887 matches
-
în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt durerea pietrei de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
de 0 în toate pozițiile. Exponentul numărului zero poate avea, teoretic, orice valoare, rezultatul fiind tot zero. La unele calculatoare, dacă un rezultat are mantisa zero, exponentul rămâne la valoarea pe care o are în momentul respectiv, rezultând un “zero impur”. Este de dorit ca numărul zero să aibă cel mai mic exponent posibil, rezultând astfel un “zero pur”. În cazul exponenților cu deplasament, cea mai mică valoare a exponentului este 0. Aceasta duce la faptul că reprezentarea în VM a
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
a susține cu argumente științifice „imaginea socială a nebuniei și de a delimita prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar nebunia este trăită ca o suferință morală, care apasă, care răscolește conștiința. Semnificația morală a nebuniei rezidă în faptul că ea este percepută și etichetată ca vinovăție. Ca o pedeapsă. Ca o stare de posesiune a individului de către ceva impur, care-i alterează natura sfârșind prin a o schimba. Omul bolnav este suferind. Bolnavul psihic sau nebunul depășește suferința. El devine altul prin nebunie. Este o ființă stranie, de neînțeles, schimbată. Bolnavul seamănă cu noi, pe când nebunul este străin de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul unei catarsis colectiv, similar unui scenariu tragic. Nebunia este, dincolo de faptul clinico-psihiatric, un fenomen socio-cultural care absoarbe culpabilitatea socială. Ea are un rol esențial, de menținere, în mod paradoxal, a stării de echilibru și puritate socială. Tot ceea ce este impur, străin valorilor morale este proiectat în registrul nebuniei. Nebunia absoarbe răul și vinovăția purificând în felul acesta societatea. Orice societate evită nebunia. Caută să o ascundă. În orice societate există boli care sunt recunoscute și de care se vorbește (bolile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul unei operatoare la o fabrică, plecată din sat să facă un gimnaziu industrial și căsătorită cu un șef de cadre, format prin școala de partid, personaj-cheie în orice instituție a timpului. Persoana amintește în treacăt de o origine oarecum „impură” (chiaburi!), soțul pomenește și el de o situație asemănătoare („Am pierdut pământ, am pierdut o casă în care s-a făcut sediul CAP-ului... și acum mai este clădirea...”), dar și de abilitatea lor de a evita eventualele consecințe neplăcute
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
postexpresioniștilor.” Versuri precum cele din poemul Speranța - „o viață întreagă, până la genunchi în apă. / să cerni mâlul galben. îmbrăcat în zdrențe. / visând pietricele strălucitoare”, rezumă emblematic întreaga poezie a lui P. Aparent (sau în primă instanță) înregistrare a cotidianului mecanic, impur și hâd, lirica lui traduce, de la un capăt la celălalt, o voltaică tensiune de depășire a cotidianului și a materiei joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică de triumfalism al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
a instinctului îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
6 g/dlI; • Hipoalbuminemie < 3 g/dl; la care se asociază adesea edeme, hiperlipidemie, lipidurie și tulburări de coagulare. SN poate fi pur, sau se poate asocia cu elemente nefritice (hematurie, HTA, insuficiență renală), situație în care se numește SN impur. 2. Patogeneză în SN, MBG suferă o modificare morfologică (ce se evidențiază prin MO sau doar prin ME), care se însoțește de alterarea funcției de barieră electrostatică și/sau de barieră mecanică. Sindromul nefrotic cu leziuni minime se datorează unei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cea mai mare parte din albumină (proteinurie selectivă), iar în al doilea caz, albuminuria se însoțește și de pierderea de proteine plasmatice cu greutate moleculară mai mare (proteinurie neselectivă). în SN pur, proteinuria este de regulă selectivă, în timp ce în SN impur, proteinuria este neselectivă. Pierderea urinară de albumină depășește capacitatea de sinteză hepatică, provocând astfel hipoalbuminemia. Pierderea urinară a unor proteine funcționale poate avea numeroase consecințe: • transferina → deficit relativ de fier → anemie feriprivă; • ceruloplasmina → deficit de cupru; • proteina transportoare a vitaminei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
5 sugerează SN. Proteinuria poate fi: • selectivă - în SN pur, când este constituită în cea mai mare parte din proteine serice cu masă moleculară mică: albumină (> 85 %), alfa-1, alfa-2 și beta-globuline, transferină, ceruloplasmină, factori ai coagulării etc. • neselectivă - în SN impur, când se pierd și proteine cu masă moleculară mai mare, precum IgG. Indicele de selectivitate (IS) se definește prin raportul clearance IgG/clearance transferină. Proteinuria este considerată selectivă dacă IS < 0,1 și neselectivă dacă IS > 0,2. Lipiduria este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1 și neselectivă dacă IS > 0,2. Lipiduria este constituită din colesterol, trigliceride și fosfolipide. în urină se evidențiază cilindri grăsoși și cristale birefringente de colesterol (cu aspect de „cruce de Malta” în lumină polarizată). Hematuria se întâlnește în SN impur. Hematiile prezintă dismorfism, ce atestă originea lor glomerulară. Când hematuria este importantă, pot să apară cilindri hematici. 5. Examenul sângelui evidențiază: Hipoproteinemie < 6 g/dl, cu hipoalbuminemie < 3 g/dl. Electroforeza proteinelor serice mai poate evidenția alfa-2și beta-globuline crescute (din cauza
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ca urmare a pierderii sale urinare; - alterarea funcției plachetare: creșterea agregabilității plachetare la ADP și colagen (asociată hiperlipidemiei și hipoalbuminemiei); - alterarea funcției endoteliale. 6. Diagnosticul SN implică diagnosticul pozitiv, diagnosticul diferențial (cu alte sindroame edematoase), diagnosticul formei clinice (pur vs impur), diagnosticul etiologic și diagnosticul anatomo-patologic. 7. Puncția-biopsie renală este indicată în toate cazurile de SN primitiv la adult. Ea permite diagnosticul formei histologice, furnizează informații valoroase pentru prognostic și permite urmărirea evoluției prin biopsii repetate. De asemenea, PBR poate releva
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
infections. Clin Microbiol Rev 2000; 13(1):55-66 Vinen CS, Oliveira DBG. Acute glomerulonephritis. Postgrad Med J 2003; 79:206-213 4.3. NEFROPATII GLOMERULARE NEPROLIFERATIVE (GLOMERULOPATII) Aceste nefropatii glomerulare (NG) se manifestă, de regulă, prin sindrom nefrotic (SN), pur sau impur. 4.3.1. Glomerulopatia cu leziuni minime (GLM) GLM constituie 90 % din SN la copiii < 10 ani și 15-25 % din SN ale adultului. La copii, incidența maximă este la vârsta de 2 ani, iar raportul pe sexe este 2/1
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu timpul său, un Don Quijote
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
CNT, 1999, 45; Radu Andriescu, Ovidiu, ,,Timpul”, 2000, 2; Radu Pavel Gheo, Poetul meu Pierrot, O, 2000, 3; Bucur, Poeți optzeciști, 149-153; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 226-228; Tudorel Urian, Ucigaș fără simbrie, RL, 2003, 32; Andrei Bodiu, Disperare impură, OC, 2003, 126. Ș.A.
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl înțelegi după ce se stinge irevocabil. Înrădăcinați în huma melancoliei, nu mai trăim cu intensitate decât amintirea. S-ar părea că judecăm întotdeauna adevărul dragostei după comoția inocentă a începuturilor și emoția impură a despărțirilor. Ratăm frecvent marile întâlniri cu prezentul, sub un spectru paseist, înecați în retorica crizei, cuprinși de voluptățile negației. Sub umbra tradiției, parcă nu mai e chip să scrutăm clipa: glisăm pe certitudini vagi, lamentații defetiste, refuzând cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost conștient de propriul destin tragic. În exegeza pe care o dedică operei lui Meyrink, Michel Achard deschide cititorului adevărata voce inițiatică, vocea interioară. În esență, e vorba de o dialectică a transparenței și a obstacolului, a purului și a impurului realizată prin acest mariaj de neocolit între lumini și tenebre, ceea ce ne permite să accedem la puterea de a pătrunde într-o altă lume, a aceleia de după moarte. Surprinzător, poate, o asemenea doctrină e foarte înrudită cu gnosticismul. Cert este
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
rolurile de prim rang în istoria ideilor culturale și politice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Filosoful iudeo-german nu e preocupat de istorii parțiale, de un anume spațiu etno-cultural; e atras de rafinamentul noului curent, de fenomenologia impurului pe care o evocă într-un mod elevat. Intuiția lui profundă merge spre esență și ea se recunoaște în Phaedon oder über die Unsterbtichkeit der Seele (Berlin-Stettin, 1767) sau în Jemsalem oder über retigiöse Macht und Judentum (Berlin, 1783), ceea ce
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat drept porcos la fel ca și o povestioară fără perdea). Simbolismul puternic negativ al porcului prezintă însă și nuanțe: - în imaginea scroafei: simbol al fecundității, de unde și reprezentările
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la căsătorie - «a-și băga capul în laț» - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii. Substituindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
protejat și hrănit afectiv sau spiritual. Plămân Pentru că sunt implicați în respirație, plămânii simbolizează schimburile dintre exterior și interior și ciclul morții și renașterii. Respirația presupune: - inspirația, asociată cu pătrunderea energiei și cu purificarea; - expirația, asociată cu eliberarea, expulzarea energiei impure, dar și cu moartea. În plan psihologic, respirația este strâns legată de registrul emoțional: ne ținem respirația când ne este frică, expirăm adânc atunci când ne simțim ușurați. A respira este în același timp un act conștient și inconștient. Respirația poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sânge»). Fără a mai lua în considerare că ceea ce este legat prin sânge este indisolubil și irevocabil: legămintele sacre sunt semnate cu sânge. Pentru toate aceste motive, sângele exprimă dorința de unire, mai exact de comuniune totală. Sângele menstrual este impur, astfel că, în numeroase locuri din lume este tabu. Femeia la ciclu este dată la o parte, exclusă de la anumite lucruri, izolată de ceilalți membri. Pentru că este la ciclul, se consideră că vehiculează o forță sacră periculoasă. Menstruația este de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fie opozițiile și atacurile suferite în realitate, fie un sentiment de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este posibil ca cel ce visează să se simtă în același timp atras de ceva sau de cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]