647 matches
-
lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei literare. Fără a elimina fantezia și sugestia, E. Lovinescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
această perspectivă a condiției criticii, se poate accepta colaborarea operei cu o conștiință receptoare, se poate intui un dialog, se poate ajunge la esențial, printr-o complexitate de strategii. Criticul nu are certitudinea adevărului, ci doar îl presupune (E. Lovinescu). Impresionismul este "o problemă de tehnică", permite simplificarea părților, acceptă "principiul dominator din orice operă de artă". Critica este o artă care se sprijină pe mijloace artistice, pe expresivitatea textului critic. Critica "nu poate pune câteva formule limpezi și sincere", nefiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
problemă de tehnică", permite simplificarea părților, acceptă "principiul dominator din orice operă de artă". Critica este o artă care se sprijină pe mijloace artistice, pe expresivitatea textului critic. Critica "nu poate pune câteva formule limpezi și sincere", nefiind o știință. Impresionismul lovinescian înseamnă o "reducere la unitate" și își află concretizarea în procedeul "figurilor", în tendința spre sinteză. Dar fondul ultim al operei literare este imposibil de identificat: "esențele nu se pot izola". Eugen Lovinescu se apropie de esențe și frumos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
complicați sufletește (Camil Petrescu), dramele existențiale au ca punct de plecare maladiile (H.P. Bengescu). În această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc și colajul de scrisori sau documente; se pune accent pe autenticitate, pe relatarea subiectivă la persoana I. Analizând impresionismul de tinerețe a criticului Lovinescu, sincronismul maturității și mutația valorilor estetice, Pompiliu Constantinescu remarcă un stil de o fină structură artistică, la acest erudit, mare constructor de sinteze. El aprecia civilizația română modernă drept una revoluționară. Modernizarea României a fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
artei lui Rembrandt. Moartea timpurie a lui S., un erudit cu o extraordinară capacitate de cuprindere a fenomenului artistic, a făcut ca o serie de proiecte să rămână neîncheiate sau să se risipească. Așa se explică fragmentarea textului din monografia Impresionismul (1970), unde curentul e prezentat în dubla sa definire: restrâns, pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
de structură muzicală avute în vedere de Dan Botta în eseurile sale. SCRIERI: Rembrandt, București, 1966; Ion Sima, București, 1968; Dan Botta, în Dan Botta, Scrieri, IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, București, 1968, 403-427; Ion Irimescu, București, 1969; Impresionismul, îngr. Nina Stănculescu-Zamfirescu, București, 1970; Scrisoarea de dragoste, îngr. Mihaela Schileru-Chiose, pref. Miron Constantinescu, București, 1971; Preludii critice, îngr. și pref. Andrei Pleșu, București, 1975. Traduceri: Sinclair Lewis, Kingsblood royal, București, f.a. (în colaborare cu I. Bujes); Ernest Hemingway, Cui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată În poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițînd, cel mult, analogia cu constructivismul liric al unui Kandinsky sau al „suprematiștilor” ruși. Pe fundalul celor afirmate despre calitatea cuvîntului și structura sintaxei poetice, „impresionismul” acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, Într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, În numărul 3 al Integralului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportînd restructurări esențiale, deschis spre un vast cîmp relațional, cîștigînd o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, În Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit În context, cu elemente Împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relativă la peisaj (drumul pe care circulă pneul automobilistic), ci și rezultatul structurării textului ca poezie-imn. E, desigur, aici, numai un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, Într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd În modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care nu putea să nu șocheze, pînă la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții”. Judecata de valoare rămîne reticentă și abia concesivă: „În limitele acestui imagism nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar cu acel „impresionism ordonat” pe firul, mai mult sau mai puțin mascat, al unei „idei” - este limpede că viziunea tradițională asupra poeziei s-a schimbat substanțial; poemul contează, În coerența sau rupturile sale funcționale, pentru conturarea „mesajului”, ca ansamblu al tuturor acestor demersuri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau nu ajunge la ele) ale suprarealismului, pentru a se situa Între mai multe orizonturi ale liricii, individualizîndu-se Îndeosebi prin acel, numit de Perpessicius, „pointilism poetic”, - formulă ce trebuie corectată doar În sensul că nu e vorba de un adevărat „impresionism”, căci nu atît notația În sensul său propriu contează aici (eventual pentru sugestia unei atmosfere Întreținute de o anumită ambianță obiectuală), cît spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cîndva de Voronca Însuși lui Tudor Arghezi, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rescriere, de continuare și amplificare a textelor comentate, utilizate mai degrabă drept catalizatori ai propriei imaginații creatoare. Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, Într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism sui generis, respingînd orice tentație realmente analitică: „Aha! vă văd aici, de la masa mea de scris, imbecili infatuați, scribi prostituați și senili, cu gîtlejul și ochiul bleg Întins să prindeți un răspuns, o «explicație» de atîta vreme cu scîncete și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gînd, ca să fie vorba de dadaism și nici gîndul nu e așa de muzical și nestatornic ca să ne aflăm În fața unui substanțialism profesat, la noi, cu consecvență numai de dl. Ion Barbu. Poezia d-lui Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și În ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
literaturii și în Integralismul. Voința de sistem - se specifică în monografie - exprimă opțiunea pentru rigoare, oroarea de superficial și improvizație, refuzul de a formula judecăți pe temeiul simplei impresii. Aplicând principii în loc de a comunica doar reacții ale sensibilității, Dragomirescu opune impresionismului critic dogmatismul, căruia vrea să îi dea un fundament filosofic, ceea ce ar exclude și istorismul. Istoria literară consideră opera din exterior, nu are cum să deosebească producțiunile viabile de cele doar agreate într-o anumită perioadă, nu poate stabili ierarhii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
literare, O. fondează, în tradiția ascetismului intelectual inaugurat de Perpessicius, un domeniu pe cât de fertil din punct de vedere al producției literare, pe atât de dificil din perspectiva categorizării și interpretării: arheologia literară. Într-o critică literară dominată încă de „impresionism” și, de prea multe ori, de superficialitate și diletantism, abordarea lui O., fundamentată pe frecventarea asiduă a manuscrisului operei și pe definirea atentă a conjuncturii literare și sociale în care aceasta s-a născut, apare ca un demers critic substanțial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de a-i atribui funcții semantice, analistul eșuează uneori în atât de hulitul de el impresionism. O vocală sau alta poate exprima, și exprimă, stări afective felurite, în funcție de contextul rostirii poetice. Seducătoare - și productivă intermitent - e considerarea limbii naționale ca „stil supraindividual” și implicit ca „modelator virtual al oricărei creațiuni literare”. Asertoric formulată în Expresivitatea limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
și că are dreptul să izoleze cutare operă și să caute în ea doar ceea ce i se pare a fi, cu o sintagmă imprecisă, "valoarea estetică". Este o manieră "lăutărească", ca să folosesc un termen al lui Noica, o mostră de impresionism prost înțeles. Flerul, impresia, gustul nu mai funcționează într-un domeniu care își construiește mesajele cu totul altfel decât o facem noi. Ele se cer educate frecventând sursele culturale ale perioadei respective. Poți gusta Iliada fără să știi nimic despre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion Dragoslav (Niță Ropotă, Un meșter nebănuit), Al. Cazaban, I. Chiru-Nanov, Eugen Boureanul. Începând cu numărul 14 cronicarul literar al revistei este Liviu Rebreanu, care girează rubrica „Însemnări literare”. La aceeași rubrică este judecat cu asprime impresionismul criticii lui E. Lovinescu, care, se spune, „viciază analiza valorică a fenomenului literar prin imposibilitatea formulării afirmațiilor ultime, definitive” (Ludovic Dauș, Critica termometru). Sporadic, apar comentarii privind viața literară: articolul lui Mihail Dragomirescu prilejuit de primirea lui G. Coșbuc la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
limbă și literatură germană, a publicat, în reviste străine, studii de filologie germanică, a alcătuit, împreună cu Karl Kurt Klein, manuale de gramatică a limbii germane. În critica și istoria literară, a fost adeptul „metodei științifice”, pe care a opus-o impresionismului francez. Influențat de școala pozitivistă germană, considera că personalitatea criticului nu trebuie să se substituie celei a scriitorului. Criticul este dator să urmărească mai ales motivele care au determinat orientarea scriitorului către un anumit subiect, prin investigarea manuscriselor, a corespondenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285869_a_287198]
-
Și În artele plastice, românii au deprins repede rețetele occidentale și le-au aplicat cu talent. O vizită prin muzeele românești oferă ocazia descoperirii unei picturi de foarte bună calitate. Nicolae Grigorescu (1838-1907), apropiat de școala de la Barbizon și de impresionism, este „pictorul național“; el a zugrăvit, Într-o notă luminoasă și optimistă, peisajul românesc, scene rurale, țărănci În costum popular... Teme apropiate apar și la Ion Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în primul rând am reținere față de ei, ci pentru că vorbesc o limbă română execrabilă. În primul rând, pentru asta. În al doilea rând, pentru că fac emisiuni informative sau emisiuni cu invitați în care comentariul are o parte prea mare. Părerea, impresionismul, foarte puțin informația verificată din mai multe surse, din cel puțin trei surse. Ce nu-mi mai place? Nu-mi place la televiziune că impune false valori, de-adevăratelea impune false valori. ȘȘi este vizibil, nu doar în mediul politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Tarangul (1938, București 2010, Paris): poet, eseist, teolog, istoric, membru al "Școlii de la Păltiniș". 4 Eugen Schileru (1916-1968): eseist, traducător, profesor. A semnat numeroase studii despre artiști plastici români, a redactat monografiile "Rembrandt" (1966), "Ion Sima" (1968), "Ion Irimescu" (1969), "Impresionismul" (1970). Fostul său student, Andrei Pleșu, i-a antologat textele despre istoria artei moderne universale în volumul "Preludii critice" (Editura Meridiane, 1975). 5 La apa Vavilonului, Monica Lovinescu, Editura "Humanitas", 2008, pag.???????? 6 Hermann Hesse "Das Glassperlenspiel" ("Jocul cu mărgele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să subliniem că pictorul se relevă ca un remarcabil poet al naturii chiar și în unele naturi statice, prin mijlocirea cărora evocă, de fapt, peisajul, ambianța
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]