1,929 matches
-
agitațiunea antisemitică află pururea nutriment. [7 octombrie 1882] ["DE CE VICLEȘUGURI... De ce vicleșuguri de iarmaroc mai sunt capabili și neprețuiții confrați de la "Romînul"? Într-un număr foaia liberală dădea seamă despre intenția Rusiei de-a ne face navigabil brațul Chiliei, făcea imputări Comisiunii europene că e neglijentă și zicea între altele: Odată acest braț (al Chiliei) devenit mai favorabil navigațiunii, Comisiunea va putea privi din splendidul său palat de la Sulina cum comerțul [î]l ocolește spre a trece pe la Chilia... Altfel, după cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cuvânt ca conservatorii să-i imiteze sau, în genere, sunt ei în stare de a-i imita? Noi credem că nu. Ei, a cunoaște și a constata ceea ce fac ei și a face ceea ce fac sunt două lucruri foarte deosebite. Imputarea acelora cari ignorează frumoasa lege descoperită de un sfânt și confirmată de științele moderne este așadar în esență următoarea: "De ce nu imitați pe roșii? Pentru că nu putem. Există cu toate acestea oameni de bine cari cred a putea vorbi astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
averii și corupția morală asemenea se întindea, căci ei creau țăranului o sumă de necesități nouă, ademeneau pe femei la cheltuieli de lux și de mâncări, făceau din slugi hoți și gazde de hoți. În Boemia li se făcea îndeosebi imputarea că oriunde s așează ei slugile se abat de la calea dreaptă, hoții desfac lesne lucruri furate ș. a. m. d. Daca li se impută însă evreilor înclinarea de-a precupeți și a neguța și că nu se fac fierari sau lăcătuși
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
totul de câștigat. Interesele claselor celor mai vechi și mai importante ale poporului nostru se pun pe-o linie cu votul imigrațiunii de ieri de alaltăieri; și cu toate acestea inichitatea e poate defectul cel mai mic al legii. La imputarea cumcă e nedrept de-a se șterge prin măsuri politice 219 {EminescuOpXIII 220} deosebirile dintre oameni, rezultate din natura și aptitudinile lor, ni s-ar putea răspunde că politica nu are a face nimic cu morala, că nu echitatea, ci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
suta. Din nou ni se spune bunăoară că dorim întoarcerea stării de lucruri înainte de 1700, că "vorbim cu deliciu de un Domn român de sânge, înconjurat de-o aristocrație istorică", ba "Romînul" are chiar aerul de-a ne face o imputare din aceasta. Să ne-nțelegem: nu dorim nici una, nici alta. Dar de ce n-am aminti cu iubire trecutul? Fără îndoială vechii Domni cari și-a întins armele până-n Dunăre și Nistru, ei, "scut creștinătății" precum [î]i numea biserica și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în asigurările de pace ale Rusiei și de a se pregăti repede în vederea unui apropiat război? Acesta se presupune c-ar fi cuprinsul misiunii sale, căci același sfat l-au repetat foile germane la adresa Italiei, căreia i-au făcut grave imputări pentru că n-a creat căi ferate strategice și nu e îndestul de preparată pentru ofensivă când ar veni momentul de a-și ținea cuvântul cu care a intrat în alianța austro-germană. E curios ca în preziua unor evenimente, ale căror
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Romînului" i se pare nenaturală unirea. Pentru a dovedi ce nenaturală ar fi "Romînul" scoate pasajele, fie din discursuri, fie din jurnale, cari dovedesc din trecut certuri între conservatori și sinceri liberali. În fond nu se poate răspunde la această imputare decât prin circumstanța că asemenea incidente sunt mai mult ori mai puțin o cestiune de temperament. Din pasajele chiar citate de "Romînul" și de alte foi se vede că ele sunt 249 {EminescuOpXIII 250} dictate de-o mânie momentană, proprie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și că inventorul sistemului - eroul de la șapte - nuci și Zece - mese - e astăzi unul dintre stâlpii morali ai regimului Brătianu? Istoria lui Pitpalac nu este decât un epizod din marea istorie a d-lui Petre Grădișteanu. Cu asemenea digresiuni, cu imputări pe cari "Romînul" și le-ar putea face sie însuși cu mai mult cuvânt decât altora, de vreme ce așchia o vede în ochii altora, bârna din ochii proprii nu, el caută a se mângâia pe sine de evenimentul unirii opoziției, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bun. Foile franceze au povestit că tatăl său și moșul său au ajuns toți, pentru înșelătorii și incendieri, în ocne și au murit acolo. Dar din împrejurarea că se trage dintr-o familie de criminali, nimeni nu va face o imputare noului ministru; este o onoare pentru dânsul dacă, plecând de la începuturi așa de grozave, a știut să se urce unde este. Dar ca literat d. Challemel - lacour, cu tot talentul său, este un șarlatan. El a trăit în Germania și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
i s-a opus atât I. P. S. Sale, cât și în genere clerului, sofisma guvernamentală, întrebuințată dealmintrelea în toate țările, că tot ce fac, fac fără ca poporul să participe. Aceasta o zicea lumea oficială și foile ungurești. De-acum înainte imputarea de-a voi altceva decât poporul n-o mai poate face clerului nici guvernul, nici maghiarii. E clar că populațiunile române cer mai mult respect pentru bunurile lor morale câștigate decum [î]l cer episcopii chiar și nu ne îndoim
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
va fi mai centralizat, cum e al nostru, cu cât va dispune de mai multe funcții, cum dispune al nostru, cu cât se va fi schimbat într-un azil de nevolnici reversibili, fizici și intelectuali, tot ca al nostru. Dar imputarea "Romînului" e un cerc vicios. Pentru a constata, a denunța, a înlătura ilegalitățile ai nevoie de autoritățile publice. Cetățeanul le sesizează pe ele; ele legalizează semnăturile, ele fac cercetările legal valabile. Dar când ele sunt amestecate până peste urechi în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o strategie care să întreacă pe a tuturor. Rochefort, care a combătut până acum orice personalitate ce a deținut puterea, mai întîi pe napoleonizi, apoi pe Gambetta, Grevy și acum pe Sadi Carnot, e azi conducătorul boulangismului. Dacă-i faci imputări, declară că el l-a inventat pe generalul și că tot astfel îl poate răsturna când va voi. Republica pare a exista mai mult prin adversarii ei, care unul față cu altul sunt neîncrezători. Imperialiștii sunt împărțiți în victoriști și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fond formal sau deloc). Nu e un termen politic, deoarece nici o instituție sau procedură nu-i serveștc drept criteriu și fiindcă el desemnează mai puțin conflictul decît unitatea. Nu e o categorie morală, deoarece consensul ține de ordinea faptelor, fără imputare valorică și încă și mai puțin de responsabilitate; faptul că a existat un consens, indiscutabil și masiv, în Germania nazistă nu scuză nazismul, nici nu-l acuză. Circumstanță nici atenuantă, nici agravantă. Prea culturală ca să fie politică, prea politică pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
financiară, activele sunt evaluate la costul istoric, în timp ce în contabilitatea de gestiune, activele sunt evaluate la costul de înlocuire. Un cost nu este niciodată perfect sau absolut pentru că el rezultă dintr-o modelare a entității Și din multiple convenții, precum imputarea anumitor cheltuieli. În stabilirea costului, accentul nu trebuie pus pe precizia calculului, ci pe pertinența sa. Un cost este pertinent dacă el corespunde nevoilor utilizatorilor Și dacă este determinat la timp Și cu o precizie suficientă: un cost, chiar aproximativ
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
jocurile de puteri și contraputeri nu s-ar mai exercita între instituții, ci între cetățeni” (Minc, 2002, pp. 196-215). Aceasta ar însemna trecerea de la puterea opiniei la tirania ei asupra căreia ne avertiza Tocqueville. Democrație de confruntare și democrație de imputare Pierre Rosanvallon definește procesul pe care tocmai l-am evocat drept o trecere de la o „democrație de confruntare” la o „democrație de imputare”. Democrația de confruntare este un regim în care competiția partidelor întreține o dezbatere publică structurată de programe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de la puterea opiniei la tirania ei asupra căreia ne avertiza Tocqueville. Democrație de confruntare și democrație de imputare Pierre Rosanvallon definește procesul pe care tocmai l-am evocat drept o trecere de la o „democrație de confruntare” la o „democrație de imputare”. Democrația de confruntare este un regim în care competiția partidelor întreține o dezbatere publică structurată de programe sau de proiecte. Acest sistem politic este actualmente în criză. Confuzia reperelor dezbaterii politice a făcut posibilă apariția unei democrații de imputare în cadrul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de imputare”. Democrația de confruntare este un regim în care competiția partidelor întreține o dezbatere publică structurată de programe sau de proiecte. Acest sistem politic este actualmente în criză. Confuzia reperelor dezbaterii politice a făcut posibilă apariția unei democrații de imputare în cadrul căreia nu mai sunt judecate programe sau proiecte, ci persoane; „trecem, astfel, de la un regim politic al responsabilității la regimul individual al responsabilității” (Rosanvallon, 1977, p. 60). De fapt, este vorba despre o întoarcere la o situație veche de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ale economiei, dar ne ajută, de asemenea, să înțelegem de ce această elită face obiectul unei contestări tot mai intense. Ambiția reformistă nu se poate sprijini, ca altădată, pe voluntarism politic sau tehnocratic. În climatul de suspiciune creat de „democrația de imputare”, la ora actuală el nu se poate fonda decât pe „capacitatea de a remodela compromisurile sociale” (ibidem, p. 65). A contribui la reușita unei reforme înseamnă, în zilele noastre, nu doar a-i pune la dispoziție resursele bugetare suficiente, ci
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales a elegiei cu viața cetății. Acum se va înțelege cât de nedrepte au fost imputările ce s-au adus poetului care a scris Elegie pentru floarea secerată, că s-a retras în marea lui durere intimă, chemând-o, poate nu zadarnic, pe Euridice asemenea lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
heterogen. Arta comică e prin excelență una, ca să ziceau așa, „comportamentistă”, adică e una de curată „fenomenologie”, de percepere a „manifestării”. E un domeniu al exteriorității, în care implicația psihică e în mod necesar minimală și sumară. De aceea, toate imputările de uscăciune, inumanitate și altele de acestea, care i se aduc totdeauna (și pe care, de pildă, lui Caragiale i le-au adus nu numai detractorii cei mai inepți, dar și unii critici de seamă care l-au admirat) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pictura, arhitectura” (Revăzând manuscrisul). Lui G. Călinescu poetul i se pare manierist, „mai puțin preocupat de a reprezenta”, cât de a avea „paleta, anatomia, contururile lui”, pe scurt, „a găsi o deformațiune nouă a realității e pentru el a crea”. Imputarea surprinde, căci ce altceva decât deformații și îngroșări practică Modigliani, Braque ori Matisse în faza lor analitică, preexpresioniștii Van Gogh și Munch ori arbitrarul Chagall. Mostre de pictură „naivă” se găsesc, bunăoară, în Grădini de zarzavat (din Drumul spre stele
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
în elaborație, ci în adaptare și în prelucrare”. Două etape sunt în consecință de străbătut pentru ca fenomenul sincronic să își atingă finalitatea: imitația integrală și adaptarea la rasă, adică la specificul național. Nu este, prin urmare, câtuși de puțin corectă imputarea care i s-a adus lui E. Lovinescu atât în trecut, cât și mai târziu, iar uneori chiar și astăzi, că el neglijează total rolul factorilor interni, promovând un soi de mimetism generalizat și servil în raport cu sursele de influență. Încadrarea
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
de „Alteță Regală” erau o bună ocazie de a testa limitele acceptate de marile puteri, eventual, de a sesiza tipul obstacolelor ce urmau a fi Întâlnite. Deoarece România trecuse dintr-o dată de la „extaz” la „agonie”, de la victoriile de pe front la imputările teritoriale și la recunoașterea independenței În condiții umilitoare, trebuia ca oamenii politici români să găsească soluții pentru reafirmarea politicii naționale. De aceea, baza noilor demersuri devenise exact acceptarea noului apelativ, precum și dreptul de a trimite sau de a primi miniștri
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
înțelese în afara condițiilor în care se produc și se dezvoltă. Chiar dacă exegetul nu pătrunde mai adânc în analiza acestei subtile interferențe, el oferă toate elementele pe care se întemeiază, și din acest punct de vedere meritul său rămâne considerabil, iar imputările își pierd obiectul. În cazul celor trei biografii, închinate lui C. Dobrogeanu-Gherea (1982), Titu Maiorescu (I-II, 1986-1987) și C. Stere (I-II, 1989-1991), cel mai interesant aspect de remarcat este, pe lângă binecunoscuta calitate a unei documentații exhaustive și a
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
critica dogmatică. Criticul nu mai e un cititor specializat ce străbate cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra recentului volum al lui Baconsky, de pildă, imputarea că poetul nu scrie satire antiimperialiste, iar Luciei Demetrius Îi reproșează că, În Vadul nou, nu scrie despre Întreceri. El judecă operele nu În legătură cu felul și gradul În care slujesc lupta poporului muncitor, ci cu Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]