699 matches
-
Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria dumneavoastră din seara trecută. Toată tărășenia lor e un silogism deformat. Comportă-te ca un stupid și devii impenetrabil pe veșnicie. Abracadabra, Manel Tekel Phares, Pape Satan Pape Satan Aleppe, le vierge le vivace et le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știau să se exprime, cu limbajele acelea care, În urechile lor mult prea educate sunau ca niște lătrături. Dimpotrivă, În epoca noastră s-a hotărât că barbarii știau mult mai mult decât elinii, și asta tocmai fiindcă limbajul lor era impenetrabil. Dumneavoastră credeți că cei care vor dansa astă-seară cunosc sensul tuturor cântecelor și al numelor magice pe care le vor rosti? Din fericire, nu, pentru că numele necunoscut va funcționa ca exercițiu de respirație, vocalizare mistică. Epoca Antoninilor... Lumea era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o sărută pe gură. Ceilalți se așezaseră În jur În semicerc, cam excitați, iar unul strigă ceva. Belbo se așezase, cu o expresie impenetrabilă, și privea scena ca un impresar care asistă la o repetiție. Era asudat și avea un tic la ochiul stâng, pe care nu i-l mai văzusem până atunci. Deodată, când Lorenza dansa deja de vreo cinci minute, făcând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la metrou cu ochii pe ceas. Ar fi nasol să piardă rezervarea. Țâșnim din vagoane și alergăm. Maiko, plină de mâncarea tradițională românească, nu mai poate, se sufocă. O trag după mine. Cade în genunchi, dar fața îi rămâne senină, impenetrabilă. N-am încotro: îi încolăcesc genunchii cu brațul drept și o arunc pe umăr. Fug cu ea ca și cum aș duce un geamantan. O aud bolbrosind: Please, not...that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a întins prea mult coarda și aștepta un prilej să dea înapoi. O știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în bine a situației materiale a amicului meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu știu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și stupidități care s-au înșirat în conversație, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
moarte. Nu era făcută la fel ca mine. Între noi nu era posibilă nici o comunicare, de parcă am fi fost făcuți din altfel de materie și am fi respirat fiecare alt amestec de gaze. Mă privea cu o expresie cu totul impenetrabilă, ca și când ar fi exprimat un sentiment nou, necunoscut mie. Știu că ar fi vrut sa-mi spună ceva, dar cuvintele în acea liniște ar fi fost mai mult decât impudice. Deodată, femeia a început să plângă urât, ca un copil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
our hearts, Ivan! Save our souls!..." Mi-am spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poată mântui cu adevărat, atunci ascunde un mister impenetrabil și cutremurător, căci, într-un anumit fel, incomprehensibl minții mele, el prezintă, sau exprimă, pe Dumnezeul necunoscut, agnostos theos, de care vorbea Sfântul Pavel. Dar daci a fost sau nu a fost așa, nu voi ști niciodată. Pentru că niciodată nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun, musafirului. Cum, nu rămâi să cinezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zis o actriță parafrazîndu-și rolul Ziței din O noapte furtunoasă. Au mai rîs o vreme jos, În holul de la intrare, au mai rîs apoi sus, În biroul secretarei, care le-a spus că directorul s-a Închis după ușa capitonată, impenetrabilă, după ce pompierul i-a dat mănunchiul cu toate cheile teatrului. Au sunat pe numărul de interior, unul din actorii tineri a zis că ar putea să ajungă pînă la balconul lui pe balustrada orna mentală, dar pentru că e udă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doriți. V-aș ruga numai să mă înștiințați în prealabil. Îmi pare rău, dar nu am telefon. Cu cele mai bune gânduri, Al dvs. J.R. ROZANOV“ Alex rămase multă vreme privind la textul scrisorii. Era opac, la fel de răscolitor și de impenetrabil ca un mesaj într-o limbă străină care ți s-ar înfățișa subit pe perete. Primul efect pe care-l avu asupra ei a fost dezamăgirea. Dar ce așteptări nebunești avusese? „Alex, te-am purtat toată viața în inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speculațiile. Era greu de crezut că mâna omenească le plasase cândva în acel loc, cu vreun scop. Stăteau acolo, în lumina palidă și umedă, ocupând un moment temporal, ude de ploaie, transcendând istoria, ignorând arta, rezistând înțelegerii, monștri de gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică, iluminată de razele piezișe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alegere are la îndemână o femeie frumoasă dat fiind că emite tot timpul în jur semnale de atracție? Fără voia ei! Admitem asta. Le excludem pe cochete. Dacă femeia frumoasă nu s-ar închide într-o mică lume a ei, impenetrabilă să zicem, ar însemna să fie mai tot timpul asaltată de vânători de fuste și aproape să nu mai aibă viața ei personală. Așa credeți? Dar din ce-i alcătuită viața ei personală? Există în viața ei și altceva în afară de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dealtfel. De mai multă vreme, Robespierre nu mai luase cuvântul în Convenție și tocmai asta îi punea pe gânduri pe adversarii săi; se întrebau ce se pregătea în spatele perdelelor albastre care atârnau la geamurile camerei lui din rue Saint-Honore. Căci impenetrabilul Robespierre era și mai de temut când tăcea. Furtuna care plutea în aer amenința oare să le măture capetele? Le povesteam elevilor ce s-a petrecut la 8 Thermidor, când Incoruptibilul a apărut la Convenție având în buzunar manuscrisul unui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cel puțin acolo nu mai aud ceasul. Numai sfârâitul intermitent al țigării. Și poți simți fumul relaxant care-ți învăluie gândurile, asemeni unui narcotic. Iar toate lucrurile neplăcute sunt acum departe, între ele și mine s-a așternut un zid impenetrabil. Nu-mi mai dau seama dacă, atâtea și atâtea întâmplări s-au petrecut aevea, ori le-am citit undeva, le-am văzut pe vreo scenă sau pe vreun ecran, nu mai știu. Încerc, totuși, să fac un efort de memorie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție de atâția ani semănau atât de bine unul cu altul, încât între ei nu încăpea nici o bizarerie a dorinței. În afară de bizareria impenetrabilă căreia i se abandonase. Țara mirării perpetue. Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o teorie cuprinzătoare despre sine, nimeni nu se va apropia nici măcar cu un pas de a înțelege cum era să fii celălalt. Neurologia n-avea să ajungă niciodată la înțelegere, în lipsa unui lucru care exista doar în străfundurile unui interior impenetrabil. Studenții goliră sala, mocnind pe culoare în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire. O să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă de déjà vu. Urmăresc imaginile ciclice și impenetrabile, pe președinte apărând în buclă, iar și iar: „Dumnezeu să ne binecuvânteze țara și pe toți cei care o apără“. El se uită la fața ei împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
traversă În goană Bavaria. Prinzînd tot mai multă viteză, Înainta repede și cu forță lăsînd În urmă ultimele puncte ale orașului, și, iute ca gîndul, trenul traversă cîmpia Întinsă din jurul Münchenului. Era o zi Întunecată, cu un cer apăsător și impenetrabil și totuși plin de vigoarea curată a Alpilor și de energia exuberantă și fără miros a aerului rece de munte. Peste o oră trenul intră În ținutul Alpilor, acum se iveau dealurile și văile, se simțea pregnant prezența culmilor semețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vâzându-i expresia feței, dar se abținu să comenteze. În cel privește se simțea absolut sigur să concureze până în a treizecea zi. Problema nu era dacă va fi în stare să câștige, ci dacă va fi lăsat să încerce. Unică și impenetrabilă, Mașina domina ființele umane, pe care urma să le claseze după cultura lor semantică. Niciunul din indivizii în viață nu știa cu exactitate unde era amplasat în structura sa un creier electromagnetic. Ca atâția înaintea lui, Gosseyn se întrebase: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vâzându-i expresia feței, dar se abținu să comenteze. În cel privește se simțea absolut sigur să concureze până în a treizecea zi. Problema nu era dacă va fi în stare să câștige, ci dacă va fi lăsat să încerce. Unică și impenetrabilă, Mașina domina ființele umane, pe care urma să le claseze după cultura lor semantică. Niciunul din indivizii în viață nu știa cu exactitate unde era amplasat în structura sa un creier electromagnetic. Ca atâția înaintea lui, Gosseyn se întrebase: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi transformat în mișcare, la un nivel microscopic... Tocmai la acest nivel simți Ixtl ca nava era foarte aproape de el. Ceea ce urmă, se petrecu prea fulgerător pentru a lăsa loc gândurilor. Între el și nava se interpuse un scut energetic impenetrabil. Concentrarea unei cantități de energie atât de mari puse în mișcare releele automate din corpul lui, ceea ce-l făcu să se oprească mai devreme cu o fracțiune de microsecunda decât ar fi dorit. Ceea ce însemna, în termeni de distanță, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Coppelius, „Supremul” își regizează propria dispariție. Ultima înfruntare, care îi opune pe Peter Crane și pe Wu oamenilor-zburători, este și cea în care „Supremul” își dezvăluie ascunzătoarea perfectă. În închisoarea în care este deținut, profesorul Sanders a clădit o fortăreață impenetrabilă, cartierul general de unde controlează operațiunile sale. Prăbușirea acestui univers al crimei lasă poarta deschisă către alte aventuri. Învins de această dată de către Umbră, Supremul poate reveni oricând spre a ataca America stilizată a lui Pratt și Ongaro cu roboții săi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așteaptă facerea. Silueta lui Browne, martorul acestei tulburi povești de dragoste și de moarte, se confundă cu decorul miraculos al unui univers ce își păstrează misterul. Mărturisirea fostului tambur lasă întredeschisă o altă poartă ce comunică cu domeniile vaste și impenetrabile ale imaginației. * L’homme de papier este ocazia dată lui Milo Manara de a se reîntoarce către un teritoriu familiar prozei grafice europene postbelice. Această recitire iconoclastă a westernului, vizibilă ca strategie și în seria-cult a lui Lucky Luke, este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]