652 matches
-
peisagiștii ierbivori” Începuse să-și facă loc. Impresionismul Însuși, În pictură, se revendică dintr-o prioritate a luminii, și natura este valorizată prin capacitatea ei „solară”. Asta ar apropia pe liricul de la Mircești de impresionism, dar ce reprezintă cu adevărat, impresionismul În poezie? Tehnica umbrei nu este nouă, chinezeriile pătrunseseră mai de mult În arta europeană, spiritualitatea medievală obișnuise creatorul cu ideea unui al doilea plan al lucrurilor, un plan pur, imaterial, mai aproape de esența prototipului. Romanticii foloseau, În sensul unui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exemplu, alătură pete și tușe de culoare cu scopul de a trece direct de la umbră la lumină. Putem, în această privință, să ne raportăm la tabloul său Impresie: răsăritul soarelui (1872), expus la Muzeul Marmottan. Prin eliberarea de convențiile academice, impresionismul continuă să se bucure de o opinie publică favorabilă: tablouri simple și vesele ale vieții în aer liber (Un dejun pe iarbă), viziune fugitivă a unui bal sătesc de odinioară și a amintirilor nostalgice pe care le evocă... Celebrul "Salon
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
figurativ"), care sunt semnale pe o piață care le cere, și nu țin în nici un fel de o esență (Moulin, 1967, p. 74). Această optică vizibil convenționalistă se prelungește până astăzi: "Strategiile de monopol sau oligopol puse în practică odată cu impresionismul pe piața artei contemporane constau în crearea artificială a unor condiții apropiate de cele care sunt date de la sine pe piața artei vechi". Raymonde Moulin, 1995, p. 209. Originea acestei idei provine, în parte, din reflecțiile foarte novatoare în acea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
131, 155, 157-158, 170, 224, 235, 238, 278, 292-294, 301. Ideologie, 34-35, 175, 215, 254, 265, 273. Ierarhie, 28, 57, 72-73, 150, 162, 188, 261, 264, 266. Imagine, 49, 90, 157, 162, 164, 168-170, 178, 193, 220, 234, 293, 311. Impresionism, 169, 261. Inalienabilitate, 238. Incertitudine, 14, 245, 249-251, 258. Individualism metodologic, 133, 260, 285, 305. Industrii culturale, 10, 85, 91, 96, 98, 147-148, 158, 202, 226, 274, 278, 287. Informare, 107, 109, 111, 173, 271. Infrastructură / suprastructură, 36. Inovație, 46
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
femeile, afirmația era departe de subînțelesuri. Inspirația majoră a picturii sale se trezea la vederea corpurilor suple, senzuale și generoase ale femeilor tinere, a luminii jucând pe pielea lor rozie. Tinerețea artistică a lui Renoir a fost le-gată de impresionism. Se va despărți de acest curent pentru a se întoarce spre izvoarele clasice. Frumoasele rotunjimi netede se echilibrează și se suprapun asemenea unor lumini personificate. Nudul a fost elementul tematic central în creația lui Renoir. Nimic nu îi conferea o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și Brâncuși au exercitat influențe asupra lui (Brâncuși în special în direcția atingerii spiritului de certitudine și absolut). Din această perioadă, a rămas un portret al lui Brâncuși neterminat, pe verso-ul lucrării "Violoncelistul". Pictura lui se afla sub influența impresionismului și a simbolismului. Perioada rămasă până la război a fost considerată una din cele mai fecunde în istoria artei europene. Din motive de sănătate, Modigliani nu este încorporat. Caracterul dominant al pictorului a constat în faptul că a știut să își
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp clar de investigare: limbajul (mai exact limbajele) și practicile de semnificare/comunicare ca practici sociale. Postulatul de bază al semioticii este inteligibilitatea și descriptibilitatea sensului (la antipodul impresionismului sau gustului pentru inefabil al anumitor estetici). "Fără să știm ceva mai mult despre natura sensului am învățat să cunoaștem mai bine unde se manifestă el și cum se transformă... Numai o semiotică a formelor multiple sub care se prezintă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
simbolurile și imaginile suprasolicitate; acestea sunt apoi urmărite în întreaga operă a scriitorului și combinate cu sistemul de teme și motive folosite în direcția dezvăluirii mitului personal emis de inconștient. Toate datele obținute astfel sunt probate, confruntate cu biografia autorului. Impresionismul, ca formă de interpretare, oferă un "discurs capricios despre operă, în care cineva face literatură pe marginea literaturii vorbind despre sine sub pretextul unei cărți citite.[...] Impresionismului i se datorește absența orgolioasă a oricărei rigori, în abordarea operei, ca și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
emis de inconștient. Toate datele obținute astfel sunt probate, confruntate cu biografia autorului. Impresionismul, ca formă de interpretare, oferă un "discurs capricios despre operă, în care cineva face literatură pe marginea literaturii vorbind despre sine sub pretextul unei cărți citite.[...] Impresionismului i se datorește absența orgolioasă a oricărei rigori, în abordarea operei, ca și în limbaj. Nu condiția subiectivității , care îl fundamentează teoretic, e respinsă, ci rămânerea în afara operei"295. Cronicile asupra produselor literare semnalează validitatea, regândesc valoarea scriitorului și verifică
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se realizeze în baza unor principii riguroase și mai ales obiective: "...critica nu trebuie să considereze ca reguli în judecata sa nici gustul său particular, nici ideile sale proprie." Tocmai această obiectivare rece va fi contestată mai târziu de adepții impresionismului critic. Articolul lui Radu Ionescu coagulează într-o mare măsură idei logice, argumentate cu vitalitate, trasând pe de altă parte încă o dată contururile unei viziuni de sorginte clasică. IV.9. Concluzii Peisajul literar pestriț al epocii pașoptiste a suscitat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca scop. Făcând această precizare, autorul se delimitează încă de la început de cei care percepeau critica sub semnul unei anumite autonomii, atribuindu-i un statut egal cu cel al operei de artă. Cu alte cuvinte, Eliot se declară, astfel, împotriva impresionismului critic, sugerând că nu se poate vorbi despre gratuitatea actului critic care are funcția precisă de a contribui la înțelegerea operei de artă, nu de a deveni o operă în sine. Pentru o mai bună înțelegere a articolului supus analizei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vorbi despre gratuitatea actului critic care are funcția precisă de a contribui la înțelegerea operei de artă, nu de a deveni o operă în sine. Pentru o mai bună înțelegere a articolului supus analizei sunt necesare câteva precizări privitoare la impresionismul critic o metodă ce presupune o anumită eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bună înțelegere a articolului supus analizei sunt necesare câteva precizări privitoare la impresionismul critic o metodă ce presupune o anumită eliberare a criticului de un set de reguli prestabilite, acestea fiind înlocuite de intuiție și impresie ca factori coordonatori. Astfel, impresionismul nu înseamnă supunere la obiect, așa cum o face critica științifică, ci o libertate față de acesta, ceea ce are ca rezultat autonomizarea și subiectivizarea actului critic. Acesta devine o formă de confesiune, "o autobiografie sufletească a criticului"282 cum sugera Eugen Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
două tipuri posibile de critică: cea care se constituie ca o concretizare a "vocii interioare", abandonând rigurozitatea unui sistem coerent de principii și cea care, dimpotrivă, presupune subsumarea la o "autoritate exterioară" percepută drept o structură cu rol legiuitor. Adepții impresionismului romantic, ironizați aici de Eliot, nu văd în raportarea la această Autoritate Exterioară decât un simplu conformism, preferând subiectivismul și originalitatea Vocii Interioare, pe care Eliot o numește însă "moftangism protestatar". În acest sens, se observă aici, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
proiecție a acestora este făcută într-o manieră extrem de plauzibilă datorită darului lor creator. Astfel, se observă că Eliot nu contestă talentul lui Coleridge sau Goethe, ci maniera de a face critică literară a acestora. Această reluare a ideilor privind impresionismul critic nu constituie decât un preambul, adevăratul scop al textului fiind impunerea unui nou concept legat de opera literară și anume "corelativul obiectiv", care este definit de Eliot drept "o serie de obiecte, o situație, o înșiruire de evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
credință a dacilor Orice secundă să simt că-mi înapoiază milenii, O, de-aș avea absurda credință a dacilor, Cei înșelați atât de crunt după moarte. Reverberații depresive (în claviatură luminoasă totuși) individualizează monologuri în șoaptă ca acesta, de un impresionism difuz; unde este efigia exaltantă din momentul debutului? Sunt, în pagini ca Pereche, Când voi fi îmbătrânit destul, În dimineața de după moarte și în altele, consonanțe cu eminescianul Mai am un sigur dor (și variantele acestuia). Cuvânt și montaj Autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
insula florilor, tărâm mirific ("E singurul loc unde ceasul nu bate"), analog insulei lui Euthanasius din Cezara lui Eminescu. Seducătoarea insulă fusese nominalizată de Carducci ca paradis terestru; ulterior de către Duiliu Zamfirescu, admirator al clasicizantului italian. În alte texte, același impresionism volatil, flou; nici un profil distinct. Rămasă pe retina celui rătăcit în "cețuri" (singur în "Codrii Dezolării"), Fiorella e o "legendă"; și "parcă într-o apă / se oglindea icoana cea de-a pururea pierdută". În același registru melancolic, o transparentă Rosalba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-a fost scrisă) vocea lui a avut și are audiență. Importante sunt meritele sale în procesul reașezării poeziei din Basarabia în cadrele esteticului proces la care, în condiții adverse, au colaborat Grigore Vieru, Arcadie, Suceveanu, Iulian Filip și ceilalți. IMPRESIONISM SONOR VASILE NICOLESCU La treizeci și cinci de ani de la ale sale Liturghii negre (1946), Vasile Nicolescu, acum cu altă experiență, selecta sub titlul Corabia de sunete (1981) pagini care-l reprezentau. Rămâneau pe dinafară atât de tinereștile Liturghii, cât și o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM 172 EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" 180 PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA 188 LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ 201 "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU 211 NICOLAE DABIJA O CONȘTIINȚĂ VIZIONAR PATETICĂ 219 IMPRESIONISM SONOR VASILE NICOLESCU 230 CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU 238 INDEX OPERUM 247 De același autor: (selectiv) Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura Cartea Românească, 1973. Personalitatea Literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973; (Versiune în limba franceză, 1975; versiune engleză, 1981); Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reporter grafic, la războiul civil spaniol, al doilea război mondial, primul război arabo-israelian, războiul chino-japonez și cel din Indochina (Vietnam). A fondat Agenția Magnum (1947) Împreună cu Cartier-Bresson, Seymour, Rodger și Vandiver. Pictorul francez Marcel Duchamp (1887-1968) a debutat sub influența impresionismului și cubismului. Spre 1911, a Început să practice o disociere a formelor apropiată de futurism. După 1923, a abandonat pictura. Încă din 1913, a practicat un soi de nihilism estetic, expunând obiecte scoase din context, Într-o parodie a operelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
speciile enunțate, se practică și o poezie de notație care a direcționat și ea la un moment dat poezia ultimului deceniu. Poezia reportaj nu a creat o mitologie a cotidianului și nu a reușit să transfigureze concretul, evenimentul. Simțim un "impresionism fără consistență", și fotografia realității înregistrează mișcarea printr-o defalcare a elementelor componente tocmai pentru a evidenția "dinamica". Ca în toată lumea, perioada 1944-1950 și apoi 1950-1960 însumează revolta; poeți de după război devin tradiționaliști; ei scriu poeme de circumstanță cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Labiș mișcă un univers tematic existent în tradiția poeziei noastre de la 1848 încoace, de aceea critica literară va fixa opera poetului ca moment de "resurecție" a poeziei de după 1944. "Simbolist, impresionist" (P. Poantă) sau mai degrabă un expresionist izvorât din impresionism prin dimensionarea cosmică a impresiei atunci când va trăi imaginile războiului prin sentimentul de sfârșit de lume, proiectat într-un peisaj cutremurat de spaimă și păcat. O natură dantescă, secătuit de viciu, o natură negativă se întinde: "Pe zare curge sânge
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acești discipoli sunt dispersați în felurile școli și orientări certifică degringolada metafizicii tradiționale în general și a clasicismului în special, care cel puțin în arte (mai cu seamă în cele plastice) se vede copleșit de o sumedenie de -isme moderne (impresionismul, expresionismul, simbolismul), pe-atunci de avangardă. Un Otto Liebmann dădea semnalul luptei de recuperare a filozofiei clasice prin îndemnul "Înapoi la Kant!", lansat în 1865, adică la cinci ani după ce Dilthey își anunțase deja intenția de a elabora "o critică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]