1,086 matches
-
ale lui K. Schneider și E. Kreischmer, A. Porot adaugă o clasificare a stărilor reactive în două grupe principale și anume: A. Reacții individuale, proprii unei singure persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele trei categorii: - Obsesii ideative, reprezentate prin gânduri care se impun individului. - Obsesii fobice constând într-o evocare forțată a unor obiecte sau situații generatoare de angoasă, chiar în absența obiectelor sau a situațiilor care le-ar putea provoca. - Obsesii impulsive sau fobii impulsive, constând din teama de a nu comite, împotriva propriei sale voințe, a unui act absurd, ridicol, imoral sau violent. b) Compulsiunile Compulsiunea este definită ca ideea unui act de îndeplinit, în general ridicol, absurd sau jenant, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Obsesii ideative, reprezentate prin gânduri care se impun individului. - Obsesii fobice constând într-o evocare forțată a unor obiecte sau situații generatoare de angoasă, chiar în absența obiectelor sau a situațiilor care le-ar putea provoca. - Obsesii impulsive sau fobii impulsive, constând din teama de a nu comite, împotriva propriei sale voințe, a unui act absurd, ridicol, imoral sau violent. b) Compulsiunile Compulsiunea este definită ca ideea unui act de îndeplinit, în general ridicol, absurd sau jenant, care se impune subiectului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de capacitățile sale de adaptare-integrare în „ritmurile exogene” ale mediului cu care se sincronizează. Formele exterioare, ritmice ale evenimentelor vieții se manifestă în diferite forme: ritmul somn/veghe, ciclul menstrual la femei, ritmicitatea activității sexuale, variațiile dispoziției emoțional-afective și impulsive etc. Același aspect de ritmicitate îl observăm și în sfera manifestărilor psihopatologice: crizele de narcolepsie, epilepsie, melancolie etc. Aceste din urmă manifestări, având aspectul unor „dereglări vitale”, au fost numite de W.M. Pfeiffer „sindromul de bază”. El poate avea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de existență autistă, de „închidere în sine patologică” (E. Minkowski). În domeniul vieții afective remarcăm dezinteres, inerție, apatie. 2) Simptome inconstante: a) Sindromul catatonic reprezentat prin: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau stereotipă, - pasivitate, sugestibilitate și mimetism. b) Delir caracterizat prin următoarele aspecte: - incoerență, - organizare paralogică de tipul gândirii onirice, - tulburări de comportament. c) Halucinații auditive, cenestezice sau fenomene de automatism mintal. La cele două grupe de simptome psihopatologice, specifice schizofreniei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții impulsive, suicid). Evoluția clinică a demenței senile are caracter progresiv, de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost descrisă de Wernicke (1906) și ea reprezintă o variantă clinică a demenței senile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații de inteligență, dezechilibrații de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații de voință, impulsivii. E. Dupré reia problema incluzând aceste tipuri de personalități anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională, tendința la delincvență, propensiunea la bufeele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență față de ceilalți, o violență impulsivă și o insensibilitate rece”. Acești indivizi manifestă o mare indiferență comportamentală față de normele sociale admise, iar sancțiunile care le sunt aplicate modifică puțin sau deloc conduitele acestora. Acțiunile lor sunt inafective și ireflexive. Suportă greu situațiile frustrante, proiectând asupra celorlalți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și pe ceilalți, motiv pentru care societatea instituie măsuri de autoprotecție împotriva acestora. Existența de tip deviant este un model de viață în contradicție cu ordinea morală și cu legile social-juridice care normează viața în societate. Personalitățile violente sunt indivizi impulsivi, lipsiți de autocontrol și de critica responsabilității morale și sociale față de actele și conduitele lor. Având un mare potențial agresiv, ei îl descarcă sub forma conduitelor de violență: criminalitate, furt, tâlhărie, viol etc. 9) Identitate și destin Există o corelație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cultură. Modelul psiho-biografic caracterizat prin eșecul destinului trebuie înțeles ca fiind în corelație cu un anumit defect structural al personalității, de regulă de factură caracterială, așa cum este el întâlnit la personalitățile psihopatice. Acești indivizi, de o mare varietate caracteriopatică (impulsivi, instabili, reci, paranoici, expansivi sau reținuți, cruzi, inafectivi, mitomani, sociopați etc.), sunt persoane incapabile de a simți, de a fi și de a se comporta la fel cu ceilalți. Nu trebuie considerați bolnavi psihici, ci „personalități structurate disarmonic” cu implicații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prima greșeală întâmplătoare, alunecarea pe o pistă falsă etc. Datorită concretismului și a inerției sale, gândirea își pierde rolul de coordonare asupra activităților desfășurate (pus în fața unei sarcini, acesta, de cele mai multe ori, nu o analizează în prealabil, ci trece direct, impulsiv la rezolvarea ei, orientându-se după situații aleatorii și după asemănări de formă). În contextul activităților educative, una dintre sarcinile prioritare ale învățământului pentru elevii cu deficiențe mintale constă în prevenirea și combaterea manifestărilor de inerție (altfel spus, în stimularea
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
menționate, gândirea deficienților își pierde frecvent rolul de coordonare asupra activității desfășurate de aceștia. Atunci când primesc o sarcină de rezolvat, ei nu o analizează suficient, nu‑și stabilesc în prealabil momentele/reperele principale ce urmează a fi parcurse, trecând direct, impulsiv la rezolvare, orientându‑se după elemente întâmplătoare, după asemănări de formă cu alte situații etc. Altfel spus, elevilor cu deficiențe le lipsește adesea momentul de orientare în sarcina primită, adică de judecare suficientă, în prealabil, a condițiilor de rezolvare a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și un punct de pornire indispensabil, deoarece bazele acesteia se pun în primele luni după naștere, iar procesul de educare începe prin dirijarea primelor manifestări motorii - mișcările organice și instinctive, reflexe și expresive și, mai ales, cele de creștere sau impulsive. 14.3. Scala Ozeretzki de evaluare a dezvoltării motricetc " 14.3. Scala Ozeretzki de evaluare a dezvoltării motrice" Scala Ozeretzki (perioada de vârstă 4‑13/14 ani) stabilește gradul de dezvoltare normală a mișcărilor (motricității). Ea operează cu conceptul de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în 1870, cu sprijinul lui Titu Maiorescu, se transferă, tot ca profesor, la Iași. În 1872-1873 l-a suplinit pe Maiorescu la Catedra de filosofie a Universității din Iași. P.-F. a fost membru al societății Junimea din 1868, dar, impulsiv și orgolios, cu toate că avea aceleași idealuri estetice, se îndepărtează de gruparea ieșeană. Preocupat de orientările mai noi ale filosofiei și disciplinelor înrudite, a tipărit manuale de psihologie și logică și a popularizat metodele pedagogice ale lui Friedrich Fröbel. Activitatea de
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
onoare al municipiului Timișoara (1999). Component al generației optzeciste, refuzând orice fel de compromis, M. își amână debutul editorial până dincolo de limitele vieții. Locus periucundus cuprinde o serie de poeme scrise în perioada 1975-1989, într-o selecție de autor. Lirica impulsivă, abruptă și adesea contradictorie, ca și scriitura funciar contestatară întrețin o permanentă stare conflictuală, dând seamă de experiența unui spirit liber („sunt un băiat furtunos”), neînțeles. Etichetată ca „poezie biografică”, antologia permite depistarea principalelor trepte lirice. Prima etapă este cea
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
forțele retrograde antidemocratice. Democrația era, în formularea de acum a lui Călinescu, „regimul în care supunerea obișnuită la interesele obiective ale colectivității și implicit la judecățile acesteia, ieșite din deliberare, se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și trecerea de la „apărarea instituției monarhice
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
portretul lui Eylau din Le Colonel Chabert, confruntat cu răceala morții. Unii psihiatri englezi au sugerat chiar, recent, că bătălia de la Waterloo a fost pierdută deoarece mareșalul Ney, care suferea de stres post-traumatic, a lansat dezorganizat și într-o manieră impulsivă cavaleria franceză într-o capcană mortală întinsă de Perfidul Albion. Intr-un mod mai științific, stresul post-traumatic a fost descris de către psihiatria sfârșitului secolului XIX. Trebuie să subliniem rolul de prim plan jucat de către Pierre Janet (1989) care, cu mult
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
substanțe toxice sau de medicamente (alcool, calmante, marihuana, amfetamine, pentru diminuarea apetitului, diuretice...). Tulburarea se manifestă la persoanele sensibile la critică sau la respingere, la cele care sunt mai degrabă perfecționiste. Acestea reacționează de obicei emoțional și, unele dintre ele, impulsiv în alte situații. Modele explicative Dezvoltarea bulimiei Factori de risc Teoriile explicative ale bulimiei acordă o atenție deosebită unei modelări biopsihosociale de tip „vulnerabilitate (biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale cărei manifestări clinice sunt următoarele: - eforturi foarte mari pentru a evita abandonurilor; - relații interpersonale intense și instabile; - imagine și cunoaștere de sine perturbate; - instabilitate afectivă și de dispoziție; - trăiri cronice de vid; - intensitate și gestionare defectoasă a furiei; - comportamente impulsive; - comportamente automutilante (scarificări, arsuri, etc.); - comportamente suicidare. DSM-IV TR menționează și apariția tranzitorie, în situații de stres, a unei ideații de persecuție sau a unor simptome disociative severe și precizează că cinci din cele nouă caracteristici clinice descriptive ale tulburării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cronic de vid și perturbațiile cognitive caracteristice TEPL. Modulul de reglare emoțională are drept obiectiv întârirea, pe cât posibil, a controlului emoțiilor astfel încât să se poate contracara labilitatea afectelor. Modulul de toleranță la suferință își propune învățarea comportamentelor alternative la conduitele impulsive, automutilatoare și suicidare. Modulul eficacității interpersonale este axat pe învățarea gestionării conflictelor, astfel încât persoana cu TPEL să obțină lucrul de care are nevoie respectându-se în același timp pe sine și respectându-și interlocutorul. In cadrul acestor module, fiecare ședință
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
argumentele pentru a continua să trăiască tind să se amplifice; - depresia își reduce intensitatea, cu o ușoară superioritate pentru pacienții care urmează o terapie de tip TCD; - furia este, în general, administrată mai bine; - frecvența episoadelor disociative și a comportamentelor impulsive este în mod semnificativ redusă; - cazurile de consum de produse psihotrope sunt mai puțin numeroase; - zilele cu manifestări binge eating însoțite de conduite de purgație apar cu o frecvență în mod semnificativ mai redusă . Terapia comportamentală dialectică are drept consecință
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimie, etc. 0 la 10 Să-mi fac rău (arsuri, tăieturi, etc.) 0 la 10 Să mă sinucid, să mor 0 la 10 Sistem comportamental, acțiune(i) inițiată(e) Comportamente problemă Comportamente soluții Comportamente autoprejudiciabile (para-) suicidare da/nu Comportamente impulsive da/nu Competență(e) utilizată(e) (de indicat care: A, C, etc) Evaluarea competenței(lor) utilizată(e) 0 la 3 Consultație telefonică da/nu Competență(e) Conștientizare totală A Să observe (doar să remarce) B Să descrie (să numească) C
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cadru de antrenament pentru a învăța pacientul să ceară ajutor de la ceilalți într-o manieră adecvată. Consultațiile telefonice sunt concepute astfel încât să reducă contactele cu terapeutul care ar putea să aibă o valorare de întărire a comportamentelor suicidare, automutilante sau impulsive. Cele trei tipuri de consultație telefonică: - pacientul îl sună pe terapeut conform unei agende programate; - pacientul are o criză, nu reușește să rezolve o problemă sau se simte în dificultate în ceea ce privește relația terapeutică; - terapeutul îl sună pe pacient. Apel conform
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoană. Modulele psiho-educaționale au învățat-o pe Doamna B. o serie de tehnici care conduc la diminuarea confuziei în ceea ce o privește, a sentimentului de vid și a perturbațiilor cognitive, la ameliorarea controlului emoțiilor, la utilizarea unor comportamente alternative conduitelor impulsive, automutilante și suicidare și la ameliorarea controlului conflictelor. Cu ajutorul terapeutului individual, Doamna B. a învățat să aplice competențele însușite în cadrul grupului la situațiile cotidiene, inclusiv la situațiile de criză. Ea a învățat, de asemenea, în cadrul terapiei, să ceară ajutor în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]