551 matches
-
dans al culorilor, Din a caror hora exaltata nu ai mai vrea să ieși. Dacă ți-ai destupa urechile Și ai lasă muzica mea să-ți inunde timpanele, Ai descoperi ritmuri nebănuite Și versuri nemaiauzite, Iar corpul ți-ar deveni imponderabil. Dacă ți-ai deschide brațele Că într-o îmbrățișare Și ai asculta glasul inimii, Atunci m-ai îmbrățișa pe mine Și nu te-ai mai satura privindu-ma, Și nu te-ai mai putea opri din sărut, Căci buzele mele
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
într-un dans al culorilor,Din a caror hora exaltata nu ai mai vrea să iesi.Daca ți-ai destupa urechileSi ai lasă muzica mea să-ți inunde timpanele,Ai descoperi ritmuri nebanuiteSi versuri nemaiauzite,Iar corpul ți-ar deveni imponderabil. Daca ți-ai deschide brateleCa într-o imbratisareSi ai asculta glasul inimii,Atunci m-ai îmbrățișa pe mineSi nu te-ai mai satura privindu-ma,Si nu te-ai mai putea opri din sărut,Căci buzele mele ar fi încărcate
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, ... Citește mai mult Noapte, atmosfera apăsătoare...Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi,Păienjeni uriași invadează cameraTarand după ei, nemilos,Victime nevinovate și neputincioase.Ies din toate colțurile,Inspaimantandu-ma.Cu guri înfometate,Le sorb acestora ultima
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
de cioburi negre și ascuțite,Ce pot să mă rănească la o nouă atingere.Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării,Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic usurata.Ma rematerializez într-o ființă nouă,Imponderabila,... XXII. LA VAMĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015. Îmi fac bagajul de cala Arunc tricouri, eșarfe, bomboane, curmale, de-a valma, Astea sunt pentru toți, Cadouri ieftine și dorite de cei de departe
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ajută să ne îmbrăcăm în acele costume grele de scafandru, după care ne împinge ușor în apele adânci din proximitate. Bineînțeles că ne ducem cu viteză la fund, trăim însă o senzație de uimire și încântare, plutind ca niște obiecte imponderabile printre corali, pești de toate formele și culorile, testoase, nevertebrate și vegetație luxuriantă. Imităm mișcările lui Voquin pentru a ieși de acolo. Ingrid nu-și poate stăpâni exclamațiile de admirație și după ce-și scoate costumul. - N-am văzut ceva
DRUMUL APELOR, 35 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373482_a_374811]
-
Pe urmă cu toate că “pe “, este înainte./ Ai apărut tu, și s-a făcut lumină. “( Și doar iubirea a fost întâi). Aducând elemente biblice justificatoare pentru iluminarea pe dinăuntru a ideilor pe care dorește să le trasmită, poetul face apel la imponderabilele sentimente care intră în biografia iubirii și al poemului. Nimic inutil în versurile acestui autor, totul părând a intra cu precizie într-un tabel al sentimentelor, după o grilă prestabilită, verificată dinainte.Impresia de variațiune în marginea unui motiv constant
PETRU JIPA IUBEŞTE IUBIREA , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348381_a_349710]
-
în corzi de violoncel. E uvertura pentr-o mică vacanță feeric-autumnală. În perindarea de peisaje, înregistrez o peliculă în minte și-n suflet... Lacom savurez întinderea de frumuseți! Lăsate în urmă, avid peste poate, absorb altele noi fără nici o măsură! Imponderabil mă simt! Plutesc între cer și pământ, gata-gata să mă cred fir din firea divină! La Trei Brazi, cuprind fermecat preajma... Miresme și cromatică dau veste c-a venit toamna... Răgazul înfericirii mele va să se dilate odată ajuns la
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumina, Mama tot mai aduce răcoarea fântânii, Sora mea tot coase batiste și față de masă, Tata cioplește carul Pentru întoarcerea mea acasă. Al doisprezecelea ceas Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea ei Ordonează apa de ploaie Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Așteptare / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
dans al culorilor, Din a caror hora exaltata nu ai mai vrea să ieși. Dacă ți-ai destupa urechile Și ai lasă muzica mea să-ți inunde timpanele, Ai descoperi ritmuri nebănuite Și versuri nemaiauzite, Iar corpul ți-ar deveni imponderabil. Dacă ți-ai deschide brațele Că într-o îmbrățișare Și ai asculta glasul inimii, Atunci m-ai îmbrățișa pe mine Și nu te-ai mai satura privindu-ma, Si nu te-ai mai putea opri din sărut, Căci buzele mele
DACA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373273_a_374602]
-
de cioburi negre și ascuțite, Ce pot să mă rănească la o nouă atingere. Le adun cu grijă și le îngrop în labirintul uitării, Trag capacul greu, ce scârție înspăimântător și mă ridic ușurată. Mă rematerializez într-o ființă nouă, Imponderabila, Aripi moi îmi cresc, purtandu-ma Atât de lin și imperceptibil, Atât de miraculos, Catre o lume nouă, pură, Către un nou început... Referință Bibliografica: Renaștere / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1628, Anul V, 16 iunie 2015
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
Relatare > SENS ȘI CONTRASENS Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Suflet gemelar, împart cu pescărușul salvat lăuntrul său! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Dau să probez imersiunea! Sunt imponderabil... Eliberez energii... Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Devin halou salin! Sunt aspirat... Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Apăsător apus tomnatic. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... În secundă plonjez nevoit de pe dig, înșelat de
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
dăruiesc generos pietrelor sânge din tâmpla sfărâmată. Biata ofrandă dispare pripit, o șterge un talaz retractil... Apăsător apus tomnatic. Îmi văd corpul, atârnă pe stâncă... Sunt aspirat... Devin halou salin! Luminiscența stranie mă invadează, îmi disipă ființa. Eliberez energii... Sunt imponderabil... Dau să probez imersiunea! Marea mă surprinde... unda nu e rece, dimpotrivă! Suflet gemelar, împart cu pescărușul salvat lăuntrul său! Referință Bibliografică: Sens și contrasens / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
lunetă și telescop, astrele: “Studiind, ca amator, astronomia și uitându-mă mult prin lunetă ori telescop, în liniștea serilor de vară, la măreția mirifică a cerului înstelat, nu o dată am simțit, plin de fiori, cum parcă mă înălțăm singur și imponderabil către galaxii și metagalaxii, părându-mi-se că pământul se îndepărta încet, încet de mine, apoi din ce în ce mai repede, proiectându-mă la înălțime până ce mă trezeam cu totul angrenat în acea ordine cosmică atât de vastă și de înspăimântătoare încât, atunci când
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
ce mă privește printre ramurile încărcate de flori exotice. Când depășește vârfurile arborilor, arătându-mi-se în toată splendoarea sa, ochiul mă hipnotizează și intru într-un fel de transă...Camera dispare, la fel și patul, iar eu plutesc...sunt imponderabilă. Mă cuprinde o ușoară amețeală și...parcă mă scufund într-un bazin uriaș cu sake. O băutură lăptoasă și parfumată, la fel de prețioasă precum nectarul zeilor... Din străfundurile ființei, aud o voce:Mă înec! Sunt beată! Mă înec!! Sake-ul se
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
nu-l înțelegem. S-ar putea spune tocmai de aceea. ● Între nimicnicie și existența este o prăpastie logică de netrecut. Unii inceasca să construiască poduri inginerești, matematice, alții structuri filozofice, alții să sapă tunele astrofizice. Numai cei care au darul imponderabilului, al înălțării și iluminării prin hâr, au șansa să depășească impasul metafizic. ● Cei binecuvintati cu darul credinței îl găsesc mai usor pe Dumnezeu. Pentru aceștia Dumnezeu pur și simplu există. Ceilalți trebuiesc să treacă prin iadul îndoielilor și al cunoașterii
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu e Bacovia! La care sculptorul răspunde: Ba acesta este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de cuarț, Peste lumina lucrurilor, Vară pură). Realitatea e la fel de specifică interiorității poetului: „Cu astre ninge seara ochiul meu
ANDRONIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
esopic, pe linie politică. Se refugiază într-un spațiu utopic, în lumea paralelă a creației, în speranța accederii la esențe. Probabil că Noaptea romană (1997) marchează explicit această detașare. Autoarea inventează un loc poetic, fiindcă Abstrus și Noremaion (ca „ținut imponderabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important, sunt două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Alfabetul sângelui (1946), Jocuri în filigran (1947) - corespund în general orientării avangardiste a grupării „unu”, în editura căreia au și apărut câteva dintre cărțile sale, marcate în special de tehnicile suprarealiste. Cuvintele cheie ale acestei poezii sunt „mirific”, „reverie”, „somn”, „imponderabil”, creând o atmosferă de dematerializare și fluidizare a percepțiilor și trăirilor, topite într-un imagism frenetic, dar aleator și nebulos. Acest tratament oarecum experimental al stării lirice este continuat la alt nivel expresiv în Un anumit anotimp (1977), în care
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
ele, „expert” în ticuri, este declarat „doctor honoris causa al mai multor facultăți mintale”, apare din când în când „din străfundurile existenței sale misterioase”, iar în final își strânge iluziile împrăștiate și dispare (Doctorul Lynx). Și celelalte creaturi sunt la fel de imponderabile, șirul fiind încheiat de un detectiv care, „ajungând foarte departe cu imaginația”, trece dintr-un capitol în altul ca dintr-o încăpere în alta, până ce părăsește povestirea, „lăsând în urmă un val enorm de fum care îi acoperi complet existența
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
nu poate constata tranzițiune. Una din seriile acestea o formează cauzele cărora li se cuvine proprietatea ponderabilității și impenetrabilității - materii; cealaltă serie cuprinde cauzele cărora le lipsesc calitățile din urmă - puteri, cari, pentru cuvântul acestei calități negative, se și numesc imponderabilii. Puteri sânt așadar: obiecte indestructibile, (schimbăcioase ) variabile, imponderabile. O cauză care are drept efect ridicarea unei sarcini e o putere. Efectul ei, sarcina ridicată, e deci asemenea o putere. Mai general: diferența în spațiu dintre obiecte ponderabile (este) constituie o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o formează cauzele cărora li se cuvine proprietatea ponderabilității și impenetrabilității - materii; cealaltă serie cuprinde cauzele cărora le lipsesc calitățile din urmă - puteri, cari, pentru cuvântul acestei calități negative, se și numesc imponderabilii. Puteri sânt așadar: obiecte indestructibile, (schimbăcioase ) variabile, imponderabile. O cauză care are drept efect ridicarea unei sarcini e o putere. Efectul ei, sarcina ridicată, e deci asemenea o putere. Mai general: diferența în spațiu dintre obiecte ponderabile (este) constituie o putere. Fiindcă că această putere are drept efect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viață). În lumea alexandrină, materia este sinonimă cu moartea, și spiritul, cu viața. Trecerea de la corpul-temniță la corpul-eliberare inversează toate temele neoplatoniciene ale exilului și căderii. Căutarea perfecțiunii este pentru un grec urcarea de la Pămînt la Cer, de la ponderabil la imponderabil; înseamnă separarea sufletului de trup prin eliberarea de materie. Fedra lui Platon face din întrupare cel mai mare obstacol al vieții spirituale. Pentru un adept al lui Pitagora sau Plotin, virtutea consistă în spiritualizarea corpului și în dezincarnarea sufletului. În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Doamne ferește, vom avea, dată de un creier electronic, o definiție precisă a poeziei, deci și rețete sigure de fabricație, adio poezie! S-o citească tot mașinile. De altminteri, obsesia asta de a merge la sigur, mai ales în domenii ale imponderabilului, e un simptom grav al lumii contemporane, în care prea des se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a industrializării, fapt ce a avut drept consecință formarea acelor mase enorme care nu mai erau vechi (țărănești, meșteșugărești), dar nu deveniseră încă moderne (burgheze) și care au constituit corpul sălbatic, aberant, imponderabil al trupelor naziste. În Italia se întâmplă ceva asemănător, cu o și mai mare violență, deoarece industrializarea anilor ’70 constituie o „mutație” decisivă comparativ chiar cu cea germană de acum cincizeci de ani. După cum știm cu toții, nu ne mai aflăm
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]