495 matches
-
se întâmplă, derivat, din acțiunile politice, atunci trebuie să găsești un adversar, cineva care să fie demonizat sau care să fie atractiv pentru populație. Cred că conflictul dintre Vântu și Băsescu se datorează-n mare măsură temperamentului și tipului de impulsivitate pe care aceste două personaje le au, atât în raport cu lumea, cât și-n raporturi personale, chiar cu ei înșiși.“ Cristian Tudor Popescu, la Realitatea TV: „Am fost un martor al relațiilor dintre domnul Vântu și domnul Băsescu, fiind un colaborator
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
înainte. Virginski mai alergă câțiva pași și apoi se abandonă unei lunecări care îl duse, cu mâinile în vânt, câteva sazhen de-a lungul trotuarului. Apoi se porni într-un mers alert, aruncând încă o privire înapoi peste umăr. Aceeași impulsivitate, care îl făcu să-și schimbe direcția când se afla încă pe Strada Gorokhovaia, îl determină să intre brusc pe ușa unui magazin. Nu-l interesa nici numele lui, și nici nu apucă să-și facă vreo idee despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceea ce se așteaptă de la epoca Vărsătorului, o repartiție echitabilă în ceea ce privește principala problemă a umanității: hrana. Comentariul cu care dorim să însoțim aceste considerații scoate, credem, în evidență o evoluție în cadrul societății/regnului uman, de la material/teluric/conservator (F), prin acceptarea impulsivității (E) și apoi trecând prin unitate/echilibru (H) spre spiritualitate (O); altfel spus, este vorba de părăsirea unei stări date (să spunem, F) prin acțiune, cu inerenta “tulburare a apelor” (E), “decantarea/separarea” (H), pentru a se atinge o nouă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
antrenează după ea modificări ale comportamentului de diferite forme și intensități. Acest tip de comportament se poate prezenta în mai multe moduri: conduite de tip reactiv (anxioase, fobice, impulsive, isterice, depresive etc.) sau nevrotic; conduite de tip caracteriopatic, specifice pihopatiilor (impulsivitate, iritabilitate, instabilitate, distimii etc.); conduite de tip psihotic, în care nota dominantă o dă dezacordul total al individului în raport cu realitatea, asociat cu o gravă alterare a personalității (schizofrenie, paranoia, PMD, parafrenie, psihoză epileptică). Capitolul 24 Psihoigiena grupelor sociale (II) 1
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
departe. Deviantul sociopatic prezintă un profil propriu al personalității, marcat de aspectele psihosociale de tip deviant, care-l deosebesc de bolnavul mintal. Semiologia deviantului sociopatic este reprezentată prin următoarele grupe de manifestări: - un anumit stil de existență, caracterizat prin: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință spre mitomanie, disimularea actelor comise; - o copilărie tulburată, cu: alternanță între apatie și surescitare, activitate școlară neregulată, acte de indisciplină, crize de mânie, fugă; - accentuarea acestor tulburări în perioada adolescenței, când apar: conflicte cu autoritatea (părinți, educatori), instabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fie sub forma „violenței”; afirmarea este latura activă a Eului tare, orientat în raport cu valorile Supra-Eului moral; ea se caracterizează prin dominanță, demonstrativitate și histrionism; violența este latura haotică a Eului tare, orientat în raport cu pulsiunile primare inconștiente; e se caracterizează prin impulsivitate, caracter irațional nereflexiv și heteroagresivitate; 2) Eul de tip slab, cu o dinamică areactivă, situație în care „abaterea” de la normalitate se poate manifesta fie sub forma „refugiului”, fie sub forma „dependenței”; refugiul este latura inactivă a Eului slab, caracterizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sens, formarea individului, educația morală a acestuia au un rol esențial. B. Malinowski spunea că „cultura începe cu reprimarea instinctelor”, și acest fapt esențial stă la baza oricărei morale sociale. Constituția perversă implică mai multe aspecte caracteristice: amoralitatea; inafectivitatea; inadaptabilitatea; impulsivitatea. Ea reprezintă o dispoziție latentă, potențială a individului, care este reprimată de bunele sentimente și simțul moral, de educație și în final de legile social-juridice. Fiind direct legate de regimul funcțional al instinctelor, perversiunile privesc: instinctul de conservare, instinctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în sine, fuga de viața reală, refugiul sau izolarea în reverie, imaginar, solitudine. Ea reprezintă terenul pe care se dezvoltă schizofrenia (E. Bleuler). Constituția psihopatică sau „moral insanity” este o slăbire a sentimentelor etice și afective, cu tendință spre instabilitate, impulsivitate, hipersugestibilitate, tulburări de comportament și acte antisociale, perversiuni sexuale etc. (K. Schneider, A. Petrilovitch). Constituția toxicomaniacă, în care este inclus și alcoolismul, este dispoziția psihopatică marcată printr-o apetență față de consumul de droguri sau băuturi alcoolice, de care individul devine
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în această privință, există două teorii: a) C. Lombroso consideră că toți criminalii sunt personalități degenerate (în sensul teoriei lui V. Magnan), care prezintă tare fizice caracteristice unei constituții psihice de ordin particular; absența milei și a respectului față de alții; impulsivitate malignă; inadaptare socială; aceste caracteristici sunt specifice tipului de sociopat antisocial; b) Lacassagne și Tarde consideră că orice criminal este expresia unei anumite forme de „boală socială”, ce apare pe un anumit teren constituțional (bio-psihotip), reproducând trăsăturile specifice sociopatiei. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
negative ale intereselor pentru lumea exterioară; existența sau absența aptitudinii de organizare emoțională și impulsională, de care depinde în mare măsură adaptabilitatea socială; gradul afectivității și al sociabilității; existența sau absența anomaliilor de caracter sau a tulburărilor de comportament (apatia, impulsivitatea, perversiunile); existența sau absența tulburărilor nevrotice sau psihotice (obsesii, folii, atitudini isteroide, cleptomanie, procese de tip schizofrenic), aspectele care compromit acțiunea de recuperare. Recuperarea în nevroze Frecvența crescută a nevrozelor pune cu acuitate problema recuperării bolnavilor psihic cu aceste afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sisteme de convingeri și de modele. Unele duc la comportamente disfuncționale sau distructive. Mă voi opri puțin la cele care duc la dependența de droguri. Există, cu siguranță, unele influențe de ordin temperamental, cum ar fi nevoia de emoții noi, impulsivitatea sau neputința de a Înfrunta plictiseala. Și mai sunt altele, dobândite, cum ar fi sentimentul de neputință și neajutorare. Unele convingeri sunt prezente În permanență: „Ar trebui să fiu perfect. Ar trebui să fiu puternic. Ar trebui să obțin Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
acțiunea, sau dacă inteligența computațională nu Îl ascultă, „eul” executiv, voința, eșuează. 3 Voi prezenta pe scurt o tipologie a eșecurilor voinței atunci când aceasta Își exercită funcția de control. E o listă lungă: deficiențele dorinței, sclavia voinței (dependență și teamă), impulsivitatea, amânarea de azi pe mâine, nehotărârea, rutina, lipsa de constanță și Întunecarea minții. 1) Carențele dorinței. Am spus deja că voința e motivația dirijată de inteligență. Dacă nu există niciun impuls și nicio dorință, atunci lipsește materia voinței, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
momentul de față. Unii dintre cei mai importanți cercetători În acest domeniu vor prezenta cadrul situațional În materie de cercetare, teorie și intervenții medicale În cazurile de dependență, În care sunt incluse: gimnastica, religia, alimentația, munca și viața sexuală»”. 5 Impulsivitatea reprezintă lipsa de control asupra impulsurilor. În timp ce În abulie dispare capacitatea de a iniția o acțiune, În impulsivitate subiectul nu o poate domina. Și În acest caz, e greu să separăm comportamentul normal de cel patologic pentru că, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
de cercetare, teorie și intervenții medicale În cazurile de dependență, În care sunt incluse: gimnastica, religia, alimentația, munca și viața sexuală»”. 5 Impulsivitatea reprezintă lipsa de control asupra impulsurilor. În timp ce În abulie dispare capacitatea de a iniția o acțiune, În impulsivitate subiectul nu o poate domina. Și În acest caz, e greu să separăm comportamentul normal de cel patologic pentru că, de cele mai multe ori, operația depinde de gradul În care ele se manifestă. E o temă de ordin personal și social extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
domina. Și În acest caz, e greu să separăm comportamentul normal de cel patologic pentru că, de cele mai multe ori, operația depinde de gradul În care ele se manifestă. E o temă de ordin personal și social extrem de importantă, mulți autori considerând impulsivitatea un factor care sporește probabilitatea unui comportament infracțional, antisocial sau chiar criminal. Psihologia populară - cu alte cuvinte, modul cum interpretăm comportamentul uman În viața de zi cu zi - consideră inexplicabilă o acțiune care nu are niciun temei și vede În
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Psihiatrii de la clinica Menninger care l-au examinat nu au putut să găsească motivul crimei, deși au descoperit antecedente de violență. S-au limitat să afirme că, Într-un fel, situația a determinat fapta. Trebuie să distingem trei fenomene diferite: impulsivitatea, compulsia și automatismul. În comportamentul impulsiv există motivația, ideea directoare, conștiința lucidă, Însă lipsește deliberarea. Se trece direct la acțiune, care e involuntară, violentă, neașteptată, absolut necesară, explozivă, de nestăpânit. Nu există luptă internă. Acest tip de comportament poate da
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ideea directoare, conștiința lucidă, Însă lipsește deliberarea. Se trece direct la acțiune, care e involuntară, violentă, neașteptată, absolut necesară, explozivă, de nestăpânit. Nu există luptă internă. Acest tip de comportament poate da naștere la acte violente Împotriva persoanelor și lucrurilor. Impulsivitatea e o caracteristică a temperamentului, mai precis, a predispozițiilor cu care se naște copilul și care pot fi Încurajate sau inhibate. Se manifestă prin cel puțin trei dintre următoarele simptome: adesea copilul acționează Înainte de a se gândi, trece prea repede
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
foarte des vocea În clasă, Îi vine greu să Își aștepte rândul În cadrul unui joc sau al altor situații care implică ideea de grup. „Eul” computațional a luat inițiativa, profitând de faptul că marele vameș moțăie. Compulsiile se diferențiază de impulsivitate prin faptul că reprezintă stări care se răsfrâng asupra subiectului Însuși și sunt dublate de lupte interne. Fumatul e ceva compulsiv. În multe situații, subiectul se simte Împins să realizeze acte pe care le consideră absurde, cum ar fi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
metastaze mintale care ajung să pună stăpânire pe Întregul organism al cugetării. În cele din urmă, În cazul automatismelor nu există o idee conștientă, o conștiință reflexivă și nici discernământ; ele sunt involuntare. Ticurile, de exemplu. În toate aceste cazuri - impulsivitate, compulsie, automatism -, impulsurile care provin din inteligența computațională preiau controlul. Asta Îmi amintește de lecturile mele adolescentine, când devoram cărțile lui Pierre Janet, despre care v-am mai vorbit. Janet susținea că, uneori, un sistem de idei se poate desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
a obține câștiguri strategice (folosind termeni militari) la experimentarea unor soluții noi. Vom analiza cauzele eventualelor eșecuri și vom relua soluția sau soluții îmbunătățite. c. Autoîncurajarea și autorecompensarea până la teribilism sunt necesare pentru continuarea demersului, la noi parametri, până la succes. impulsivitatea conduce pe reformator inventator la tendința de a lua decizii pripite, când de fapt el nu apără ideea sa ci amorul său propriu. încăpăținarea poate conduce creatorul la abandonarea/continuarea cu orice preț a unei idei bune/greșite. spun specialiștii
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
de atitudini multidimensionale pentru stima de sine E.T.E.S. a fost concepută astfel încât să permită reflectarea percepției pe care subiectul o are în raport cu sine, la nivelul a cinci subdiviziuni ale stimei de sine: sinele emoțional (E) - autoevaluarea controlului asupra emoțiilor și impulsivității; „un control eficient al afectelor permite o organizare adecavtă a activităților, facilitează planificarea și elaborarea realistă a scopurilor și strategiilor prin care acestea pot fi atinse” (N. Oubrayrie, C. Safont și M. Léonardis, 1994, p. 309-317) sinele social (Șo) - autoevaluarea
Studiu cu privire la stima de sine la elevii cu deficien?e de auz by Ady Cristian Mihailov [Corola-publishinghouse/Science/83989_a_85314]
-
Ce faci Valer? Cam ingândurat... - Păi... iac’așa [...] - Lasă-i naibii pe amîndoi, îți dau eu unul. Ia-l pe Zănoagă. N’am greșit, deși Zănoagă bufnește uneori că se putea și mai bine: Piștanu’ nu-i băgase de seamă impulsivitatea... de Berbec. Și, cantonându-mă exclusiv în prezentul acestei cărți, remarc - rara avis - asocierea pe copertă a discipolului și magistrului, asociere în care văd, pe lângă respectul datorat „înaintemergătorului“, gestul de a construi o punte între generații menită continuității. acad. Valeriu D.
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
de cunoaștere, de realizare, de auto realizare, de independență, etc.), curiozitatea, interesele, nivelul de aspirație ș.a.. Atitudinile creative intensifică relația subiect sarcină, facilitând valorificarea componentelor intelectual-aptitudinale. Trăsăturile afectiv temperamentale sunt cele care se referă la echilibrul afectiv, introversiune-extroversiune, tendințe obsesive, impulsivitate, instabilitate, forța eu lui, etc.. Factorii caracteriali însumează tendința de afirmare, încrederea în forțele proprii, egocentrism, ambiție, meticulozitate, etc.. 2) Factori sociali: condițiile economico-sociale și contextul psiho-social în care este integrată personalitatea umană. în domeniul atât de stufos al clasificării
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
el se încadrează unor realități deja constituite, formate din relații acceptate și active. Alături de elementul social, pentru definirea personalității o importanță deosebită o are contextul relațiilor interpersonale, în care se reliefează forme ale acestora: onestitatea, modestia, firea închisă sau deschisă, impulsivitatea, etc.. Alături de această condiționare socială, hotărâtoare sunt și condițiile interne, prin care autorul I. Radu înțelege datele de ordin biologic (echipament nativ, transmis prin gene, constituția somatică și predispozițiile native care stau la baza aptitudinilor) și datele de ordin psihologic
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
nivelul scoarței cerebrale - menținerea rigidă a ipotezei inițiale, chiar dacă aceasta este în discordanță cu stimulii din exterior; 10. Fragilitatea construcției personalității și infantilismul comportamental - rigiditate a conduitei, iar pe fondul dificultăților de stăpânire a afectelor, se poate ajunge fie la impulsivitate, agresivitate, credulitate excesivă, fie la izolare, frică de relaționare, neîncredere. Deficiența mintală ușoară prezintă următoarele caracteristici psihopedagogice: dificultatea proceselor de analiză și sinteză; îngustimea câmpului perceptiv, afectând orientarea în spațiu și capacitatea de a stabili relații între obiectele din jur
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]