2,835 matches
-
veche pe care și-o înfășoară în jurul taliei și deschide, dând cu ochii de Sarah, una din fetele misiunii. O figură drăgălașă, mică, de copil-femeie cu mâinile duse la gură, să-și înăbușe râsul. Și-a scos rochia de bumbac imprimată, hainele misiunii pe care el, cu ajutorul familiei Gavin, le-a convins să le poarte. Fata stă în fața colibei, cu niște papură răsucită în jurul taliei și cercei mari de alamă în urechi. În rest, e goală. Ochii lui se opresc asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sub șolduri. — Orhideea are nevoie de haine decente, zice unchiul ignorând reacția mamei, aceea de a-și închide ochii și de a se da cu capul de tăblia patului. Unchiul ridică sacul murdar din bumbac și scoate o jachetă roz imprimată cu orhidee albastre. Alerg afară din casă, în zăpadă. Pantofii mi se udă rapid și curând nu mai pot să-mi simt degetele. După o săptămână, mama îmi zice că sunt logodită cu Sticlă. — Ce să fac cu el? țip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spital; tânăra ingineră stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-a lungul vieții, a avut parte de ultima fericire de pe acest pământ: a murit liniștit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până și căpăstrul calului era împodobit cu ornamente. — Numele meu este Iki Hanshichiro, se prezentă tânărul, și sunt pajul Seniorului Hidekatsu. Am venit pentru a-i oferi Seniorului Kastuie serviciile mele de călăuză. Hanshichiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
secolului al XIX-lea. Se observă și diferențe calitative, datorită faptului că au fost realizate de mai mulți pictori, dintre care unii începători sau mai puțin talentați. „Judecând după frescele neretușate sau nerestaurate constatăm o tratare vioaie prin care sa imprimat, cu putere, figurilor expresivitatea scenei și a momentului; observăm apoi, că s-a realizat o sugerare vădită a perspectivei cu vechile mijloace, că s-a putut face admirabil legătura dintre personaje și peisaje, și că, s-a putut imprima dramatismul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din nas, așa, doar de fason, însă la modul democratic, bineînțeles și pentru urechile proștilor, și-au exprimat dezacordul față de linia politică imprimată partidului de către Maniu, (ceea ce le-a folosit cu câteva luni mai târziu când au fost primiți la masa plină cu bucate guvernamentale). Consecința politică a acestei înțelegeri, a fost că Partidul Național Țărănesc, a dat girul lui Corneliu Zelea Codreanu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Tocmai am avut cazul exemplar al unei tovarășe. Șefă de vreo 10 ani la un atelier mecanic, pe șantierul naval ÎNFRĂȚIREA. Exemplar, un caz exemplar, cum vă spun. Să fi zâmbit și ceilalți, oare, tot așa, un zâmbet egal, nemișcat, imprimat definitiv pe mască? Dominic tocmai voia să ridice privirea, când vocea ghidului se înălță, brusc, peste tonalitatea obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spun ce chilipiruri extraordinare am prins. O haină de piele fantastică, de culoarea untului, care e un pic cam strâmtă, dar sunt sigură că o să slăbesc curând un kil‑două. (Și, oricum, pielea se lasă). Plus o bluză de șifon imprimată absolut fenomenală, și niște pantofi argintii și o poșetă! Și totul n‑a făcut decât 500 de dolari! Dar asta nu e tot. Am făcut cunoștință cu o fată foarte drăguță pe nume Jodie, care mi‑a spus că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
devine brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe cuvântul meu, aș putea să mă obișnuiesc să stau aici. Fără probleme. Iar magazinele, o, Doamne! Unul mai îmbietor decât altul. Unul dintre ele e plin de rochii de catifea imprimate, agățate de piese de mobilă de anticariat. Altul are pereții pictați ca niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aprinse: CINE A ACȚIONAT ALARMA PE SASUL NUMĂRUL DOI? Răspunsul se înscrise dedesubt: ASH. A avut nevoie de câteva secunde de a digera știrea. Dovada pe care și-o dorise atâta se desfășura subochii ei, dar impersonalitatea rece a cuvintelor imprimate, depozitare impasibile ale unui secret atât de greu, îi apăsa pe umeri. Așadar. Ash era. Întrebarea următoare, delicată, se impunea de la sine: Lăsând la o parte creatura, era Ash la originea tuturor necazurilor lor? Programă întrebarea: ASH PROTEJEAZĂ CREATURA? Răspunsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
robotului ieșeau de-a valma cabluri rupte și plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu gâtul strâns în pumnii lui Ash. Descoperind în ceafa vraiște un asamblaj de circuite imprimate, Ripley așeză țeava armei acolo și trase. Strânsoarea ex-ofițerului științific părea să slăbească ușor. Ea mută arma și mai trimise un jet de electricitate. Ciotul fu cuprins de fulgere albastre. Ripley își continua neabătută ofensiva. De această dată se produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
te simți „acasă”. Alți doi masteranzi care au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre eu ca proiect de sine. Identitatea însăși ar fi deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peste timp determină, pe fundalul credinței și prin fluxurile sfințeniei propagate spre eul extaziat, transfigurarea conștiinței într-o nouă fereastră atemporală prin care transcendența își revarsă abisurile izbăvitoare. Aici individualitatea credinciosului devine ea însăși o relicvă-mărturie a Divinității, un fond imprimat decisiv cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o poartă determină spiritul credinciosului să-și aroge statutul de relicvă-mărturie supremă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru a plăti aceste servicii tipografiilor, trebuie neapărat găsită o rezolvare, pentru că aveți mare nevoie de toate materialele scrise enumerate anterior. Cea mai bună soluție și cea mai ieftină, și prin care să puteți da și o calitate acceptabilă materialelor imprimate, este folosirea computerului și a unor imprimante proprii, de înaltă fidelitate, precum și a unui xerox, cît mai evoluat posibil, din punct de vedere tehnic. Este o investiție mai mare, pe care o face sistemul, dar care vă poate ajuta doi
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de comunicare interactivă. Într-un studiu, F. Casalegno vorbește chiar despre o alunecare de la oral la "aură"34. Este de asemenea interesant de notat că în jocurile și discuțiile de pe Undernet pe Internet, "ghost" este numele dat fantomei care rămâne imprimată atunci când protagonistul nu mai este acolo. Această fantomă continuă să facă parte "în mod real" din comunitatea virtuală. Astfel, rememorarea figurilor excesive este anticipare. Acestea par a aminti un "timp integral" (Schelling) în care trecutul și viitorul se conjugă în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumea și se va mai scrie. Nu! Emilian Marcu practică un stil personal, aici ermetic, alunecând peste și printre lumea reală, aici încărcat de trimiteri la supranatural, dar niciodată lipsit de obligatoria exprimare metaforică. Am putea spune că această calitate imprimată romanului, respectiv construcția sa halucinantă și avalanșa metaforică transformă cartea într-un poem dedicat cititorului avid de o proză densă. Închizând cartea, după parcurgerea ultimei file, conținutul ei ideatic nu pleacă în neant; el rămâne în cugetul tău să te
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Marele public nu trebuie neapărat să știe că tu nu știi ce-i în capul tău. El gemu și scoase e-mailul împăturit din buzunarul pantalonilor lui încă boțiți. Atinse ușor documentul supărător cu unghiile de la mâna dreaptă. Îi oferi textul imprimat, de parcă hârtia l-ar fi exonerat. —Capgras din accident. Îți dai seama? Ea se mulțumi să zâmbească. Când ai să-l vezi? Când îl aduc? Păi, tocmai asta e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de bumbac lungă până la glezne, de colonistă. Voia să se ducă la baie și să se schimbe în hainele obișnuite când Mark o opri. —Hei, de ce nu rămâi așa? Îmi place cum arăți așa. Arătă spre corsajul ei de pânză imprimată. Nimeni nu mai face chestii de-astea. Mi-e dor de toate căcaturile alea. Ea rămase pe loc, o dioramă rânjită de muzeu. —Cum adică ți-e dor? — Știi tu - vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin. —Ce prieten? strigă Mark din curte. Karin avu impulsul să rupă gâtul ăla învolănat. —E acasă. E... Dădu vag din mână spre combină, adunătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra femeie în prima parte a acelui minut. Și repetă unul dintre cuvintele ei: - Fotografie? - Da. Ea vâră mâna sub unul din faldurile acelei rochii neobișnuite și dădu la iveală un carton mic, imprimat. Îl întinse aproape grăbită. Uitându-se la imaginea sa, imprimată pe carton, observă că fotografia fusese făcută când stătea în picioare, având în spate un perete. I se păru chiar că fotografia ar fi putut fi făcută în restaurantul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se adresă imediat lui Gosseyn Doi: "Ei bine, alter-ego, se pare că pentru noi a sosit clipa cea mare." "Chiar așa", veni replica. "Ai nevoie de ajutor?" Nu, cred că localizarea folosită pentru Enro. este cât se poate de corect imprimată. Stai liniștit! Ține-ți gândurile în neutralitate!" Să stea liniștit, însemna să taie contactul cu super-creierul său. Pe când făcea aceasta, auzi un zgomot ușor. Gosseyn Trei, care ținea ochii închiși auzi o ușă deschizându-se; apoi vocea lui Leej, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
neobișnuită care are numele de Maria”; - este calea Apostolilor: străbătând-o, ei au confirmat E-vanghelia pe care o vesteau în vederea „plantării” Bi-sericii, ca semn al împărăției; - este calea martirilor: aceștia au însemnat-o cu sângele fidelității lor, care rămâne imprimat acolo în așa fel încât nu mai poate fi șters, ca „indicatoare” de neconfundat pentru a ajunge la inima Tatălui, port de pace și de mântuire pentru fiecare viață; - este calea mărturisitorilor care au străbătut-o, în umilință și tăcere
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Făgăraș și alta la nord din Maramureș, se explică cum de în cîmpia răsăriteană și sudică, chiar pe o unitate teritorială continuă se putură înjgheba două state, Muntenia și Moldova, în loc de unul singur. Și atât de puternică fusese îndreptarea divergentă, imprimată lor încă de la obârșie, încât ele trebuiră să trăiască despărțite, ba chiar dușmane, mai mult de o jumătate de mie de ani. Abia veacul nostru văzu dispărând stavila ridicată între ele și unirea lor într-un singur corp. Dar aici
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]