480 matches
-
va fi soluționată mai repede de frații-ostași. ― Violența nu e întotdeauna cea mai bună opțiune în cazul musafirilor. Ca să nu mai spunem că e și cea mai nepoliticoasă dintre modalitățile de a trata un oaspete. Abatele râse gros: ― Ești cam impertinent pentru o slugă. Ai avut stăpâni toleranți, ceea ce e un semn de nepricepere mai clar chiar decât îndrăzneala de a te trimite aici. Tânărul nostru împărat e impetuos... ― Și ce e rău în impetuozitate, Sfinția Ta? ― Își poate pierde servitorii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
criticat cele spuse. În Undergound am încercat, pe cât posibil, să stau în spatele scenei, să nu colorez textul cu părerile mele, dar aici m-am implicat mult mai mult - dacă ar fi să comparăm. Am avut grijă să nu fiu prea impertinent. Cred că era necesar să mă comport astfel. Câteodată, atunci când persoana intervievată devia în direcția dogmelor religioase și consideram că nu este un lucru relevant pentru cartea noastră, o opream. O altă mare diferență la nivelul celor două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amoros ) Se oftează. LAIS (întrerupînd ) Se și cască. Nu se poate din acestea liniștirea ta să nască? PSAMIS Da! Se cască-n loc de-a râde când încearcă persianul Să ne-arate isteția... LAIS Nu contest că el, sărmanul, E impertinent și totuși e stângaci. Ființa-i toată Plină e de contraziceri și cu totul discordată. E pe jumătate mândru și modest pe jumătate, E barbarul ce se crede, sigur c-a sa cruditate Îl așază peste oameni și natură mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare revelație nu l-a iscodit recent. Ciuvică nu are nici el de unde să știe că presupusa depresie nu vine de la vreun gând păcătos, ci de la faptul că, la o altă fereastră, privirea lui Emil a dat peste același cetățean impertinent care îl scălâmbăie atunci când el, fostul președinte, îi apare în raza vizuală. Închide fereastra. Mai bine așa. Nesimțitul așa obișnuiește, îi mai strigă și tot felul de măscări. Măcar să nu le audă. Nu le aude. Se întoarce în sfârșit, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și impertinenți, care scot limba la dascălii pe care Îi venerează, dar Îi și disprețuiesc. Estetica lui Schulz pare a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final ă...î s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. 21. Într-un album antropologic am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încolo și încoace (în fața unei femei nu pot să mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă a problemei), situația mea e dificilă. Dar Adela, concentrată în vânătoarea ei, nu observă nimic. Pentru ea, florile au personalitate: unele sunt "sentimentale", altele "impertinente", altele "copii" ori "cucoane mici", și așa mai departe. Observațiile astea le face cu umor, cu o comică dezmierdare. Cu sentimentul distanței în același timp, parcă ar fi vorba de niște copii pe care-i alintă, dar nu vrea să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un șorț alb care o cuprindea pe după gât cu bretelele, îi strângea talia accentuîndu-i cei douăzeci și cinci de ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de cincizeci de ani, exagerate față cu cei optsprezece, erau încă și mai exagerate față cu cei douăzeci și cinci ai nimfei cu rochia vișinie. Slujnica aștepta cu aerul impertinent cu care intrase. (Desigur că nu venea în magazie pentru întîia oară.) După ce negustorul înțelese, în sfârșit, sensul cuvântului "zahar", își îndeplini oficiul prozaic de a cântări marfa, și slujnica îi întoarse partea rochiei fără șorț și plecă dreaptă, străpunsă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e glasul femeii emotive, care exprimă frazele abrupt, al femeii cu tulburătoarea asimetrie a gurii când zâmbește. 1Pielea, creierul, nervii... toate acestea merg laolaltă (fr.). Glasul celălalt, sonor și categoric, e al femeii cu umerii largi, cu ușoara și ușor impertinenta acvilinitate a nasului. (Și al femeii care simte că e stăpînă?) Îi vorbesc necontenit de prietenia mea. În realitate mint ori, mai exact, îmi fac iluzii. Prietenia e încredere reciprocă, e comuniune între suflete, dar ceea ce e gândul meu de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea pe ochi și pe buze. Am înțeles că nu avea nimic de obiectat împotriva complicității vântului. Privirile ei consimțeau la acest joc și mă sfidau. Dar timpul "fugace" trecu repede, și Văraticul ne ieși înainte cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până și vârful botinelor. I-am povestit excursia pe care o făcusem cu zece ani în urmă la mănăstirea Horaița și pe muntele din fața noastră. Ea admiră numele diminutiv atât de potrivit al Horăicelului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimic. Hm! Amor platonic?... Trubaduresc? Comuniune între suflete? ("Androgin și ginandru"?) Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea și actul final (prea mizerabil asociat de domnișoara Niculina P... et comp.) s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. Platonism, oroare de materie, supraom? Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vom colabora cu toții, vom ajunge cât mai repede la un acord cu privire la termenii eliberării voastre. Ce fel de acord? — Unul care să vă mulțumească atât pe voi, cât și pe noi. — Cât vreți? Tuaregul îi aruncă o privire severă tânărului impertinent ce pusese întrebarea cu un pronunțat accent străin și, când răspunse, vocea lui sună ciudat de seacă. N-am vorbit despre bani, spuse. Niciodată n-am vorbit, nici nu vom vorbi despre asta, căci, dincolo de ceea ce vă imaginați, aici banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fură fericiți în acest joc care avea savoarea primejdiei, fără a fi propriu-zis amenințați. La plecare, Georgeta îl privi pe Felix cu o simpatie adâncă și-i șopti cu un galeș reproș: - Felix, să nu te îndrăgostești de mine! Fii impertinent, așatrebuie să fie un bărbat! Ți-o spun pentru binele tău. Felix se simțea fericit. Era absurd să tăgăduiască acest lucru. Se simțea mai ales ocrotit de toate împrejurările și de oameni ca de o conjurație a favorii. Otilia îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre cap, spre a i se descoperi semnele mizeriei. De aceea, în numeroasa familie, femeile, de la douzeci și cinci de ani în sus (căci domnișoare de vârsta aceasta nu puteau exista), erau mai degrabă antipatice, prin suficiență burgheză și totală, impertinentă mirare în fața cui depășea mijloacele intelectuale sau era sub mijloacele lor materiale. Stănică însuși nu le cam înghițea, fiindcă, deși el nu avea prea mari înclinații intelectuale, afecta totuși a fi "boem", om ratat "de prea multă simțire și dor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ați stăruit să facem și noi doi o mică excursie acolo ? Tot nu vi se pare că am riscat inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei chicotit, te oprești deodată, într-un echilibru nestabil, pe o mică porțiune de pământ uscat. Împrejur pământul mustește, mica porțiune de pământ este tot mai erodată de apa ce se scurge, târând cu ea petale fanate, fire, smocuri de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mama tăios. N-ai vrut s-o ajuți pe Emma cînd te-a rugat ? — Emma, nu ne-ai spus niciodată despre asta. Tata pare de-a dreptul perplex. Mi-a fost jenă, OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luînd o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
OK ? zic cu un nod În gît. — Destul de impertinent din partea Emmei să o roage asta, spune Nev, luînd o gură mare din plăcinta de porc. Să se folosească de relațiile de familie. Parcă așa mi-ai spus atunci, nu Kerry ? — Impertinent ? repetă mama nevenindu-i să-și creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi sîntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și întrerupeau negoțul pe mare și pe lângă țărmuri al grecilor. Puind temei pe vorba adrianopolitanilor, Ioannițiu ceru intrare în orașul lor, pe care-l smulsese într-un mod atât de strălucit din cucerirea latinilor, primi însă răspuns negativ. Supărat pentru impertinenta amăgire în care-l ținuseră într-adins fățarnicii greci pe câtă vreme avuseră trebuință de el, hotărî să răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bătătoare la ochi era paloarea ca de mort, care conferea întregii fizionomii a acestui tânăr, în pofida constituției lui destul de robuste, o expresie de secătuire și în același timp de ceva pătimaș până la suferință, care nu se armoniza cu zâmbetul lui impertinent, grosolan și cu privirea tăioasă, încântată de sine. Era îmbrăcat gros, cu un cojoc larg din blană de miel, acoperită cu postav negru, așa că peste noapte nu-i păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i dau o speranță în ce mă privește. Cât despre cuvântul de altădată, despre care scrie în bilet că i-ar fi luminat viața, minte cu nerușinare. Pur și simplu, odată mi-a fost milă de el. Însă e impertinent și neobrăzat: atunci i-a trecut pe loc prin cap ideea că ar putea avea o speranță; am înțeles și eu tot atunci. De atunci a tot încercat să mă prindă cu vorba; încearcă și acum. Dar mi-ajunge; luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o claie de păr creț și roșcat. Fața îi era cărnoasă și rumenă, buzele groase, nasul lat și turtit, ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde, apoi ușa începu să se dea încet în lături, întreaga siluetă se contură în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ți-am trimis în oraș un curier, doi! Te-au căutat toată ziua! Pe treptele scării, Evgheni Pavlovici încremeni ca trăsnit. Și Lizaveta Prokofievna se oprise în loc, dar nu îngrozită și împietrită ca Evgheni Pavlovici: o privea pe ființa aceea impertinentă la fel de mândră și cu același dispreț rece pe care și-l manifestase mai înainte față de „omuleți“; imediat, își mută privirea sfredelitoare asupra lui Evgheni Pavlovici. — O noutate! continuă vocea sonoră. Nu-ți fă griji cu polițele lui Kupferov; Rogojin le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În al doilea rând: nici un cuvânt despre băiețandrii răutăcioși! Stau și vorbesc cu tine zece minute; am venit la tine ca să aflu ceva (tu, poate, te gândeai la Dumnezeu știe ce?) și, dacă sufli măcar o vorbă despre băieții aceia impertinenți, mă ridic, plec și o rup de tot cu tine. — Bine, îi răspunse prințul. — Dă-mi voie să te întreb: ai binevoit să trimiți, acum o lună sau o lună și jumătate, cam prin săptămâna Paștelui, o scrisoare Aglaiei? — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]