367 matches
-
lui care părea, și de această dată, o zână din cele mai frumoase povești de iubire adevărată. Dimineața dădea impresia Inei și lui Alex că el dormise toată noaptea în acel pat. * Incidentul din clasa a VIII-a, cu toate imprecațiile lui, avusese și partea lui benefică: Mihăiță a înțeles că amândoi fuseseră victimele unei întâmplări nefaste. În mod tacit amândoi hotărâseră că numai întinzându-și mâna unul altuia pot conviețui într-o familie, unde dragostea nu cunoștea apusuri... Școala, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cunună de lauri omenească. Dumnezeu din noi a fost mereu învins. El nu și-a putut ține niciodată promisiunile... Dar nouă ne-a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și s-au transformat în imprecație. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeași clipă, ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gânduri îl frământau atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei învinși după ce înainte s-au prosternat în fața lor. Versatilitatea e tristă în orice împrejurări s-ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum știu să fiu și nebun. Pot fi curtenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată când avea slăbiciunea de a se plânge, se răscumpără imediat printr-un râs fals nepăsător și o glumă doctă. — Cancer, cancer, cancer, repetă el ca o imprecație. Medicii din vremurile apuse puneau toate bolile pe seama conjuncțiilor aștrilor. Numai cancerul și-a păstrat, În toate limbile, denumirea astrologică. Spaima e intactă. Rămas, câteva clipe, gânditor și melancolic, nu Întârzie s-o ia de la capăt, pe un ton vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunt în stare. Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și realitatea apoi nu ne place. Irina nu seamănă cu cinstita Andromaca, pentru care nu există slăbiciuni și care rezistă fără greutate imprecațiilor lui Pirus; cu Esther, ce-și riscă viața ca să-și salveze neamul; cu Monime, supusă hotărârilor soartei, decisă să accepte dorința impetuoasă a lui Mitridate, renunțând la propriile ei sentimente; cu Bérénice, ce are curajul, oricât de tragic ar fi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă durerea ei sub ploaia vorbelor mele e tot așa de mare ca și aceea pe care o simte în lipsa mea, și când se crede datoare să facă un gest tragic. De nu voi primi nici un răspuns la noile mele imprecații, mă voi întoarce, pretextând acasă, ca să nu fiu ridicol, că sunt bolnav, în definitiv, cu toată fruntea mea încruntată, cu toți mușchii mei celebri, care mă fac să mă pot lupta cu ușurință cu trei oameni deodată, sunt laș, mic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țipau pe diferite tonuri: "Rămîi aici!" Gina întreba: "Ce faci, vii cu mine?" Și Irina se zbătea: "Ce să fac?" Scena a durat, se pare, mai multe ore. La urmă a rămas cu ei, după cum cu două zile înainte, la imprecațiile mele, rămânea cu mine. Depindea deci de moment. E greu de știut dacă în toate întîmplările ei avea și ea vreo hotărâre personală. Ființă ușuratecă și iresponsabilă. După o zi, înainte de a pleca la Sinaia, a trecut pe la Gina. Remușcările
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trădat și el. A găsit o scuză ca să nu vină aici, dar, la întoarcere, am descoperit că ține legătura cu Hideyoshi. Și când te gândești că un om care a fost atât de apropiat clanului Akechi e capabil de așa ceva! Imprecațiile lui Dengo nu se mai sfârșeau, dar, pe chipul ridat al lui Toshimitsu, nu se citea nici o surprindere. Mitsuhide plecă pe la amiază, fără a fi realizat nimic. Ajunse înapoi la Shimo Toba cam în același timp în care Hideyoshi trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supremă a sincronizării): „Artiștii români și-au spus la timp, și printre cei dintîi, cuvîntul. Niciodată, în istoria țării, nu s-a mers astfel, în pas cu vremea”. O deplasare oarecum similară întîlnim și în „Manifestul activist către tinerime“, unde imprecațiile negatoare la adresa artelor „prostituate” cedează, în partea a doua, locul unor afirmații „constructive”, culminînd cu: „România se construiește azi!”. Pe această linie „aurorală”, eroii fondatori de la Contimporanul se vor întîlni, la un moment dat, cu mesianismul tradiționalist/naționalist al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
seama că fugeai cu florentinii dumitale pentru că eram prea ocupat să-mi iau tălpășița cu sienezii mei. Dar de ce să ne amărâm cu tristețile războiului, când plăcutele pajiști ale păcii se deschid dinaintea speranțelor noastre? Ți-am citit Rimele și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-n cămașă, rătăcit printre omuleții de zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva clipe, apoi pronunță rar cea de-a doua parte a imprecației: "...Mi-am tras în rugăciunea mea și mâinile și picioarele Am ieșit din lume ca și cum m-aș fi smuls dintr-un viol 39 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și în pupilele alcooliștilor care, adunîndu-se în părculeț, ar fi putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i rotunjimi, savurându-și revanșa. „Mergeți și spuneți șeicului să vină aici, în loc să-și petreacă zilele cu rugăciuni! Întrebați-l dacă știe să aprindă un fitil la fel de ușor cum arde o carte!“ Cei mai cucernici se îndepărtau în grabă, mormăind imprecații, în vreme ce alții îl întrebau stăruitor pe medic asupra modului de se sluji de tun și asupra efectelor lui dacă ar fi fost folosit împotriva orașului Santa Fe. Bineînțeles, nici el n-avea habar, astfel că explicațiile i-au fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
De când a căzut în mâinile necredincioșilor, orașul ăsta a ajuns pentru noi un loc al infamiei. E o temniță, iar poarta ei stă gata să se închidă încet-încet. Cum să nu profitați de această ultimă șansă pentru a scăpa? Nici imprecațiile predicatorului, nici dojenile dezrobitorului nu l-au putut hotărî pe tata să-și părăsească orașul. A doua zi după întâlnirea asta, se ducea la Hamed ca să-i ceară vești de la iubita lui. Salma suferea în tăcere, punându-și nădejdea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reduce ființa. * Dacă am ști cum ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni, l-am renega de-a dreptul. * Adevărul ar fi ceea ce transformă durerea în bucurie, singurătatea în întâlnire, minciuna în mărturisire, spaima în temeritate, îndoiala în credință, boala în eliberare, imprecația în rugăciune, disprețul în iubire - și nu comportă definiție. Ar fi trecerea unei realități în opusul stării prin care nu se percepe ca realitate. Și totuși, vom spune: venim dintr-o lume în care adevărul este ceea ce transformă bucuria în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
care nu se percepe ca realitate. Și totuși, vom spune: venim dintr-o lume în care adevărul este ceea ce transformă bucuria în durere, întâlnirea în singurătate, mărturisirea în minciună, temeritatea în spaimă, credința în îndoială, eliberarea în boală, rugăciunea în imprecație, iubirea în dispreț. V. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă (M-aș fi gândit mai degrabă la confortul amoros al trandafirilor sub soarele de vară, dacă nu aș fi căzut pradă transei care mi-a întunecat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de aripi, nu de granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dramă - de a nu avea decât o singură viață - poetul o resimte ca pe un privilegiu (Noroc de cei ce n-au decât o viață / și niciodată două frici), deși ideea de privilegiu îi repugnă și își exprimă sentimentul prin imprecație: Privilegiile astea, blestemate să fiți! Confesându-se, artistul își declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai recunoaște. Robespierre, pentru că a trimis la ghilotină mulți colegi și numeroși contemporani, s-a bucurat de un prestigiu imens. Au fost suficiente cîteva voci pentru ca să și-l piardă pe dată iar mulțimea să-l însoțească la ghilotină cu aceleași imprecații cu care le-a însoțit pe victimele de el condamnate. Credincioșii se năpustesc întotdeauna cu furie asupra statuilor vechilor lor zei"214. Excepția a devenit regulă. Chiar ales și supus plebiscitului, într-o epocă a mulțimilor un conducător este prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ce e mai rău atunci când văzu ridicându-se un fum negru și dens care însă se îndreptă spre tavan unde era o fisură prin care putea să iasă. L-au adus pe regele din cârpe și, după o seamă de imprecații scurte, l-au aruncat în flăcări. Se auzi un strigăt barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el este mult mai ambiguu decît ne-am fi putut aștepta: „les réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică traversarea reacțiunii, reacțiunea contra reacțiunii, sau ironia reacțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]