1,095 matches
-
siguranță, cei ce au comis grave acte antisociale și prezintă tulburări de personalitate. El dezvoltă un instrument de studiu special (Special Hospitals Assessment of Personality and Socialisation - SHAPSĂ și diferențiază 4 subtipuri de psihopat (1975, 1987Ă: 1. Psihopatul primar (P - impulsiv, agresiv, ostil, extrovertit, încrezător în sine, cu nivel scăzut de anxietateă; 2. Psihopatul secundar (S - ostil, impulsiv, agresiv, anxios social, retras, cu scăzută stimă de sineă; 3. Psihopatul controlat (C - defensiv, controlat, sociabil, ne-anxiosă; 4. Psihopatul inhibat (I - retras, controlat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de studiu special (Special Hospitals Assessment of Personality and Socialisation - SHAPSĂ și diferențiază 4 subtipuri de psihopat (1975, 1987Ă: 1. Psihopatul primar (P - impulsiv, agresiv, ostil, extrovertit, încrezător în sine, cu nivel scăzut de anxietateă; 2. Psihopatul secundar (S - ostil, impulsiv, agresiv, anxios social, retras, cu scăzută stimă de sineă; 3. Psihopatul controlat (C - defensiv, controlat, sociabil, ne-anxiosă; 4. Psihopatul inhibat (I - retras, controlat, rușinos, moderat anxios, cu stimă de sine scăzutăă (BLACKBURN, 1975, 1987Ă. Aceste grupe de indivizi cu tulburare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
STONEĂ Persoane care au ucis, dar care nu sunt criminali. Cei care au ucis pentru a se apăra și care nu prezintă psihopatie Ucigașii din gelozie, ne-psihopați, care au comis „crime pasionale” Companioni (compliciă de bunăvoie cu criminalul, persoane impulsive, cu unele trăsături antisociale Persoane traumatizate (abuzateă care ucid rudele abuzatoare sau alte persoane (de exemplu, cei care ucid pentru a face rost de droguriă și care manifestă remușcări Criminali impulsivi, fără psihopatie Ucigașii cu trăsături psihopate clare, care ucid
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
crime pasionale” Companioni (compliciă de bunăvoie cu criminalul, persoane impulsive, cu unele trăsături antisociale Persoane traumatizate (abuzateă care ucid rudele abuzatoare sau alte persoane (de exemplu, cei care ucid pentru a face rost de droguriă și care manifestă remușcări Criminali impulsivi, fără psihopatie Ucigașii cu trăsături psihopate clare, care ucid „pe cei ce le stau în cale” Psihopații dornici de putere, care ucid când sunt „încolțiți” Psihopați care își planifică acțiunile, nemiloși și egocentrici Ucigași psihopați ce comit crime multiple cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fermecător și afișează o mască de inocență. Psihopatul nesincer („disingenous”Ă. Se aseamănă cu TP histrionică. Este aparent sociabil, căutând să atragă atenția altora, având nevoie mereu de excitație, cu comportamente seductive, dar relațiile sunt superficiale și trecătoare, manifestându-se impulsiv și cu resentimente. Este nestatornic, necinstit, incorect, nesincer și calculat. Inventează ușor, încercând să convingă pe alții de lucruri ireale. E indulgent cu sine. Nu admite responsabilitatea personală și îi blamează pe alții. Dincolo de aparența sociabilă și plăcută, pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și calculat. Inventează ușor, încercând să convingă pe alții de lucruri ireale. E indulgent cu sine. Nu admite responsabilitatea personală și îi blamează pe alții. Dincolo de aparența sociabilă și plăcută, pot avea izbucniri de furie dacă ceva îi nemulțumește. Psihopatul impulsiv („risk-taking”Ă. Aceasta se angajează impulsiv în acțiuni cu risc pentru sine, nu pentru câștiguri materiale sau reputație, ci pentru a se excita și a resimți sentimentul că trăiește din plin. Comportamentul său riscă să aibe consecințe fizice grave. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
convingă pe alții de lucruri ireale. E indulgent cu sine. Nu admite responsabilitatea personală și îi blamează pe alții. Dincolo de aparența sociabilă și plăcută, pot avea izbucniri de furie dacă ceva îi nemulțumește. Psihopatul impulsiv („risk-taking”Ă. Aceasta se angajează impulsiv în acțiuni cu risc pentru sine, nu pentru câștiguri materiale sau reputație, ci pentru a se excita și a resimți sentimentul că trăiește din plin. Comportamentul său riscă să aibe consecințe fizice grave. Nu are simțul autodisciplinei și trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în sistem și care se distribuie ca un continuu între normal și anormal. Acestea se pot corela în primul rând cu psihoticismul, unul din cei trei superfactori ce se caracterizează prin faptul de a fi: antisocial, rece afectiv, egocentric, impersonal, impulsiv, și parțial cu extroversia caracterizată prin felul de a fi sociabil, vioi, activ, asertiv, căutător de senzații tari. EYSENCK subliniază că înclinația spre comportament dissocial și crimă - care e parțial biologică - e mediată prin intermediul temperamentului, iar între normalitate și psihopatie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a psihopatului. TYRER care și-a dezvoltat cercetările înainte de 1980 și le continuă și în prezent, a identificat 13 tipuri de tulburări de personalitate care se grupează în 4 categorii (clustereă denumite: schizoid, anankast, pasiv-dependent și sociopatic. Ultimul include TP impulsivă, senzitiv-agresivă și parțial pe cea histrionică. LIVESLEY care a creat un instrument de diagnostic dimensional al tulburărilor de personalitate ce se bazează pe 18 trăsături și care a pornit de asemenea de la preluarea tradiției psihopatologice în domeniul tulburărilor de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihopatologice developmentale; psihanaliza și teoria atașamentului. În perspectiva istorică, psihanalitică, după lucrarea lui ALEXANDER („The Roots of Crime”, 1935Ă se remarcă lucrările lui FROM (1973Ă, privitoare la caracterul sadistic-exploatativ ce are o „pasiune pentru control”. SHAPIRO (1965Ă descrie apoi: „stilul impulsiv”, iar KERNBERG (1970, 1989Ă comentează „narcisismul malign”. Narcisismul și paranoidia ajung să fie considerate de psihanaliști ca și caracteristici de bază a psihopatului, în cadrul unui spectru și a unui continuum. MELAY (1998Ă încearcă să coreleze studiile recente ce indică deficiențe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Tratat de Morală după Virtute. Ed. Humanitas, București POTTER N.N. (2006Ă - What is manipulative behaviour anyway. Journal of Personality Disorder, 20 (2Ă, 139-156 PAGE FILENAME \p D:\microsoft\worduri\tulburari de personalitate tot.doc PAGE 275 PASIONAT (histrionică AVENTUROS (antisocială impulsiv extravagant EXPLOZIV (borderlineă SENZITIV (narcisică CĂUTAREA NOULUI INDEPENDENT (schizoidă DE ÎNCREDERE (calmă optimist deliberativ METODIC (obsesivă PRECAUT (evitantă rigid cumpătat EVITAREA TRAUMEI DEPENDENȚA DE RECOMPENSĂ încrezător cald retras critic pesimist anxios Tulburări ale axei I Tulburări ale axei II Modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unui tânăr artist însetat de ideal, într-o lume degradantă, situată cronologic pe la 1600. Cu Recviem rustic (1973) prozatorul se înscrie în tradiția romanului ardelean cu tematică rurală: el reconstituie, prin intercalarea planurilor narative, biografia erotică sinuoasă a unui ins impulsiv și pătimaș, a cărui siluetă se detașează pe fundalul satului transilvănean dintre anii 1916 și 1946. La granița dintre memorialistică și opera de ficțiune se situează volumul Pe undele misterioase ale memoriei (1995), în care autorul alătură fragmente memorialistice unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al actului infracțional, astfel încât individual apare ca acționând fără mobil profitabil. <footnote Constantin Gorgos Dicționar de psihiatrie, vol II. Editura Medicală, București, 1988 footnote> 3.4.3.Impulsivitatea Impulsivitate reprezintă o dispoziție spre conduite impulsive care dovedesc o lipsă de control. Naturală la copilul mic, ea poate constitui o trăsătură de caracter și de comportament globală sau strict localizată, după tipul de impulsie <footnote Impulsie - comportament subit, brusc, neașteptat și nerațional, adesea periculos, perceput de
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
conjugală ca ideal moral. S-au scris numeroase studii despre acest mit. S-a încercat descifrarea personalității Penelopei și, iarăși curios, s-a ajuns la concluzia că regina din Ithaca avea și trăsături de personalitate nu tocmai de lăudat: era impulsivă, mai degrabă emoțională decât inteligentă, atractivă, dar nu atât de frumoasă ca Afrodita (L.A. Mackay, 1958). Recent, Ludmila Ulițkaia (n. 1943), considerată cea mai importantă prozatoare din literatura rusă actuală, a prezentat-o pe regina din Ithaca drept o „femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
fericirii? Probabil nu: nu este suficient să ai un caracter social și un echilibru emotiv dacă nu știi ce să faci cu ele. Se pot identifica mai multe modalități prin care se poate ajunge la fericire: modalități conștiente, inconștiente, raționale, impulsive, sociale, dar dacă pentru toate acestea lipsește o motivație profundă, s-ar putea ca ele să se dovedească inutile și să nu fie niciodată suficiente. Iată de ce, mai ales în contextul vieții consacrate, va fi necesar să se cerceteze dimensiunea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
are surse diferite, fiind legată mai mult de intoleranță la limite, la frustrări. Este un simptom care se înscrie în registrul mai degrabă pulsional decât relațional și exprimă o tulburare a personalității. Dacă este frecventă situația în care o dimensiune impulsivă însoțește adolescența, este rară aceea în care ea apare doar la această vârstă: în general, impulsivitatea se manifestă mai timpuriu. Consecință a dezinteresului, retracția socială, familială, afectivă este frecventă: adolescent care se închide singur în camera sa ore în șir
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de câteva simptoame: anxietate minimă, ușoare dificultăți de adormire atunci când tristețea predomină în timpul serii, senzația de a nu fi capabil și ușoare eșecuri școlare, reproșuri față de părinți... Pot apare idei în legătură cu moartea și chiar un gest suicidar într-un context impulsiv. Aceste simptoame au întotdeauna un caracter intermitent. Adolescentul este în continuare activ, se implică în mod pozitiv în activitățile școlare, culturale, sportive, afective etc. În unele cazuri, confruntat cu această stare depresivă, adolescentul poate adopta un comportament de luptă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de bune, poate apare o reacție „catastrofică”, notele mai proaste justificând și întărind sentimentul de devalorizare; - posibile idei în legătură cu moartea, chiar o tentativă de sinucidere (în general cu medicamente sau tăierea venelor) de cele mai multe ori într-un context reactiv și impulsiv. Această situație de criză poate dura mai multe zile, o săptămână sau două. Dacă nu intervine nici un tratament, „criza anxio-depresivă” poate să se transforme într-o stare depresivă autentică. Braconnier (1987, 1995) notează următoarea situație: „criză de angoasă acută” în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a informat-o că acest prieten ieșea și cu o altă fată. Din acel moment Clémentine pare că a fost „deposedată” de povestea sa și invadată de reacția părinților săi: cele două familii se întâlnesc. Într-o seară, Clémentine pleacă impulsiv la prietenul său și este însoțită acolo de către părinții săi. Urmează apoi o lungă discuție între cei patru părinți și cei doi adolescenți. Decizia ca cei doi adolescenți să nu se mai întâlnească este luată de către toți cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cei de o seamă cu el. Dar această culpabilitate nu explică tergiversările și obișnuita dificultate de a face față situației. La aceasta se adaugă adesea o notă evidentă de agresivitate: la început adolescentul este nervos, coleric, după cum spun părinții, adică impulsiv și iritabil, semne de acum recunoscute ale depresiei la adolescență. Dacă rezultatele sale școlare devin slabe, iar adolescentul afișează o oarecare indiferență defensivă față de aceste rezultate, el devine leneș și „nepăsător” în ochii părinților. Cererile de autonomie ale adolescentului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
trei copii mici pentru a face față nevoilor familiei, deoarece soțul nu mai lucrează. Atunci când vine la policlinică, de cele mai multe ori a lăsat copiii singuri în casă, și atunci își lasă fiul acolo și se întoarce rapid acasă. În mod impulsiv, i se întâmplă totuși să invadeze biroul asistentei sociale, și să se prăbușească evocând dificultățile sale materiale. Pascal n-a fost dorit, nașterea a fost dificilă, cu ștrangulare cu cordonul ombilical și o ușoară reanimare neonatală. Mama face mereu referire
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o discuție în contradictoriu sau o ceartă cu mama sa, i se întâmplă să facă o criză de disperare extrem de violentă în timpul căreia se gândește la moarte. Atunci când starea de rău a fost prea insuportabilă, și-a zgâriat în mod impulsiv de două ori obrajii, brațele, picioarele cu o lamă de ras. Ea declară că n-a vrut să se sinucidă ci doar să facă să înceteze starea de rău interioară. Catherine este o adolescentă cu fața puțin mai specială, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în mod clar diferit unele față de altele, și este dificil să nu ținem cont de aceasta în evaluarea gravității gestului, dar există și alți factori foarte importanți, în special gradul de premeditare al actului suicidar în opoziție cu caracterul său impulsiv. Evidențierea unei premeditări trebuie să alerteze medicul asupra morbidității psihiatrice potențial mai mare. Brown și colab. (1991) au comparat într-adevăr două grupuri de adolescenți cu tentativă de suicid funcție de faptul că gestul lor era impulsiv sau nu. Adolescenții „non-impulsivi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
opoziție cu caracterul său impulsiv. Evidențierea unei premeditări trebuie să alerteze medicul asupra morbidității psihiatrice potențial mai mare. Brown și colab. (1991) au comparat într-adevăr două grupuri de adolescenți cu tentativă de suicid funcție de faptul că gestul lor era impulsiv sau nu. Adolescenții „non-impulsivi” au mai multe simptoame depresive, mai multe idei sinucigașe, mai multe sentimente de disperare și un nivel al furiei interne mai ridicat decât la ceilalți. PROBLEMA ECHIVALENȚELOR SUICIDARE Exceptând actele în mod clar suicidare descrise mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
DSM-IV). Renaud și colab. (1999) precizează că tulburările de conduită măresc riscul de suicid chiar și în absența tulburării de dispoziție, prin rolul indirect al impulsivității. Brown și colab. (1991) notează în legătură cu această situație faptul că TS (tentativele de suicid) impulsive sunt însoțite de un nivel al depresiei mai scăzut decât la TS premeditate. Rezultatele epidemiologice nu confirmă toate relația dintre tentativa de suicid și tulburările de conduită. Larsson și Ivarsson (1998) constată astfel, în cadrul populației de adolescenți spitalizați la urgență
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]