David a păstrat aceeași expresie impasibilă. Ochii bărbatului îi spuneau Fionei că nu, totul nu avea să fie în regulă și că el era în continuare hotărât să plece. Apoi David s-a întors către băiat. —Haide, ia-ți lucrurile. Te duc înapoi la mama. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
perioada fertilă, dar nu de asta am venit încoace. M-am gândit c-ar fi drăguț să petrecem puțin timp împreună. Să ne relaxăm nițel, înțelegi? Da, înțeleg perfect ce vrei să spui, i-a răspuns el cu o expresie impasibilă. Și eu am sperat să ne relaxăm, dar, în loc de asta, tu te porți ca o cățea în călduri. La auzul remarcii aceleia necioplite, Alison a tresărit. —M-ai făcut cățea? — N-am vrut să sune așa, i-a replicat Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
inițiativa și deveniră, sub ochii tuturor, promotorii, și În consecință și eroii mișcării populare de protest care ieși din case ca să ceară, În masă, prin piețe, pe bulevarde și pe străzi, Întoarcerea imediată a trupelor pe frontul de luptă. Indiferenți, impasibili În fața problemelor extrem de grave cu care se lupta patria de dincoace, confruntată cu criza sa cvadruplă, demografică, socială, politică și economică, țările de cealaltă parte lăsaseră În sfârșit să le cadă masca și se arătau la lumina zilei cu adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă trăiește sau a murit cu ochii deschiși. În pofida caniculei, doi pasageri porniră o discuție absolut necesară. Unul susținea că Stoica era sub protecție divină, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului guvernamental Paranoia democratică. - Aaa! domnu’ Leo, Hristos s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La care, una dintre fetițe, mai oacheșă și mai spirtoasă decât celelalte, îmi și răspunde: Numai pe rețetă, domnule! Hă, hă, hă, hă, hăăă...! Comesenii se hlizesc instantaneu, aplaudă și beau, cu excepția lui Șobo și a Îngerului, care rămân aparent impasibili. Ia șezi tu potolit, tătele, îi dă Lili disprețuitore, la o parte, mâna Șobolanului, care o pipăia pofticios pe fesele statuare, profitând de lipsa tot mai accentuată de reacție a lui Mariusache, aneantizat finalmente de escapadele dionisiace și de alergătura
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
neputință îl făcu să-și uite o clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum, nu va merge, Parker. Inginerul se răsuci spre figura impasibilă a lui Ash și făcu o grimasă. ― Ce vrei să spui? ― Vreau să spun că ar trebui să-i atingem un organ vital din primul foc. Conform descrierii pe care ați făcut-o, ea este acum și rapidă și voluminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
folosi și carburantul care a rămas în asta. (Fața i se-ntunecă.) A fost arsă doar o cantitate mică. ― Ar fi bine s-o realimentați. Ash, du-te cu el. Parker îl privea pe ofițerul științific, a cărui mână rămăsese impasibilă. ― Mă duc și singur. Ash dădu din cap. Inginerul își luă arma și se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
A ACȚIONAT ALARMA PE SASUL NUMĂRUL DOI? Răspunsul se înscrise dedesubt: ASH. A avut nevoie de câteva secunde de a digera știrea. Dovada pe care și-o dorise atâta se desfășura subochii ei, dar impersonalitatea rece a cuvintelor imprimate, depozitare impasibile ale unui secret atât de greu, îi apăsa pe umeri. Așadar. Ash era. Întrebarea următoare, delicată, se impunea de la sine: Lăsând la o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile Mamei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se simți devorat de ură, gelozie, suferință, remușcare, teamă și furie. Emoțiile îi întunecau cerul și-i sfâșiau măruntaiele, ca niște vulturi. O clipă se gândi să-și scoată pantoful și să spargă geamul cu el. Fața îi era însă impasibilă; până și încruntarea se spulberase. Se îndepărtă de casă cu pași calmi, înaintă vreo douăzeci de metri, apoi se opri și rămase câteva minute perfect nemișcat. Doi studenți de la Școala de Politehnică din Ennistone, care se duceau să-i ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
copilul și nu simte cum odată cu obrazul se lărgește și masca de sticlă. Nu, aceste măști nu se văd. Dar opriți-vă undeva, vroiam să le strig, și țipați, cereți ajutor, amenințați. Imediat veți observa măștile de sticlă. Figurile rămân impasibile. Fiecare își vede de viața sa, sub clopotul său de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată m-am oprit și am început să țip. Nimeni nu s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins ceva ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]