2,195 matches
-
capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că logicianul nu caută să atingă fericirea înlăturînd
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că logicianul nu caută să atingă fericirea înlăturînd
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
influență între Europa Centrală și Moscova", a declarat Kaplan, care a vizitat România la mijlocul lunii mai. Analistul crede că principala vulnerabilitate a României este reprezentată de instituțiile slabe. "Pe plan intern, este o problemă de construire a unor instituții puternice, impersonale, de construire a statului de drept. Rușilor nu le place statul de drept. Lor le plac chestiile tulburi, vagi, în care pot mitui politicieni", spune analistul Stratfor. În ceea ce privește punctul forțe al României, Kaplan a spus că țara noastră "nu este
"Rusia vrea să creeze dificultăți între România și Ungaria" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54133_a_55458]
-
de relevanță literară. Există chiar și câteva scrisori de familie, trimise de poet soției, care trebuiau să își afle locul în alt segment al corespondenței, iar nu amestecate aici. Culmea ridicolului este atinsă prin publicarea repetată (1985, 1992), a adreselor impersonale prin care Asociația Scriitorilor din Serbia îl invita pe Marin Sorescu la celebrele Întâlniri ale Scriitorilor de la Belgrad: texte-șablon, asemănătoare an de an, trimise la sute de scriitori din toată lumea. Și care, în plus, nu ne spun nimic despre prezența
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
Margot Jonker. Fiecare dintre aceste femei găsește alte minusuri sensibilității lui și comportamentului lui erotic . Omul cunoscut de ele „nu este făcut pentru viața conjugală; nu este făcut pentru a ține companie femeilor". Performanța lui este „adecvată, competentă, dar prea impersonală". Face dragoste într-un mod „oarecum autist". In cele mai intime relații umane „nu se conectează sau se conectează doar pentru scurtă vreme, intermitent". „Iși pusese în minte să fie existențialist, romantic și libertin. Numai că asta nu venea din
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
Raluca Relațiile și oamenii sunt o parte semnificativă a succesului unui bărbat, imaginea distorsionată pe care aceștia o au despre "succes" poate provoca o serie de probleme, scrie Autorul Mike Quarles spune că „majoritatea bărbaților privesc succesul ca pe ceva impersonal în loc să îl privească din perspectiva umană și a relațiilor inter umane. Dacă succesul te cosă familia și prietenii, acesta nu este succes.” Probabil că din aceeași cauză unii bărbați își lasă familiile sau nu se implică deloc în educarea copiilor
Cum sunt afectați bărbații de succes by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64570_a_65895]
-
de ce volumul Despre împătrita rădăcină a principiului rațiunii suficiente e mult mai viu decât lasă de înțeles titlul, al cărui sunet tehnic și arid poate descuraja cititorul. Schopenhauer știe să fie personal chiar și atunci când se oprește asupra celor mai impersonale teme. În fond, cartea e un exemplu de dozaj bine cumpănit între temeinicia analitică și timbrul diatribic. Sub unghi teoretic, principiul rațiunii suficiente cere drept condiție obligatorie o viziune teleologică, deci implicit teologică. Așadar, problema presupune o viziune finalistă asupra
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
la lumea capitalei. Egumen fără stofă de schimnic și filosof fără gîndire proprie, Eufrosin Poteca a fost totuși un onest profesor al epocii, îndeplinindu-și cu răbdare canonul pedagogic. Cursurile lui nu au posteritate filozofică, fiind aride în conținut și impersonale în ton, dar în schimb au valoare lexicală. La fel ca în cazul lui Eftimie Murgu sau Vasile Lucaciu, privirea cititorului se lovește de șantierul primordial al unei limbi care, la acea vreme, se străduia să capete virtuți abstracte. De
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
se datorează, aici, suprainterpretării. Povestirea titulară, de exemplu, se poate aborda dintr-o sumedenie de unghiuri. Problema e că nu se poate citi. Când vezi totuși negru pe alb asemenea stângăcii ridicole, parcă nu-ți mai vine să te înalți, impersonal, la știu eu ce cote de subtilitate: „Stătea întoarsă puțin cât să-i văd fața bronzată și, după ce-și ridică părul de după ureche, începu să scotocească în geanta bombonoasă [subl. mea], care lui Tiberiu i se părea făcută din
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
zăbovi mai mult. Căci, în spatele tribunului dornic să-și dea viața pentru „virtus romana rediviva", aflăm un ins în carne și oase. Nu unul obișnuit, totuși o ființă care are emoțiile sale, stângăciile sau naivitățile sale. Și o teribilă răceală impersonală în fața unor decizii pe care astăzi le catalogăm drept istorice. Vasilie Moldovan, spre deosebire de alți contemporani, nu a avut nici o dificultate să treacă, în câteva luni, de la statutul de elev studios al Blajului, destinat preoției, la cel de revoluționar și conducător
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
pastelate, din Alecsandri, Coșbuc, Topârceanu, Crainic, cel de dinainte de Aiud, și pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul lor cel ars de soare", înfățișarea unui miracol naiv și impersonal, și „tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă", imaginea urgiei neputincioase, târzii, e o reașezare a perspectivei. Paștelui oamenilor, duminică de țară, cu bucurii copilărești, îi ia locul Paștele omului, al aceluia care îndură singurătatea și supliciul. E nișa pe
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
albastrul și roșul, pe când în cea impresionistă, verdele și movul. Ce diferență între lumile reprezentate! Roșul simboliza pasiune și vitalitate, iar albastrul înțelepciunea fără limite. Însă uite aici, de exemplu - zise, arătându-mi o pictură de Renoir - aici verdele este impersonal, reflectă viața pasională neîmplinită, crudă, necoaptă adică, dar poate simboliza și forța naturii, speranța că, în cele din urmă, copacul vieții va da roade. În schimb, movul reprezintă imponderabilul, diafanul, moliciunea și visarea, cel puțin așa simt eu. Poate fi
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
timp în comunitate, prin renunțarea treptată și în curs de accelerare la navetism, individul dobândește noi obiceiuri, cu pretenții și obligații specifice. Restaurantul local, cu micul său ceremonial și personalizarea relației dintre client și patron, reprezintă reacția imediată la „trattoria" impersonală și la agresivitatea deșănțată a „fast-food"-urilor (de câțiva ani se vorbește cu entuziasm despre instituția „slow-food"-ului.) Clubul de cartier, organizațiile sportive (cu un interes accentuat pentru fotbalul de tip european!), festivalurile locale și chiar bisericile constituie atracțiile noului
„Noul localism” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6352_a_7677]
-
sînt timorați ca sub un spectru de amenințare, preocupați mai curînd de a-și păstra locul de muncă decît de a gîndi liber. Și asta se simte chiar din răspunsurile pe care i le dau lui Bogdan Mandache: afirmații șablon, impersonale și aseptice, consternînd prin lipsa de germene speculativ. Spuneam că, din lotul celor 21 de manechine purtătoare de morgă universitară, trei au ștaif în atitudine și cutezanță în observații. E vorba de Jean-François Mattéi (Universitatea din Nisa), Bertrand Vergely (Institutul
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
sigur nu știe prea multe nici despre modă, nici despre literatură. N-am urmărit moda, dar cred că am răspuns spiritului timpului meu, chiar și în scurtul meu periplu în realismul tradițional. N-am ascultat niciodată acele ordine difuze și impersonale care vin de nu se știe unde și care timorează spiritele timide sau pe superficiali. Asta nu înseamnă că mă consider un scriitor ieșit din nimic, ci, dimpotrivă, sînt sigur că am primit cîte ceva cu împrumut de la toți autorii
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
unui venit suplimentar și pot să spun, fără să greșesc, că, timp de patruzeci de ani cît a durat cariera mea de profesor în învățămîntul public am fost, în mod conștient și cu sînge rece - și pe deasupra într-un fel impersonal - exploatat de patronul meu, Statul. Nu am ajuns să respect contractul pe care l-am semnat pe 1 octombrie 1940, dar nici cealaltă parte - pe care acum o numesc cu un termen american (dar ce nu are nume american în
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
real ignorat. În această poezie de serie mare se conturează clar și din nou eroul, eroul pe care îl crezusem pierdut, efasat, uitat sau bine dosit în poezia română, care a încercat, multă vreme, să devină, măcar în aparențele ei, impersonală, autarhică, princiară” (pp. 105 - 106). Trei fraze și nici un pas înainte. Până la capătul eseului mai sunt exact pe-atât. Trei fraze. Rotunde. A căror concluzie, ieșită de neunde, e că în poezie originalitatea e prima care devine stereotipă. Poate că
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
o țărancă nici măcar frumoasă.” Până atunci nu dorise nicio femeie mai mult de câteva ore și, fără îndoială, pe niciuna pe care să n-o fi putut avea imediat. Amorurile lui avuseseră întotdeauna acea urgență brutală a necesităților fiziologice, condiție impersonală și practică specifică tranzacțiilor comerciale. Se sculă cu o oră mai devreme ca deobicei și se îmbrăcă în liniște, încercând să nu-și trezească sora ce dormea în camera alăturată. Se duse în bucătărie, fără să se spele, cu părul
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale de catedră și cabinet. În acest sens, el aparține de fapt și de drept liniei Lichtenberg- Kierkegaard-Nietzsche- Șestov-Gabriel Marcel. Inevitabil, e atins și statutul de „gînditor privat” al lui Nae Ionescu. În chestiunea concepției acestuia despre originalitate și plagiat, perspectiva
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
să-l dezvinovățească pe Dumnezeu de ivirea răului și respingînd interpretarea hegeliană a unui Dumnezeu malign, care produce cu bună-știință plăgile istorice. Cu alte cuvinte, Schelling e mai blînd: îl disculpă pe Dumnezeu și pune răul în seama unei proces impersonal care a luat naștere odată cu creația universului. Prin urmare, nici omul și nici numenul divin nu sunt răspunzători de existența răului, ci o falie care s-a creat la începuturi în ființa divină. Falia aceasta nu e rodul voinței divine
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
în locul unei piramide coerente, dai peste un bazar de capitole autonome, care, fiecare în parte, ar fi putut alcătui o carte. Autoarea nu se îndură să elimine nimic și de aici tot marasmul, la asta adăugîndu-se morga neutră, de instanță impersonală, cu care își deapănă frazele. Cartea nu are o voce care să pună intonație în text, paginile fiind o derulare somptuoasă de informație seacă, căreia îi lipsește interpretul viu. E ca și cum spiritul Constantinei Raveca Buleu se evaporă sub canicula erudiției
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
impresii încearcă Vlad- Ionuț Tătaru citindu-și rîndurile mai sus? Delectare intelectuală în fața adîncimii reflecțiilor perorate? Satisfacție la vederea curgerii aseptice a expresiilor docte? Greu de spus, dată fiind imaturitatea flagrantă ce răzbate din mai toate paginile. Volumul e curat impersonal, scris parcă de un metronom al cărui plectru sintactic bate tactul unui mimetism total, care repetă șabloane de expresie. Spiritul autorului nu e prezent nici măcar într-un rînd al tomului, de aceea paragrafele nu au miros, temperatură, gust sau culoare
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
acest motiv, valoarea volumului stă tocmai în petele de adevăr pe care Ioana Diaconescu a reușit să le extragă din molozul de fragmente birocratice care împînzesc catastifele de urmărire informativă. Așa se face că cititorul simte cum, prin găurile codului impersonal ale aparatului represiv, se strecoară drama unor spirite care au format elita interbelică. Spuneam că ce izbește la Ioana Diaconescu e mărturisirea traumei pe care a trăit-o în intervalul celor 11 ani de cercetare arhivistică, trauma culminînd cu intenția
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
în care cuvîntul scris are justificare e cel al mijlocirii unor adevăruri care nu-ți aparțin, de aceea condiția scriitorului creștin e cea de martor relatînd sensuri ce vin de dincolo de el. A fi creștin în literatura înseamnă a fi impersonal, caz în care statutul de autor dispare. Paradoxul unui preot cochetînd cu literatura, si acesta e cazul lui Ioan Pîntea, este ca virtuțile creștine îi inhiba umoarea din care ar trebui să-i iasă expresia remarcabilă. În loc de veninuri și toxine
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în emoții. Numai că se întâmplă tocmai pe dos. Majoritatea emoțiilor noastre defilează prin lăuntrul nostru cu chipul lor impersonal, sunt indicibile, deseori imposibil de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]