834 matches
-
care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate valorile sunt evidențiate prin opoziție, pentru că urmează după un perfect compus ("mi-am cumpărat, am coborât..."), exprimând o anterioritate reală, perceptibilă. Prin contrast, imperfectul capătă o valoare de prezent etern. Mitemul în discuție câștigă, în acuratețe, prin funcția de simbolizare iconică. Paradoxal, masiva exegeză camilpetresciană nu a remarcat că romanul Patul lui Procust are o structură circulară sau, mai precis, o dublă structură circulară
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști ființa/ te vor acoperi rouri cerești aripi de pământ" (Ring 3). Imperfectul și viitorul verbal, prin care se certifică orizontul institutiv al ființei poetice, sunt substituite, într-un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt marcate la nivel prozodic prin dispunerea poemului în două catrene, al doilea conținând, la nivel grafic, o paranteză care, dincolo de rolul explicativ poate servi drept fereastră în poezie. De asemenea, morfologic, întâlnim suprapunerea aproape perfectă a două timpuri verbale, imperfectul și prezentul, care alternează succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Raicu, Lucian, Reflecții asupra spiritului creator, București, Editura Cartea Românească, 1989. Raicu, Lucian, Printre contemporani, București, Editura Cartea Românească, 1980. Raicu, Lucian, în "România literară", 41 (1982). Regman, Cornel, Cărți, autori, tendințe, București, Editura pentru literatură, 1968. Regman, Cornel, De la imperfect la puțin ca perfect, București, Editura Eminescu, 1987. Ricardo, Jean, Noi probleme ale romanului, București, Editura Univers, 1988. Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, vol. III, (1944-1984), București, Editura Minerva, 1987. Rovența-Frumușani, Daniela, Analiza discursului Ipoteze și ipostaze, București
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
explains a series of essential concepts in the study of political economy: enterprise, enterpriser, market, contestable market, selling price, price formation, productivity, cost, profitability threshold, investment and concentration. The presentation of market forms, price formation under circumstances of perfect and imperfect competition, scale yields and substitution yields, the optimal combination of production factors, they are all other elements of interest in the above-mentioned chapter. Another chapter is dedicated to production factors: work and capital. Careful attention is given to how a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
travelling, iar Modiano se dezvăluie în L'Herbe des nuits / Iarba nopților, plonjîndu-ne în Parisul anilor '60, în plin scandal Ben Barka, într-o lume dubioasă, fojgăind de agenți secreți marocani și de pușcăriași. Două romane despre trecut, scrise la imperfect, dar în aceeași cheie de perfecțiune stilistică cu care ne-au obișnuit acești scriitori inactuali. Iată cîteva pasaje din discuția lor : Le Nouvel Observateur Prin urmare, nu vă cunoșteați? Patrick Modiano Fizic, nu, dar literar, da. Mi-a plăcut Echenoz
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în alte părți ale lumii în dezvoltare. În orice caz, co nse cințele liberalizării financiare au fos t, în general, greu înțelese de guvernanții naționali și internaționali, precum și de către grupurile de interese organi zat e. Când informația și cunoașterea sunt imperfecte, cu m sunt ele, de obi cei, rolul ideologiei și al intereselor individ ual e poate fi mai important decât presupun raționaliștii. Eșecul modelului altern ati v importat în America La tină, prăbușirea comunismului în Europa și vidu l i
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
într o lume a finanțelor globalizate, econo miile receptoare pot să și ajusteze curbele consumului și investițiilor in terne cu ajutorul intrărilor de capital global. În al pa trulea rând, este bine cunoscut faptul că titlurile financiare au scadențe variabile și imperfect corelate. În aceste condiții, globalizarea financiară asigură și înlesnește oportunitățile pentru ca investitorii să diversifice riscul prin faptul că li se permite să-și plaseze capitalul într o gamă variată de titluri globale. O astfel de div ersifi care a riscurilor
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
bântuită, postelnicul are halucinații generate de umbrele nocturne și crede că privirea îi deslușește contururile înspăimântătoare ale unei fantome: Stafia se apropia de pat, întinse mâinile, postelnicul se credea perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și capătă o deplină semnificație doar din perspectiva pe care o deschide gândirea populațională și probabilistă. Este perspectiva care va favoriza și observarea faptului că adaptări impresionante ale constituției și comportării organismelor la condițiile ambianței în care trăiesc sunt, totuși, imperfecte. Ceea ce înseamnă că organismele vii nu sunt nici pe departe atât de perfect adaptate pe cât ar trebui să fie ele dacă ar fi fost create anume pentru anumite condiții de viață sau dacă structura lor ar fi fost modelată în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
părților sale, pe care observațiile ni le arată la ea“, atunci faptul că organisme care trăiesc în aceeași ambianță și provin din strămoși comuni au evoluat de-a lungul generațiilor în mod divergent, ca și faptul că adaptările lor sunt imperfecte rămân fără o explicație cât de cât satisfăcătoare. Această discuție ilustrează foarte bine observația lui Darwin că el a îndrăznit să-și publice teoria abia după ce s-a convins că ea dă socoteală de toate faptele pe care le explicau
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care ar fi putut lua naștere prin combinații pur întâmplătoare. Dar și prin imperfecțiunea lor în raport cu cele care ar fi fost produse prin înfăptuirea unui proiect inteligent. În ciuda faptului că multe structuri ale organismului pot stârni admirația tehnicianului, ele sunt imperfecte față de ceea ce și-ar putea dori un constructor care lucrează după un plan. Membrele cu ajutorul cărora înoată broasca țestoasă, aleargă calul și zboară păsările sunt făcute din aceleași oase. Un constructor ar fi folosit, fără îndoială, materiale diferite. Asemenea imperfecțiuni
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un răspuns satisfăcător și la întrebarea cum au putut lua naștere, prin tranziții insensibile, organe extrem de complicate și de perfecționate cum este ochiul. Reflecția lui Darwin a fost aceea că și un rudiment de ochi oricât de simplu și de imperfect poate oferi anumite avantaje adaptative, ceea ce va favoriza supraviețuirea și înmulțirea indivizilor care îl posedă. Selecția va promova gradații oricât de mici spre un organ mai complex, care tinde să producă, în condiții variate, o imagine mai distinctă, deoarece fiecare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
adesea, gândită ca reprezentând știință în ansamblu" (1978, p. 236). În opinia mea, eul creator nu se mulțumește să ironizeze mobilurile și practicile experimentale ale științelor naturii, ci subliniază aspectul vizionar al științei în ipostaza metafizicii iluminate. În pofida caracterului sau imperfect, după cum remarcă George Anthony Rosso, Jr., The Four Zoas rămâne un poem plin de forță epica și lirica: "este atelierul profetic în care Blake își aduce la maturitate viziunea epica, în care el își forjează "agenții spirituali" meniți să-i
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ajuns, pe neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaise-longue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
căpcăun; Nimeni nu-și poate schimba familia. Regăsim aceeași valoare de adevăr general în [P2] în care nuanța de aspect realizat a verbului la perfect compus determină o funcție finalizatoare a procesului. În plus, această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
adevăr general în [P2] în care nuanța de aspect realizat a verbului la perfect compus determină o funcție finalizatoare a procesului. În plus, această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare și prezintă rezultatul unui demers "științific". Din punct de vedere al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
separat, elementul "din instinct" are o valoare informativă importantă legată de calitățile eroilor din romanele polițiste. Dar elementul plasat în poziție rematică este cel prin care se evaluează (Pn3) propoziția precedentă: "John știu că nu era bourbonul comandat la recepție"; imperfectul rupe cauzalitatea lineară a evenimentelor; aici simbolizează aspectul subiectiv al perceperii realității. Faptul este marcat și de folosirea operatorului A ȘTI CĂ. După cum scria și R. Martin, "a ști că p presupune adevărul din p în universul locutorului" (1987, p.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este "valoarea psihologică", ,,caracterul sufletesc al personajelor sale". Criticul nu se lasă influențat de opiniile colegilor săi de breaslă care, deși în intenție își propun o revalorizare a unei opere slaviciene, nu pot să nu vorbescă despre stilul bolovănos, "rudimentar", "imperfect", "primitiv"17 al autorului ei. Pentru Nicolae Davidescu "această sobrietate e rară în scrisul românesc și ea e a doua caracterizare a scriitorului autentic, adică a insului care, având ceva substanțial și grav de spus, nu simte nevoia să se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
petrece ca în lumea reală. Ambiguitatea ca trăsătură definitorie a acestui concept literar ia astfel naștere și prin folosirea a două procedee de scriitură care organizează întregul text. Îm nuvela "Hanul Ciorilor", Slavici le folosește cu abilitate laolaltă; ele sunt imperfectul și modalizarea, mai precis modalizarea epistemică. Aceasta din urmă reprezintă actul de evaluare a adevărului unui enunț, de indicare a gradului de certitudine pe care îl are locutorul în legătură cu realitatea stării de lucruri descrise în enunț. Modalizatorii epistemici nonfactivi de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
diferență de expresie care se reflectă în opera literară în strategii distincte de abordare a fantasticului de către scriitor. Slavici alege să introducă o distanță între personajul principal și narator astfel încât să nu cunoaștem poziția acestuia din urmă. Alături de modalitatea obiectivă, imperfectul realizează magistral, de exemplu, distanțarea naratorului de eroul central prin faptul că el nu se pronunță pentru preluarea sau respingerea tezei personajului despre vis. Pentru Tașcă, visul este un univers paralel, al iluziilor, al halucinațiilor, al imposibilului care devine posibil
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
jure că nici o singură clipă n-a ațipit de când a intrat în casa aceasta. Ceea ce aflăm prin intermediul notației auctoriale este faptul că Tașcă se îndoiește de două lucruri: somnul său și conștientizarea lui. Indiciile nesiguranței subiectului sunt oferite prin utilizarea imperfectului. Momentul maximei tensiuni, al deconcertării personajului, dar și a cititorului e acela în care eroul se confruntă cu ideea modificării ordinii temporale obiective, căci trăiește inexplicabil pentru el accelerarea timpului. Lectorul simultan cu personajul principal al nuvelei constată dificultatea de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
moraliștii nu cunosc faptele morale decât grosolan, din extrase arbitrare, din prescurtri accidentale ca expresie a moralitții din apropierea lor. Mai mult decât atât, moraliștii deduc faptele morale din condiția lor, din spiritul epocii, al climei ori a regiunii, fiindc sunt imperfect informați asupra popoarelor, epocilor, tradițiilor, și fiindc nu se îngrijesc s se documenteze; ei nu-și pun adevratele probleme ale moralei, fiindc aceste probleme nu apar decât când comparm mai multe morale. Preluând observația lui Nietzsche și artând c ceea ce
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ajuns, pe neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaiselongue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul de a
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
începutul unei fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan la altul, de la prezent la trecut și invers. Sau, mai exact, aceste metode nu fac decât să completeze structura labirintică ce rezultă din folosirea succesivă a imperfectului, a perfectului simplu și a mai mult ca perfectului. Cele trei timpuri au și rolul de a ghida într-un fel cititorul în mulțimea de evenimente de care, fără să vrea, este nevoit să ia cunoștință. Imperfectul este folosit în
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]