2,489 matches
-
inel de dimensiune mijlocie, răspunse el. Nu sunt un bărbat bogat. — Știu cine sunteți, zise bijutierul. Sunteți proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors. Vă permiteți un inel ca lumea. Mma Ramotswe se hotărî să intervină. — Nu-mi doresc un inel impunător, spuse ea ferm. Nu sunt genul de femeie care să poarte un inel mare. Mă gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cunoscută din vedere mulțimea de clădiri albe, umbrite împrăștiate de-a lungul celor câteva sute de pogoane de lângă vechiul aeroport. Totuși, nu avusese niciodată ocazia să pună piciorul acolo. Iar acum, în mijlocul mulțimii năucitoare de clădiri, fiecare cu denumirea sa impunătoare, ciudată, se simțea oarecum intimidată. Nu era o femeie neșcolită, dar nu avea o diplomă de studii superioare. Iar acum se afla într-un loc unde mai toată lumea avea o diplomă în științe socio-umaniste, sau naturale, ba poate chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura... Chiar asta fac toți, pentru că doamnei i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul și observarea pînă și a ultimului detaliu din ceea ce-l Înconjura. Vapoarele care au ancorat pe insulă lunile următoare, un velier de cabotaj după toate aparențele pilotat de pirați și un impunător vas de război cu peste șaizeci de tunuri, nu i-au oferit nici o șansă să pună mîna pe noi prizonieri, oblingîndu-l, dimpotrivă, să se ascundă și să-i ascundă și pe oamenii lui cîtă vreme rămaseră În apele „sale”. Ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Brandy, a trezit în mine un mare apetit pentru dramă. Las impresia că aș plânge numai când vâr o batistă pe sub văl ca să respir prin ea. Să filtrez aerul, fiindcă abia se respira de atâta fum, având în vedere că impunătoarea vilă a lui Evie se face scrum în jurul nostru. Eu, în genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arate oamenilor Ducelui că este o persoană importantă și influentă, demnă de toată încrederea și mai ales de tot sprijinul. Nu că ar fi avut neapărată nevoie de sprijin, dar era bine, era folositor să-i fluture în spate umbra impunătoare a energicului Mussolini, o umbră care se putea transforma într-o umbrelă protectoare, în caz de nevoie. Cu oarecare îndrăzneală și puțină aproximație Mihai Mihail putea să vadă care era noua țintă a prințului. Dacă n-a reușit să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe care viața ne-o impune câteodată, fără să înțelegem foarte bine de ce trebuie să ne-o asumăm. Singurii care păreau să se bucure pentru sosirea Mararei erau copiii, care nu avuseseră niciodată ocazia să vadă un vas atât de impunător, precum și cei care se ocupau cu pescuitul în larg, care aveau motive să se bucure că aflaseră prin altcineva de cumplită amenințare pe care o reprezenta pentru ei un rechin alb aflat în preajma insulei. De asemenea se bucurară destul de mult-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o cola? Din a clătinat din cap. — Mulțumesc, dar acum trebuie să plec. Am mult de mers până acasă. Cred că și eu o să mă-ndrept spre casă. Îmi pare rău că seara a fost cam plicticoasă. Când au traversat impunătorul hol, bărbați eleganți, În cos tume coloniale, și femei costisitoare, În rochii cu sclipici, au Întors capul să-i privească. După ce au ieșit din hotel, au șovăit câteva clipe Înaintea despărțirii. Un sărut pe obraz? Nici gând. O Îmbrățișare? Tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de colo-colo ca într-un film mut. Poate e mai bine așa, își spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor, ca o povară. Carmina a scos portmoneul și a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici vorbă să încerce măcar să protesteze formal, sau să comenteze ceva acid, după cum obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el în timp ce mâna i se întindea după un almanah terfelit aflat prin apropiere, râse din gât la observația oaspetelui, apoi râsul i se termină cu un hîî prelungit, oftă și-și concentră atenția asupra paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea o casă, o familie, afară era soare, era cald, ar fi trebuit să fie mulțumit. Străbătu curtea liceului privind către ferestrele înalte, impunătoare. Nu mai călcase niciodată pe acolo, nici măcar la vreo ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să n-aibă impresia că știe ce înseamnă să fii femeie decât vag, îndepărtat de parcă ar fi venit dintr-o altă viață trăită de ea, altfel... Atunci pentru prima dată, apropriindu-se într-o dimineață de tribunal, avu impresia că umbra impunătoare a clădirii o strivește, că ea este prea mică, mult prea mică. Destul de târziu, avea să afle Carmina, că Sidonia nu avea forța uraganului ce se năpustește de sus și spulberă totul în cale, ea avea îndemânarea rozătorului de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui, măi ce fler pot să am, că dacă nu staționam aici...Peste drum se clădea o casă. Erau cinci oameni acolo, zidari, băieți de treabă. Înțeleseseră cu toții cine era tipul când îl văzură apropiindu-se fluturându-și servieta burdușită, impunătoare, mai ales proprietarul care de mult se aștepta la așa ceva. Și dacă nu s-ar întârzia atâta cu făcutul actelor, de, așa când e să fii născut sub zodia racului. Viorel Angelescu se apropie cu pas mic, îndesat, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cea mai atrăgătoare dintre toate grădinile pământului. Plină de flori, de copaci, de păsări, de fluturi și de albine, de tot ce este viu, ea seamănă cu o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii și galbene se înalță impunătoare cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii cei mai înalți și mai drepți cu floarea lor albă și încărcată de polen galben te îmbie cu mirosul lor amețitor. Trandafirii roșii ca sângele sunt cei mai mirositori și mai îmbătători dintre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seculari. Hușul de azi oferă vizitatorilor bogăția, peisajul, dragos-tea și ospitalitatea. În partea de S-E, se întind ca un șirag de mărgele fabricile orașului. Zumzetul și larma copiilor ne atenționează că ne aflăm în apropierea grădinițelor și a școlilor impunătoare din oraș. Hărnicia și ospitalitatea locuitorilor ne îmbie pentru că la Huși, nicăieri altundeva, poți bea ceva rar, mânca ceva bun și odihni liniștit și mult. George Hamza, clasa a IV-a C Orașul meu Superb anotimp, toamna. Frunzele, după o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai frumoasă și mai atrăgătoare dintre toate grădinile. Plină de flori, de copaci, de păsări, de fluturi și albine, de tot ce este viu, ea seamănă cu o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii, albe și galbene se înalță impunătoare, cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii foarte înalți și drepți cu floarea lor albă și mirosul lor amețitor, plin de polen galben. Trandafirii roșii ca sângele sunt mai îmbătători și mai mirositori decât toate florile. Ei sunt mândria grădinii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe două coloane Într-o aliniere severă, dincolo de care nu putea domni decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de sus și erau scrise mai apăsat cu o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage sufletul decât fotoliul impunător și moale. Drumețului Îi șade bine cu banca, Își zise el așezându-se. Întunericul din sală i se părea diferit de cel al nopții sau de cel de sub pleoape. Rece, umed, neprimitor. Cum să adăpostească, la o adică, ființa fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sudoare. Se descălță În grabă și Își cercetă cu atenție piciorul. Ciorapul era Într-adevăr spart, dar pielea era nevătămată. Nici urmă de dinți. Doar un miros discret de năsal. Farmacistul și slovacul aplaudau În rând cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales aceeași meserie. Și nu a greșit deloc, căci nici un atelier din oraș nu era mai căutat ca al ei. Rolul său era simplu. Cam la două luni Îmbrăca un costum de zi sau seară, croit, pentru el, și stătea, impunător cum era ca un ambasador gata să-și prezinte scrierile de acreditare În mijlocul salonului, cu o tavă mare de argint În mâini plină cu pahare de băuturi pe care le luau după plac invitații doamnei Koblicska. În picioare sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
medicație, durerile erau ameliorate. A schimbat mediul și este preocupată de ce se petrece în jurul ei, de lumea nouă în care tocmai a poposit. A vizitat plajele din Rio de Janeiro, a urcat cu mocănița pe Corcovado, ca să poată privi Cristul impunător, făcător de minuni, înălțat deasupra muntelui și care arareori își dezgolea umerii de ceață. Doar în diminețile senine aveai privilegiul să-i distingi chipul cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar plin de energie creatoare, motor al vidului, criminal în serie al păcii moarte de la naștere prin urlet, al trilului păsării Salieri sau Paganini. Născută din urletul născocitor de urlete al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]