497 matches
-
testele cu variante multiple decât elevii cu un stil cognitiv dependent de câmp. Într-un studiu efectuat în Statele Unite și Iugoslavia, Altshuler, Deming, Vollenweider, Rainer & Tendler (1976) au descoperit că adolescenții deficienți de auz prezintă un control mai slab al impulsivității față de colegii lor auzitori. Aceste cercetări nu au fost adresate preferințelor elevilor de a relaționa cu ceilalți colegi în cadrul actului de învățare sau de a relaționa cu diverse metode ori procedee de predare. O întrebare importantă atunci când studiem stilurile de
Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
-
București, 1997. 9. Voicu V.A., Macovei R., Miclea L. Ghid de Toxicologie Clinică, Ed. Medicală, Almatea, București, 1999. 54 INTOXICAȚIA CU NEUROLEPTICE Definiție: Substanțe antipsihotice, care reduc starea de agitație psihică, confuzie, deziluzie, autism, delir, halucinații, reduc agresivitatea și impulsivitatea la pacienții cu psihoze . În doze mari, determină instalarea somnolenței sau a somnului fiziologic. Uneori sunt folosite pentru proprietățile antiemetice, de control a sughițului, sau antimigrenos. Date despre toxic. Medicamentele cuprinse În această clasă sunt: FENOTIAZINE, cuprinse În trei subclase
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
față de traumele afective sau de neglijența care i-a înconjurat. Atitudinea de evaziune se caracterizează prin reverii compensatoare, folosirea minciunii, prin fugă și mai ales prin îmbufnare. b.Conduite de dominare și conduite agresive.Se caracterizeză prin accese de mânie , impulsivitate, crize de violență și apar în legătură cu dezordinile ivite în mediul de viață. Manifestările copilului pun în evidență carența de autoritate a părinților sau educatorilor.Copiii care prezintă devieri de conduită aflate sub semnul acestei expresii personale clinice sunt stăpâniți de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
în forme mai acceptabile, la vârsta adultă.De exemplu, băieții dependenți se transformă în băieți afectuoși, calzi, cu mariaje pline de succes. 3.4. Factorii de personalitate În această lucrare vor fi examinați trei factori de personalitate și anume:responsabilitatea, impulsivitatea și dominanța. 3.4.1.Dominanța Dominanța se referă la un mod de comportare interpersonală care permite obținerea obiectelor dorite(simbolice sau nu) și supunerea pe poziții de forță în competiții. Orice relație interindividuală desimetrică, stabilită pe resurse inegale ale
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea aprecierii discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al actului infracțional, astfel încât individual apare ca acționând fără mobil profitabil. <footnote Constantin Gorgos Dicționar de psihiatrie, vol II. Editura Medicală, București, 1988 footnote> 3.4.3.Impulsivitatea Impulsivitate reprezintă o dispoziție spre conduite impulsive care dovedesc o lipsă de control. Naturală la copilul mic, ea poate constitui o trăsătură de caracter și de comportament globală sau strict localizată, după tipul de impulsie <footnote Impulsie - comportament subit, brusc
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea aprecierii discernământului. Pierderea discernământului anulează aspectul subiectiv al actului infracțional, astfel încât individual apare ca acționând fără mobil profitabil. <footnote Constantin Gorgos Dicționar de psihiatrie, vol II. Editura Medicală, București, 1988 footnote> 3.4.3.Impulsivitatea Impulsivitate reprezintă o dispoziție spre conduite impulsive care dovedesc o lipsă de control. Naturală la copilul mic, ea poate constitui o trăsătură de caracter și de comportament globală sau strict localizată, după tipul de impulsie <footnote Impulsie - comportament subit, brusc, neașteptat
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
impulsie <footnote Impulsie - comportament subit, brusc, neașteptat și nerațional, adesea periculos, perceput de subiect ca o trebuință imperioasă -în Dicționar de psihologie de Roland Doron și Francoise Parot, Editura Humanitas, București, 1999 footnote> luat în considerație. Instabilitatea se caracterizează prin impulsivitate , hiperemotivitate , rapiditatea manifestărilor de dispoziție. O serie de cercetări efectuate asupra idealului de viață al tânărului adolescent și imaginii sale despre sine au pus în evidență o pronunțată tendință de instabilitate, de oscilație între comportament autonom, definit prin îndrăzneală, gust
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
să reacționeze sunt mai complicate și mai dificile. <footnote F. Ștefănescu-Goangă și Al. Roșca apud V.Preda Profilaxia delincvenței și reintegrarea socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> Stăpânirea de sine este o latură caracteristică esențială a personalității morale. Impulsivitatea, precum și brutalitatea și violența, mania necontrolată, ura și invidia dar și toate manifestările care mărturisesc lipsa manierelor, a rafinamentului produc daune și suferințe, atmosferă incomodă ori jenantă. Manifestările puternic condamnabile ale nestăpânirii de sine sunt pornirile individualiste, abuzurile și violențele
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
lipsite de eficiență pentru ei. Printre formele de manifestări comportamentale cele mai frecvente sunt minciuna, fuga de la școala, vagabondajul, furtul, turbulența. Aceste manifestări se organizează în diverse atitudini sub forma unor conduite de dominare, agresive, caracterizate prin accese de mânie, impulsivitate, crize de violență, iritabilitate și conduite perverse ca cele mai grave comportamente, adesea caracteristice psihopaților. Copiii care prezintă aceste conduite perverse, nu sunt conștienți de utilitatea respectării normelor morale, sunt neintimidabili, recidiviști. Alte manifestări sunt: nesupunerea, obrăznicia față de profesor, neglijența
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
clară și caldă, manifestă atenție la autonomie, exercită un control echilibrat și constant. Părinții ostili pot determina la copii conformism, încredere redusă în forțele proprii, teamă, timiditate. Ei facilitează astfel instalarea la copii a agresivității, a durității, a neglijenței, a impulsivității. Efecte negative se produc în planul personalității și atunci când unul din părinți manifestă indiferență față de copil sau când dintr-un motiv sau altul copilul e crescut de un singur părinte. Pentru băieți, absența prea mare a tatălui duce la oarecare
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
factori de mediu socialfamilial, profesional, instituțional etc. Principalele trăsături de personalitate ce conferă vulnerabilitate la stres sunt tendințele interpretative, dezvoltate pe un fond de susceptibilitate crescută; rigiditatea cognitivă; egocentrismul, autoconformarea; tendințele obsesive și fobice, dezvoltate pe un fond psihic anxios; impulsivitatea, emotivitatea crescută; manifestarea agresivității. Există și persoane pentru care stresul reprezintă un factor puternic stimulativ. Aceste persoane dispun nativ sau și-au dezvoltat prin antrenament rezistența la stres, manifestând:siguranță de sine În diferite situații;schimbarea este considerată mai degrabă
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Cătălin Constantin IOAN, Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93100]
-
alarmă. În urma cercetării este confirmat că agresivitatea are atât un caracter Înnăscut cât și dobândit, În sensul că băieții prin bagajul lor genetic, sunt mai predispuși la acte violente decât fetele. S-ar parea că aceștia Îsi cenzurează mai greu impulsivitatea. În sprijinul caracterului dobândit al agresivității s-ar parea că sau confirmat mai multe ipoteze. Asfel, un coeficient Înalt al anxietății generează conduite agresive. Anxietatea survine În urma pierderii Încrederii În sine, a acumulării frustrărilor de orice fel. Asfel se confirmă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
personaj transformat. 3. Perioada de exaltare și afirmare constituie o reacție Împotriva sterilelor lui visări de odinioră. Constrângerea este cu atât mai greu suportabilă , cu cât cel ce devine obiectul ei se crede de multă vreme egal cu sfătuitorii săi. Impulsivitatea, necenzurată Încă suficient de autoinhibițiile impuse de normele sociale, poate fi la originea fenomenelor de vandalism cu care școala Începe să se confrunte Într-o măsură tot mai mare. Activitățile centrate pe interesele reale ale vârstei, inițiate de educatori pentru
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
reale ale vârstei, inițiate de educatori pentru a valorifica timpul elevilor, pot fi factori de prevenire dacă un asfel de demers se bazează pe excluderea formalismului și a poziției autoritare. Dorința reală a educatorului de a afla ce stimulează acum impulsivitatea, precum și tactul relațional, sunt atitudini percepute și apreciate de elevi. Metafora cea mai potrivită a acestei etape (1980 cf. Cosmovici, A., Iacob, L., 1999ă ar fi aceea a catusului extrem de țepos, dar care a ajuns să Îmbrace această haină "nesuferită
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
adaptare dificilă la condițiile mediului și o slabă asimilare a experiențelor trăite sau cunoscute. In asemena cazuri personalitatea capătă o dezvoltare dizarmonică prin menținerea unui infantilism În planul comportamental. Comportamentul unor astfel de tineri este dominat de instabilitate, labilitate afectivă, impulsivitate, irasciblitate, brutalitate, Încapățânare, tendințe de negare a tot ceea ce apreciză alții, atitudini nonconformiste manifeste etc. De aici apar deseori conflictele cu familia și colegii, indiferență și neparticipare la viața socială sau profesională. Relațiile cu grupul de prieteni ocupă un loc
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
În urma cercetării efectuate este confirmat că agresivitatea are atât un caracter Înnascut cât și dobândit, În sensul că băieții prin bagajul lor genetic, sunt mai predispuși la acte violente decât fetele. S-ar parea că aceștia Își cenzurează mai greu impulsivitatea. Ipoteza specifica 1. Estimăm că există diferențe de gen În ceea ce privește variabilele agresivitate globală, agresivitate fizice și agresivitate verbală, astfel: * băieții obțin scoruri mai mari la agresivitate globală și agresivitate fizică, comparativ cu fetele. * fetele obțin scoruri mai mari
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
În stilul de conducere își pot găsi expresia unele trăsături temperamentale care îl pot avantaja pe conducător, în timp ce altele pot fi supuse influențelor educative. De exemplu, neechilibrul excitativ al proceselor nervoase care poate apărea la un anumit nivel ca încordare, impulsivitate, haos afectiv, conduită anarhică, prin educarea caracterial‑voluntară poate apărea ca spirit de inițiativă, impetuozitate în creație, efervescență afectivă legată de scopuri înalte. De asemenea, în stilul de conducere își găsesc expresia unele aptitudini ale individului - de regulă însă, nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atât a însușirilor de lider, cât și a celor manageriale. În virtutea orientării lui spre viitor, spre previzibil, liderul este mai tentat de dorința ca ideile lui să fie mai repede receptate și transpuse în practică, fapt care generează o oarecare impulsivitate. Dacă această impulsivitate nu este temperată de o serie de însușiri de manager care să‑i permită stăpânirea și controlarea propriilor comportamente, liderul respectiv riscă să devieze spre haos. La rândul lui, managerul cu tendința spre o oarecare uniformitate comportamentală
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de lider, cât și a celor manageriale. În virtutea orientării lui spre viitor, spre previzibil, liderul este mai tentat de dorința ca ideile lui să fie mai repede receptate și transpuse în practică, fapt care generează o oarecare impulsivitate. Dacă această impulsivitate nu este temperată de o serie de însușiri de manager care să‑i permită stăpânirea și controlarea propriilor comportamente, liderul respectiv riscă să devieze spre haos. La rândul lui, managerul cu tendința spre o oarecare uniformitate comportamentală determinată de nevoia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
specialitate conceptul de „pattern comportamental de tip A” (PCTA). Persoanele caracterizate printr-un asemenea pattern se disting prin: dorința de a face cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt; trăsături cum ar fi agresivitatea, ambiția, simțul competitivității, impulsivitatea; comportamente verbale explozive și desfășurate cu o mare frecvență (îi grăbește pe alții să termine mai repede ce au de spus); sunt nerăbdători (consideră că a aștepta e o pierdere de timp); sunt orientate și centrate aproape exclusiv pe profesie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prea puțin de afacerile mediului extraorganizațional, orientându-se intuitiv. Comunicarea internă este și ea săracă deoarece informația este inițiată de la vârful strategic. Dezvoltarea și diversificarea unei astfel de organizații rămâne inconsistentă. Rezumăm notele esențiale ale organizațiilor isterice: se caracterizează prin impulsivitate, lipsă evidentă de autocontrol; gustul pentru risc și diversificare este foarte accentuat; adeseori dezvoltarea se face însă incomplet și incoerent, scopul fundamental este mai degrabă atragerea atenției, nevoia de a se face cunoscută cu orice preț, decât dezvoltarea autentică; stilul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și moare, nu ai ce să-i faci (chiar și atunci când ești părăsit, mai poți încă iubi, ba chiar rămâne blocat în acea dragoste o viață întreagă). Prieteniile sunt însă mai alunecoase, mai elastice, mai dependente de stări imediate, de impulsivități, de malentendu-uri - tocmai pentru că în prietenie nu funcționează dragostea imuabilă, ci un soi de „dragoste“ care poate fi mutată de colo-colo, care nu are rădăcini decât pe un anumit palier al rațiunii, în care erupe iraționalitatea. Nu știu cum altfel să spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mai ușor să simt acest sens al prieteniei, decât să-l explic. În dragoste, iraționalitatea devine în cele din urmă raționalitate; în prietenie, lucrurile stau, în mod paradoxal, pe dos: raționalitatea inițială se preschimbă încetul cu încetul în iraționalitate și impulsivitate. Regret că mi-am pierdut prietenii, fără să mai aibă vreo importanță dacă și ei regretă acest lucru. Nu știu dacă aș mai avea puterea să îi iubesc din nou (la o adică), dar ceea ce le-aș garanta ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
acțiuni antisociale (M. Linnoila 100, E. Perreau-Linck). Klaus Scherer 101 susține că emoțiile sincronizează toate activitățile cerebrale, adaptându-le momentului. Aceste noi date trebuie aduse la cunoștința justiției, declară neuroștiința, în ciuda criticilor de a transforma crima în boală. În concluzie, impulsivitatea este rezultatul scăderii acțiunii de moderare, inhibare și control a ariilor de la care pleacă săgețile spre cele două amigdale. Săgețile indică acțiunea de control-inhibiție a zonelor regulatoare ale violenței Note 1 Neurobiologul I. Segev, cercetător al mecanismelor cerebrale, de la Universitatea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
reale, pe jumătate inventate, mincinoase, ale propriului trecut, atât cât a mai rămas din el, sau „citirea lui” din literele ce apar ca niște petece de verdeață pe rarele insule ale amintirii „acelui ceas”. Deoarece fiecare ceas deșteaptă, cu o impulsivitate aproape jignitoare, ce seamănă cu capriciile unei femei teribil de frumoase, nemulțumită mereu de eunucii reali și falși care o Înconjoară, alte și alte „fețe” ale celor ce ni se pare că lea-am trăit, ale celor ce ni se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]