1,160 matches
-
notele, le citea prin viziunea ei interioară. Muzica o traversa, ea toată era muzică, nu carne, nu sânge, numai vibrație și sunet. Când și-a deschis ochii, i-am prins privirea și i-am transmis un salut. Cu o destindere imperceptibilă a pomeților obrajilor și ochii jumătate acoperiți, am înțeles că primise salutul. Nu greșisem. Și-a potrivit arcușul și-am înțeles imediat că îmi răspunde cu Nocturna. Mă bucuram de compoziție și mă gândeam la cruzimea destinului. Arie Vardi, Zubin
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult și să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere ochii știind că era rândul lui să mă privească. Clipe măsurate prin imperceptibila apăsare a degetelor pe pielea întinsă a spatelui curbat. Extrema lor tensiune, concentrată asupra locului unde se odihneau, făcea să izvorască din trupul meu o posibilitate inedită a cărnii, mai adâncă și mai fericită decât orice plăcere deja încercată. Mi-
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
lui Dumnezeu revelate poetului”. Aceasta este „Poezia de Dincolo de poezie”. - „Muzica și poezia” sunt „două căi de comunicare cu Dumnezeu”. Apoi, citează pe Beethoven: „unde se termină cuvântul acolo începe muzica”. Mai constată că granița dintre poezie și muzică este imperceptibilă, lumea fiind zidită pe acestea. -Interesantă observația privind relația dintre adevăr și metaforă: „adevărul nu se descoperă la prima vedere, cel puțin din două motive: ca să fie protejat de profanatori(cei ce înțeleg doar văzutele) și, ca să ajungem la el
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
ce-i spune el de jos, precum Romeo... De unde rămăsese el, părea să fie locul ideal din care să-i cânte ei, contemplând-o... printr-o 'încordare calmă, în picioare drept ca un arc, stând brav, mai mieuna așa, abia imperceptibil, de eu abia ghiceam că mai glăsuiește. Parcă cerea milă, iar ea neîndurătoarea... Totuși, pisicuța câteodată se apleca mai mult, iar de vreo două ori a sărit jos înapoi la el, părând că încearcă al convinge de ceva pe Zorel
UN ALT FEL DE IUBIRE, POATE MAI PURĂ!? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349856_a_351185]
-
deschide umbrele de nori mă-ntreabă STAGIATURĂ înlocuiam cuvintele cu inefabile păsări până când stelele se-aprindeau de gelozie - fără îndoială - cucul își tot satura numele undeva între frunze neclare pletele mele blonde pierdeau inocența grâului copt tu făceai foc pentru imperceptibile zboruri eu străluceam abstract ochii tăi reduceau pădurea din jur la un singur punct orașul ne primea străin eram cam inconștienți bineînțeles aveam în brațe soare și-n buzunare fân de uimire doamnele erau să calce trenul la barieră lângă
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
fericire în dragoste, Zala i-a întins ceașca în care turnase, pe lângă ceai, și cianură. „Gustă, te rog! E cu aromă de migdale!”, îi spuse Vanei, care bău de îndată. În ochii Zalei s-a putut citi o tresărire aproape imperceptibilă de satisfacție și de eliberare. Ceasul a bătut ora fix, iar peste puțin timp, pradă unor convulsii scurte, dar intense, Vana s-a prăbușit la pământ și a rămas fără suflare. * Astfel s-a abătut nenorocirea asupra Palatului Violet: părinții
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
se încruntă ușor. Simțea instinctiv că mama nu-i înțelege și aprobă stările de visare. - Da, mamă! Răspunse ea îndreptându-se către mama sa. - Te-a căutat Alex! - Alex? Spuse ea și pe figură de-odată îi apăru un zâmbet imperceptibil, pe care mama îl prinse iute. "Îl place... Unde sunt vremurile de altă dată..." râse în sine mama. - Și ce vroia Alex, mamy? îndulci tânăra tonul. - De unde să știu eu dragă, dacă tu ești tot timpul aeriană? Sună-l și
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
mă arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu se declamă, nu se pretează scenei. E aproape un joc de pantomimă, un strigăt mut pentru o ureche sensibilă dispusă a lua aminte la frământările, neliniștile, mișcările aproape imperceptibile, vălurite, avânturile lirice ale unei autoare plină de sensibilitate, spontaneitate, originalitate și bun simț. Este ceea ce se găsește atât de rar în timpurile actuale, dar e cu atât mai prețios. Conștientă de menirea ei, autoarea surprinde înlăuntrul ei miracolul rodirii
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Un adevărat miracol de explozii tăcute. Aceste flăcări de suflet și culoare, fac din transfigurarea fierbinte a realului, o muzicală dezlănțuire de nuanțe. Poate de aceea, nu de puține ori, limbajul plastic al Virginiei Bâz Baroiu se confundă cu vibrația imperceptibila a poeziei: “Zidesc culori, dar zidul stă să cadă. Lovind în ierni, mi-e milă de zăpadă. Și sunt doar spadă între rău și bine. Vorbesc de foc și focul e în mine.” DAMIAN URECHE - prefață catalogului expoziției din Elveția
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
interioară nu ar fi fost una imposibilă într-o altfel de lume. În cea de acum însă, când nimeni nu mai are timp nici măcar de propria-i dramă, durerea lui Luca - aruncată brutal în malaxorul indiferenței mulțimilor - devenise ceva complet imperceptibil. Fiecare privea către sine și mai puțin către celălalt. Dezumanizarea înghițise orice fărâmă de altruism uman. Singura dimensiune a vieții trăită la maximum de fiecare în parte nu era alta decât patologica goană după bani și căpătuiala searbădă de moment
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
uitând de tot și de toate. Din câte povestea Eli, reieșea că Hans avea o manieră delicată de a asculta tot ce-i povestea ea, intervenind doar din loc în loc cu remarci scurte, pline de umor. Reușea astfel să provoace imperceptibil îndoiala, dezvăluindu-i ca din întâmplare fațete neașteptate ale propriilor ei erori. Cult, citit, cu o educație impecabilă, delicios de galant și de demodat, zgândărea mințișoara ei sfredelitoare, provocând-o la duel pe planul ideilor. Când ea reușea să „marcheze
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
cu un scris mărunt, dar foarte ordonat, tabla glisantă a amfiteatrului. Avea o figură foarte interesantă și mi-am permis să îi realizez portretul. A fost prima dată când am uitat că sunt la ora lui și acesta a venit imperceptibil lângă mine și mi-a cerut să îi arăt desenul. Un val de purpură mi-a colorat imediat obrajii, însă era prea târziu să mai ascund sau să mai distrug proba incriminatoare. Și totuși, reacția a fost surprinzătoare. Mi-a
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
zi în care cerul, uimit de-atâta soare S-ar face așternut să poți să mă răsfeți Sub verdele stârnit în cântecul de floare. O zi când răsăritul s-ar fâstâci pe cer Și-ar cerne iar lumină: un punct imperceptibil Ce crește și-și depune sărutul efemer Peste iubiri trăite în timpul reversibil. Mi-ai arată cărarea pe care să mă pierd Sub bolti de flori albastre că visurile mele, Ai izgoni iluzii în care nu mai cred Și mi-ai
DOUĂ DIMINEȚI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352111_a_353440]
-
scris cu vopsea de cu... - De culoare verde, desigur. Așa cred și eu, numai că există un cineva care, din răutate ori pentru că nu este de acord să vinzi casa, a șters acest număr, l-a întrerupt polițistul zâmbind amar, imperceptibil. Și ca să ștergi vopseaua aia, cred că e destul de dificil. Trebuie să fii pregătit anume cu cele necesare... Crezi că poți numi o asemenea persoană, domnule? - ...Nu, cel puțin acum, nu știu pe nimeni... - Când te vei gândi la cineva
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
o atingere pe brațul drept. Deschise din nou cu un efort inimaginabil ochii. Miliarde de ace dureroase îi năpădiseră ochii obosiți de roșu. Lângă el, exact în ceafa lui simțea că cineva a început de nicăieri să respire. Ușor, aproape imperceptibil, acel cineva necunoscut îl îndemna să se conformeze dorinței picioarelor de a umbla. Îi șoptea fără a se folosi de cuvinte, direct în ceafa lui, că poate ar fi mai bine să meargă la ea. Picioarele au nevoie de libertatea
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
cu demonul lui. Frumoase ca mozaicurile de la Heracleea, glasurile lui Fuego și Mirabelei nu sunt tulburi, aspre, ori tari ca ciocanele crăpând nicovala de mătase a urechii. Așa cum se poate auzi o inimă bătând sub piatră, așa cum se poate legăna imperceptibil un lac sub care clocotește vulcanul, așa cum un prinț poate străbate drumul până la capătul lumii și se întoarce cu o mireasă, așa cum munții intră până la genunchiul țărmului în mare, așa cum vântul taie vârfurile Pământului, Fuego și Mirabela proiectează până în adâncul
FUEGO ŞI MIRABELA, CONTRA CE PARE, FĂRĂ SĂ FIE, MUZICĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354858_a_356187]
-
imaginarului și implicit al realului devine o certitudine. În felul acesta paradigma informatizării globale nu mai rămâne un mediu neutru, în care se urmărește doar satisfacerea nevoilor materiale legitime pentru om, ci permite instrumentalizarea și manipularea imaginarului, la un nivel imperceptibil în sfera conștientului și tocmai de accea cu atât mai periculos. Cu alte cuvinte paradigma impusă de revoluția informatizării și care permite actualul fenomen al globalizării are un caracter magic și ea facilitează dezvoltarea unei culturi virtuale într-o lume
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
făcut parte din categoria acelor actori dăruiți complet artei dramatice în toată splendoarea sa. Pentru că Silvia Dumitrescu-Timică nu putea respira cu adevărat în glodul inestetic și colțuros al acestei singulare treceri mundane a ființei umane decât prin atomii sacri și imperceptibili fizic ai universului plin de spectaculozitate al reprezentației scenice, construind acolo, între „limitele” impuse ale unui decor cu alură intens geometrizată, o lume imaculată a sa, un spațiu complet lipsit de umbre, însă dominat de magia unui talent inimitabil și
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
internet sub egida editurii bucureștene „Semănătorul”, în îngrijirea scriitorului australian de origine română George Roca, acesta realizând și inspirata copertă. Un roman interesant, introspectiv mai mult sau mai puțin, mai degrabă confesiv, raportat la realitățile obsedantului deceniu, cu cadre alternând imperceptibil între „era ticăloșilor” și „ticăloșii erei” postdecembriste, după imbatabilul principiu „la vremuri noi, tot noi”. Două personaje principale, doi intelectuali prieteni - un ziarist, acum profesor la Facultatea de jurnalistică din Bucuresti (Constantin), și un scriitor și critic literar (Florin) - se
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
în nici un caz la mine. Mimi era mulțumită de cum mă prezentam; corespundeam pretențiilor unei femei cu cap ... o ființă neobservabilă, nesemnificativă și de cum m-am comportat de la început, plin de ifose, insignifiant, ignifug, insipid, inodor, incolor și tot tacâmul ... adică imperceptibil, insesizabil, într-un cuvânt, de nebăgat în seamă însă plin de fasoane și pretenții. Când Edy s-a dus afară, nu știu ce căuta, aer probabil, ne-am apropiat căpățânile toți trei si le-am spus adevărul că nu îmi plăcea să
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
înzestrate cu inteligență complexă, sau poate duce la prăbușirea sistemului neurologic al omului, la dezechibru ecologic planetar. (Acțiune și reacțiune) ● Progresul tehnico-științific este inevitabil și în mare parte beneficial rasei și civilizației umane. Dar există o linie fină, științifică, aproape imperceptibilă, a orizontului cunoașterii care odată trecută nu mai este loc și posibilitate de întoarcere. Nici macar pentru lumină. Despre ispitele demonice de a trece aceasta linie este vorba. Despre fenomenul de demonologizare a tehnologiei? Măcar dacă ar ști cineva unde vrem
TEOLOGUMENA DESPRE ŞTIINŢẰ ŞI TEHNOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368868_a_370197]
-
aș fi făcut și eu același lucru, seară de seară? Ajunsesem la exasperare: munca mea îmi părea cea mai inutilă dintre toate muncile. Căci ce poate fi mai inutil, decât să pândești mișcarea acolo unde ea nu există ori este imperceptibilă? Când, de fapt, doar peste câteva secole ar fi trebuit să se observe mici deplasări între aștri pe cer. Poate atunci datele observațiilor noastre vor ajunge să aibă o oarecare importanță pentru lumea științei. Iar astăzi știm atât de puțin
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat de vârstă și de zăcere-ndelungată. Fața scofâlcită și gălbie pare ascunsă de-un pergament; ochii se mișcă aproape imperceptibil sub pleoape negrii, dublate de cearcănele adânci; gura suptă, păstrând totuși urma unor buze frumoase cândva, pare închisă pe veci. Mâinile întinse pe lângă subțiatul corp îți vorbesc de-o capitulare a umbrei de om petrecute demult. Toate, absolut toate vădesc
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
ipsos autentic. Mărțina e gata să-l atingă, în glumă, dar simte cum undă de energie tipic masculină, vine dinspre el către ea, gata s-o cuprindă. Ceva nedefinit, ca un curent electric, i se propagă prin tot trupul. Tremura imperceptibil. Ș-apoi ?! Trebuie să-și revină, să facă turul de vizitator prin sălile luminate cu cu becuri puternice. Va face față situației și de data asta, doar este o femeie puternică. Calcă țanțoșa peste pardosela cu pătrate albe și negre
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
obsesiv se repetă, până la teama de a fi trecut dincolo de dor, în agonie... E dureroasă dragostea lui sau, cel puțin, etern bolnavă; deși bogat, umblă pribeag, călcând nesigur printre necuvinte, în galaxia dorului pierdut, imediat însă recuperat, precum mercurul scurs imperceptibil prin frunzele făcute umbră. Poetul clădit din trăire, ascuns în perdele de maci, încearcă să nu piardă drumul, căutând frânturi de dor în clepsidra timpului plecat, dar și în cea prezentă, visând la taina zilei ce va urma, frenetic visător
DORINA MANU DESPRE VALERIU COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370646_a_371975]