394 matches
-
domnie nouă, fiindcă nu există nici una din greutățile cari apasă o domnie întemeiată din proaspăt. Dar, ca să nu-mi uit vorba, oricine care va socoti narațiunea de mai sus va vedea că ura și disprețul au fost cauzele pieirii acelor imperatori. Atunci e lesne de înțeles cum au venit că, unii lucrând într-un chip, alții dimpotrivă în alt chip, totuși unii dintre cei dentăi și unii dintre cei din urmă au avut un sfârșit fericit, alții unul nefericit. Lui Pertinax
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dimpotrivă, pentru că nu li s-a cumpărat tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o privire uimită. Nu se aștepta la astfel de vorbe din partea ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la spate. — Crezi, șoptește, în timp ce-i netezește faldurile răvășite ale togii, că dacă ești Imperator Ceasar Augustus nu poți fi expus unor puteri diferite de ale tale, ce pot fi declanșate oricând de o pereche de nebuni periculoși? Amenințarea e de-abia voalată. Principele tace. Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de smintită să îndrăznească să concureze cu el sau să i se opună. Iar dacă cineva își mai face iluzia că republica a fost restaurată, acela este fără doar și poate un imbecil. Prin cipe în fața Senatului, Augustus este Imperator pentru armată și plebe, în timp ce popoarele supuse din Orient i se închină pre cum unui rege și zeu. Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zadar să-și calmeze nepoata, care se bate cu pumnul în piept: — Ca și mine! Se potolește brusc și zâmbește hain. Pare că se bucură dina inte de ce va spune. — Și primul act pe care Germanicus îl va semna ca Imperator va fi divorțul de tine! În tăcerea care s-a lăsat, își strânge disprețuitoare fustele și se răsucește pe călcâie. Dar nu pleacă încă. Mai are o ultimă insultă: — Turnătoareo! Tu le ai dus la pierzanie pe mama și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un conducător și magistrat să-și de semneze din timpul vieții urmașul? Iar Tiberius, imediat după adopție, s a și grăbit să ia titlul de Caesar. Acum, așteaptă pro babil ca aclamarea soldaților să-i dea dreptul să se numească Imperator. Bate nervos din picior. Asta nu se va întâmpla! Nu cât trăiește și respiră el. Se urnește din loc cu pași mărunți. Preocuparea i se citește pe chip. Încetul cu încetul trăsăturile se relaxează și un surâs șters apare la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca niște frânghii salvatoare, trei-patru cărți. Despre odgonul cel mai puternic nu vreau să vorbesc. Dar pot să spun că cel mai cu nădejde mă agăț de Memoriile lui Hadrian. Încep cu începutul, cu versurile lui Publius Aelius Traianus Hadrianus Imperator despre suflet: „Animula vagula, blandula/Hospes comesque corporis,/Quae nunc abibis in loca/Pallidula, rigida, nudula,/Nec, ut soles, dabis iocos...“. Și sfârșesc cu sfârșitul: „Suflet mic, suflet blând și călător, tovarăș al trupului meu care te-a găzdui, vei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
iubea și-i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la 4 aprilie 1877 Rusia în special a garantat din nou această integritate prin Art. 2 în coprinderea următoare: «Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să nu rezulte pentru România din faptul trecerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul maiestății sale Imperatorului tutulor Rusielor se obligă a manține și a face a se respecta drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultă din legile interioare și tractatele existente, precum și a manține și a apăra integritatea actuală a României»; Considerând că România și-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
legile interioare și tractatele existente, precum și a manține și a apăra integritatea actuală a României»; Considerând că România și-a îndeplinit cu fidelitate obligațiunile care decurg din acea convențiune și este deplin convinsă de sentimentele de înaltă dreptate ale maiestăței-sale Imperatorului Rusiei; Considerând marele sacrificiu și chiar sacrificii de sânge făcute de țară pentru păstrarea integrității și pentru consolidarea independenței sale; Considerând că o Românie independentă și omogenă răspunde atât la interesele vecinilor săi, cât și la acelea ale Europei întregi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
urmă președintele Congresului a răspuns plenipotențiarilor României că discursurile lor vor fi imprimate și distribuite membrilor Congresului, ca să fie luate în considerațiune. Ministrul Afacerilor Străine al României a cerut voia a depune pe masa Congresului patenta Imperială, purtând semnătura M.S. Imperatorului tutulor Rusiilor, autorizând pe A.S. prințul Gorceakoff a ratifica Convențiunea din 4 (16) aprilie 1877, precum și declarațiunea purtând semnătura A.S. prințului Gorceakoff, cancelarul Imperiului Rusiei, care, în numele M.S. Împăratului Alexandru al II-lea, ratifică această Convențiune și promitea că ea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
semnătura A.S. prințului Gorceakoff, cancelarul Imperiului Rusiei, care, în numele M.S. Împăratului Alexandru al II-lea, ratifică această Convențiune și promitea că ea va fi cu fidelitate observată și executată în tot coprinsul său.) Din grația lui Dumnezeu Noi, Alexandru II Imperator și autocrator al tutulor Rusiilor, al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Țar al Cazanului, Țar al Astrahanului, Țar al Poloniei, Țar al Siberiei, Țar al Chersonezei Taurice, Țar al Georgiei, Domn al Plescovului și Mare-Duce al Smolenskului, al Lituaniei, Volyniei, Podoliei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai fie utilă. De-acum înainte, niciodată nu i se va mai putea acorda încredere, din moment ce ea s-a dovedit vulnerabilă. Îi era dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
iubea și‑i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormântului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de lucru... Na,na, na! Ducele Caca-Bessssa, din Odesa! perorase, pe loc, prietenul său devotat și discret, adversar înverșunat al oricărei prezențe a Dictatorului, căruia unii, între patru ochi, îi ziceau Duce (o similitudine cu Il Duce Mussolini al Italiei-Ave Imperator!) și al manierei în care lăutarii din presa oficială de partid (alta nici nu există, în vremurile noastre de democrație populară!) îi proslăveau indicațiile, remarcile și îndemnurile găunoase. ... am să-i înmânez un Memoriu detaliat, o Scrisoare din public, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a fugi și a se ascunde, dar desfiguratul, deja ajuns la masa lui, Îi comandă cu un gest de imperator să rămână pe scaun. Apoi, nedoritul său oaspete luă un loc În fața sa, timp În care lăsă ostentativ să se vadă pistolul de la centură. Era una din cele trei arme pe care baronul local le deținea În mod legal pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iată schimbările perpetue din sufletul omenesc modern. Procesul acesta a consumărei l-a analizat prin politica sa internă Napoleon III, nu fiindc'o voia, ci fiindcă trebuia, și a avut și geniul de-a recunoaște că trebuie să facă astfel. [... ] - imperatorul consumări superfluenței populaționiste, [... ], a acelui plus al populațiunii destinat de a se stinge fără de urmă de pe fața acestui pământ. Acest laisser vivre al împăratului era dictat * de înțelepciunea Senatului roman, care căuta * diferite mijloace pentru a distruge acest plus al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ajuns să ridice o mână și... Dar Cremutius îl întrerupse; în glasul lui se ghicea mila: — Mâinile lui sunt goale. Asupra Romei aveau putere alte autorități, mai complexe: Senatul, toate acele collegia de sacerdotes, consules și, deasupra tuturor, intangibilul Tiberius, imperator-ul. Germanicus era acum un patrician roman ca atâția alții: tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fastul. Când se întorcea la Roma din călătoriile sale, ajungea noaptea, modest, ca să nu stârnească zarvă în oraș. Însă în Senat, prima declarație de vot îi aparținea întotdeauna și-i influența inevitabil pe ceilalți. De douăzeci și una de ori fusese aclamat imperator, titlu pe care îl folosise cu multă discreție. Fusese încoronat Augustus, adică demn de venerație și cinstire, dar abia dacă zâmbise. Cu acel nou titlu, pe care noi am ajuns să-l folosim ca nume propriu, avea să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi aflat de ceremonia aceea compromițătoare, toți și-ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru audiențe și așteptă. Macro reapăru triumfător, cu prefectul și grupul de ofițeri entuziaști, care se mărise pe drum. Intrară în sală și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
politică era pustie. Acum, cei șase sute de senatori, cei mai de seamă paznici ai Republicii, trebuiau să-l aleagă pe cel care - așa cum se întâmplase cu Augustus și Tiberius - avea să aibă în mână delicata putere a guvernării: princeps civitatis, imperator-ul. Însă adunarea era împărțită fără speranță de vechile uri și de grupurile adverse: optimates și populares - o divizare care avea să marcheze încă multă vreme, cam în același fel, toate adunările politice ale planetei. „Șase sute de lupi“, mârâi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi lovit de o ostilitate cu neputință de depășit. Chiar dacă era foarte tânăr, l-au ales pater patriae și augustus, adică persoană protejată în mod sacru de legi, și pontifex maximus, capul religiei de stat, și, ceea ce era mai important, imperator, comandant suprem al armatei. Printr-o surprinzătoare concordie, îi acordară jus arbitriumque omnium rerum, cea mai înaltă autoritate prevăzută de legi, încredințați că rămânea în mâinile lor. Printre atâtea speranțe tainice, tânărul Împărat intră pentru prima dată în Curie. Amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator le mulțumea senatorilor pentru numeroasele titluri, dar adăugă imediat, blând și elegant, că nu avea să facă uz de ele. — Dorința și planul meu sunt să conduc numai în concordie cu voința senatorilor, în locul acesta, unde se adună, mulțumită vârstei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alegeri fu confirmată de prima monedă din timpul noii guvernări, pe care el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]