367 matches
-
mai mică reținere, domnul din spatele lui Sergiu îmi făcea cu ochiul, deși iubita era lângă el, iar eu eram cu bărbatul meu. Era tare urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în anumite epoci a avut și o coloratură politico-socială” sau pentru că a avut „mai multe rezerve materiale și intelectuale”. Cînd trece însă la evaluări, autorul se exprimă nefericit. Prima parte a „Manifestului activist către tinerime” ar fi „remarcabilă numai prin impertinența metaforelor”, iar cea de-a doua „prin confuziunea și carența cugetării”, „aerul grav” pe care și-l iau autorii și „efortul vizibil de a jongla cu formulele” făcînd din el mai curînd o „divagație umoristică”. Const I. Emilian observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie ea oricît de bizară, se pare că e mai prețuit decît însuși talentul. Literatura, ca și comerțul, are o latură viabilă prin reclamă. Datorită ei, d. Tzara a pătruns în conștiința marelui public european cu o ușurință și o impertinență deconcertantă”. Adăugînd în treacăt - cu ironia de rigoare - că, prin expatriere, „zeii rasei îi menise o soartă mai bună” decît cea de a scoate, rămas în țară, „vreo altă revistă de avantgardă”, Emilian face un scurt istoric al mișcării Dada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oglindă prin mine, să fie acest melanj între mine și el ceea ce văd în oglindă, în continuă transformare? Înseamnă că el va semăna prea puțin cu mine? Ne place sau nu, vrem să ne prelungim prin copiii noștri cu aceeași impertinență egoistă cu care ne propunem să-i procreăm. De ce să ne multiplicăm, dacă matricea noastră nu ne place nici măcar nouă? Sufletul e prin esența lui etern, n-ar fi nevoie să-l perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebui să intrăm În capetele din glugi. Ei se măcelăresc unii pe alții, Însă afară nu transpiră nimic, de parcă Îndărătul zidurilor lor ar mai fi Încă Francisc și surioara Sărăcia... Altceva nu știa. Dante Îl concedie cu țâfnă, enervat de impertinența lui. Repertoriul acela de fraze gata făcute pe seama călugărilor Îl deranja. Numai cine, asemenea lui, Îi frecventase cu asiduitate le putea cunoaște până la capăt perfidiile și virtuțile. Virtuți puține, perfidii nenumărate. Bargello abia ieșise când străjerul Îl anunță pe Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de el”. „Păi nu s-ar putea să mi-l schimb?” am făcut eu pe prostul. Și am simțit imediat, din ochii tatei, că lovisem bine. Nu se așteptase la atâta impertinență. „Pleacă, du-te, să nu te mai văd”, m-a expediat el furios. Poate că mama ar fi reușit să lămurească lucrurile, să mă împace cu tata, dar boala ei se agrava din ce în ce și toată casa mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: „În fond, ești un naiv. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convenabilă pentru o pereche de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă și se zgâiește la ferestre. — Care lume? — Cititorii lui Trilby, presupun, zise Du Maurier. Câtă impertinență, spuse el, sincer șocat. Dar unde vă mutați? — Am găsit o casă potrivită În Oxford Square, aproape de parc. Și, dacă lumea ne găsește și acolo și vine să se zgâiască la geamuri, o să avem un polițist la Îndemână, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai poți îngădui. Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai ușor să fii erou la douăzeci de ani. Atunci, moartea poate fi privită cu impertinență. La șaptezeci de ani, așa ceva nu mai e posibil. Devii mai modest și în privința adevărului. Marile adevăruri, ca acela că pământul se învîrtește, trec pe planul al doilea. Te preocupă micile adevăruri. Că te dor oasele, că-ți tremură ușor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
3 să le preia, Îmbogățindu-le cu câte un detaliu, unul de la altul. Prima, la Windsor, pe terasa castelului, când Brummell e Încă un foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E celebrul bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi vorba despre modul unic prin care Whistler câștigă În instanță și e despăgubit cu doar un penny pentru defăimarea (În presă) a uneia dintre pânzele sale. Cel care a afirmat În fața unei Nocturne că e pur și simplu o impertinență din partea artistului să pretindă 200 de guinee pentru ea nu e altul decât John Ruskin, unul dintre preoții templului oxfordian al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În clipa În care a cucerit o lume, plictisit, o și abandonează. Și totuși, doctrina diferenței, așa cum o elaborează dandysmul, are ceva paradoxal: dandy-ul vrea de fapt să fie validat, acceptat, Într-un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tip de convenție. Morga aristocratică. Disprețul (nu bădărănesc, ci elegant) pentru tot ce e dincolo de un eu, cum s-a văzut, supradilatat. Forța de șoc (bine calculată Însă) a oricărei apariții. Provocarea (dar rareori scandalul). Subversiunea. Refuzul. Capriciul. Tupeul. Insolența. Impertinența. Cinismul. De la bun Început trebuie spus că dandy-ul practică o contestare subtilă, nu brutală. Are un radicalism oarecum temperat, pentru că o manifestare provocatoare În exces l-ar exclude treptat sau chiar brusc din mijlocul lumii În care vrea totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a ști cât de departe se poate merge.” 1 Cât de riscant s-a dovedit acest mers „prea departe”, această forțare a unor granițe unanim acceptate, au probat-o nu puțini dandy. Brummell, cel dintâi. Nu poți Împinge disprețul, tupeul, impertinența până dincolo de niște limite, mai ales atunci când În fața ta se află Însuși regele Angliei. Brummell ajunge un proscris și din cauza acestei supralicitări a siguranței de sine. Episoadele sunt copios relatate de Barbey În textul din antologia noastră. Suspendarea oricărui suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eu i-am spus editorului meu că o vor cumpăra. Pretutindeni, trufie! Căci dacă a stârnit primul succes, Îl va mai stârni și pe al doilea cu acest opuscul pe a cărui primă pagină aș fi tentat să scriu următoarea impertinență: „De la un fudul, printr-un fudul, pentru fuduli”. Căci fudulii se simt oglindiți În orice, cartea asta e o oglindă pentru ei. Mulți vor veni să se privească În ea și să-și netezească mustățile; unii ca să se recunoască, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de conveniență. Iar Marlborough, cu frumusețea sa de femeie orgolioasă, e mai degrabă lacom decât vanitos. Singur Bolingbroke le-o ia Înainte cu totul, ca un adevărat dandy al vremilor din urmă. Are ceva din Îndrăzneala acestuia În conduită, o impertinență somptuoasă, o preocupare pentru efectul exterior și o vanitate permanentă. Ne aducem aminte cum a fost gelos pe Harley, asasinat de Guiscard, și cum spunea - spre a se consola - că asasinul confundase desigur un ministru cu altul. Rupând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell a etalat În fața acestora tot ceea ce prințul de Wales putea prețui mai mult Între lucrurile omenești: o tinerețe debordantă, sporită de aplombul unui bărbat care cunoștea viața și putea să o domine, cel mai fin și Îndrăzneț amestec de impertinență și respect, În fine, geniul ținutei, susținut printr-o replică Întotdeauna spirituală. Firește, În tot acest triumf al succesului mai era ceva, dincolo de extravaganța ambelor părți. Cuvântul extravaganță e folosit de moraliștii derutați, așa cum cuvântul nervi e folosit de medici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să fie neapărat o Henriette Wilson, femeile se pricep la calcule atunci când e vorba de reușita sexului lor! Ele au geniul matematicilor, ca și bărbații, cum, de altfel, au toate Înzestrările acestora, drept pentru care nu-i iartă lui Sheridan impertinența de a fi pus să i se sculpteze mâna, ca fiind cea mai frumoasă din Anglia. X Deși Alcibiade fusese cel mai frumos dintre generali, George Bryan Brummell nu avea spirit militar. Nu a rămas prea mult În Regimentul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să ții la ceva; iar a ține la ceva Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt era În scrierile sale. Vorbele lui crucificau 1; doar impertinența avea destulă amploare spre a se condensa În epigrame. Făcea ca toate vorbele de duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă superioritate presupusă Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale. Vorbele lui crucificau 1; doar impertinența avea destulă amploare spre a se condensa În epigrame. Făcea ca toate vorbele de duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până și În timbrul vocii. În fine, practica impertinența cu acea incontestabilă superioritate presupusă Între oameni de calitate spre a fi suportată. Căci ea poate cădea În vulgaritate, așa cum sublimul poate atinge ridicolul, iar În clipa când Își pierde acea nuanță potrivită, se stinge. Dar geniu Învăluit doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acea incontestabilă superioritate presupusă Între oameni de calitate spre a fi suportată. Căci ea poate cădea În vulgaritate, așa cum sublimul poate atinge ridicolul, iar În clipa când Își pierde acea nuanță potrivită, se stinge. Dar geniu Învăluit doar pe jumătate, Impertinența nu are nevoie de ajutorul cuvintelor spre a se ivi: fără să insiste, ea are o forță de penetrare cu totul alta decât epigrama cea mai strălucitoare. Atunci când există, ea este cel mai mare porte-respect cu putință Împotriva vanității celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de Talleyrand decât acest spirit Însuși? Fiică a Ușurătății și Aplombului - două calități ce par să se excludă -, ea este și sora Grației, cu care trebuie să rămână unită pe veci. Amândouă se Înfrumusețează prin contrastul reciproc. De fapt, fără Impertinență, Grația nu ar fi ca o blondă cam fadă, iar fără Grație, Impertinența n-ar fi o brună prea picantă? Pentru ca fiecare să rămână ce este, e mai bine să fie amestecate. Iată ce i-a reușit lui Brummell mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]