1,010 matches
-
se întemeiază pe legi sau convenții și se aplică tuturor oamenilor, pretutindeni. Dar diferența dintre cele două feluri de drept nu constă, așa cum ar părea la prima vedere, în faptul că dreptul pozitiv este supus modificărilor, în timp ce dreptul natural este imuabil. "Unii sunt de părere însă că tot dreptul este legal, deoarece tot ce e natural e neschimbător și are pretutindeni aceeași putere cum de exemplu focul arde la noi tot așa de bine ca și la perși pe când vedem că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
principiul interior de schimbare, iar o schimbare este naturală dacă este opera acelui principiu. Aceste schimbări naturale se disting de cele care au loc în urma acțiunii unor factori externi, benefici sau dăunători. Prin urmare, Aristotel nu susține că naturalul este imuabil, dar pretinde ca schimbările să aibă loc ca urmare a acțiunii principiului interior 48. Ca și alte ființe biologice, oamenii cresc și se maturizează în timp, dar trăsătura caracteristică omului, care îl distinge de celelalte ființe, este raționalitatea. Oamenii sunt
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de onestitate și corectitudine, care au același înțeles pentru toată lumea civilizată de pretutindeni 50. În acord cu învățătura stoică, Cicero a identificat legea naturală cu imperativele dreptei rațiuni. "Adevărata lege este rațiunea dreaptă în acord cu natura; este universal aplicabilă, imuabilă și eternă; ne cheamă către îndatoriri prin ordinele sale și împiedică fărădelegea prin interdicții. Nu putem fi eliberați de obligațiile legii de către senat sau de către oameni, și nu trebuie să căutăm în afara noastră un interpret pentru ea. Și nu vor
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
obligațiile legii de către senat sau de către oameni, și nu trebuie să căutăm în afara noastră un interpret pentru ea. Și nu vor exista legi diferite în Roma și Atena sau legi diferite acum și în viitor, ci o lege eternă și imuabilă va guverna toate națiunile în toate timpurile, și va exista un singur stăpân și conducător pentru toți, adică Dumnezeu, pentru că el este autor, promulgator și judecător pentru această lege. Cel care nu se supune legii fuge de el însuși, negându
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
natural și divin, pe de o parte și legile edictate de oameni, pe de altă parte. El încercă să demonstreze că acestea, deși sunt forme diferite de drept, nu pot intra în conflict, deoarece, spre deosebire de legile umane, legea eternă este imuabilă. Legea naturală, susține d'Aquino, este participarea creaturilor dotate cu rațiune la legea eternă, amprenta ei asupra noastră. Legea naturală nu poate fi decât o imagine imperfectă a lumii eterne. Legea naturală secundară, lex humana a dreptului pozitiv, constă în
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
din punct de vedere moral corectă sau incorectă, după cum corespunde sau nu cu însăși natura rațională și că în mod statornic asemenea acțiuni sunt prescrise sau oprite de creatorul naturii, Dumnezeu"62. El considera dreptul natural atât de fix, de imuabil, încât nu ar putea fi schimbat nici chiar de Dumnezeu. "Deci, așa cum Dumnezeu nu poate face ca doi cu doi să nu facă patru, tot astfel el nu poate face ca ceea ce este rău prin însăși natura sa să nu
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sugerează, în pasaje disparate, că ar exista o lege care să le corespundă, legea carității 156. Pentru Hobbes, morala este conturată de legile sale naturale. Ele au atributele despre care s-a presupus întotdeauna că le-ar caracteriza, adică sunt "imuabile și eterne", și acoperă aceeași arie ca și virtuțile tradiționale. "Aceleași legi, pentru că obligă doar la o dorință și la o străduință constantă și neprefăcută, sunt ușor de respectat. [...], iar știința acestora este adevărata și singura filosofie morală"157. El
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
adus scriitorului renumele de ironist fin, de umorist de calitate, de creator înzestrat cu o „remarcabilă capacitate de invenție verbală”, atent la „plăcerea spectacolului verbal” (Eugen Simion). Tematica e „rurală”, dar spațiul din care se alimentează nu e unul tradițional, imuabil, ci unul în plină schimbare, din primii ani de după al doilea război mondial, marcat de răsturnări sociale, distorsiuni și ciudățenii aduse deopotrivă de modernizarea vieții satului și de totalitarism. Adeseori personajele nu sunt pur și simplu țărani, ci țărani ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
sau electricității, Kant credea că formularea unor legi de genul legii gravitației va deveni posibilă numai prin corelarea regularităților stabilite prin cercetare empirică cu principii a priori 54. Aceste principii, principiile cele mai înalte ale sistemului, erau pentru el legi imuabile. Este sensul în care se poate spune că autorul CRP a rămas atașat conceptului clasic, aristotelic al științei 55. Există vreo relație între dihotomia legi cauzale-asociații contingente ale faptelor și dihotomia judecăți de experiență-judecăți de percepție? Cea din urmă este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
slăbită, ideea unei condiționări a priori a cunoașterii noastre empirice. Încă Reichenbach sublinia, în studiile sale consacrate teoriei relativității, că putem distinge două sensuri în care anumite concepte și principii sunt caracterizate drept a priori: sensul de precondiții necesare și imuabile ale experienței în genere și sensul de elemente constitutive ale cadrului în care se dezvoltă cunoașterea științifică într-o anumită perioadă a evoluției ei istorice. Teoria relativității a arătat că primul sens trebuie să fie abandonat, dar cel de al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vieții, Kuhn s-a referit din nou, mai pe larg, la ceea ce apropie și distinge poziția lui de cea a lui Kant. Reamintind distincția lui Reichenbach între două sensuri care pot fi date conceptului de a priori, acela de elemente imuabile care constituie precondiții ale experienței în genere, și acela de concepte și principii care oferă un cadru în care se realizează cunoașterea despre lume într-un domeniu al cercetării și într-o secvență a istoriei ei, Kuhn scrie: Cu toate că este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că fizica a pășit pe drumul sigur al științei în momentul în care cercetătorii „au înțeles că rațiunea nu sesisează decât ceea ce produce ea însăși după planul ei, că trebuie să meargă înainte condusă de principiile judecăților ei după legi imuabile și să constrângă natura a-i răspunde la întrebări, iar nu să se lase dusă, așă-zicând, de nas de către ea: căci altfel, observații întâmplătoare, care nu sunt făcute după un plan schițat mai înainte, nu pot sta împreună într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
zilele noastre ar putea percepe drept amatorism sau superficialitate în prezentarea filosofiei lui Kant, modul cum este înfățișată aceasta în cărticica lui Zalomit este reprezentativ pentru evaluarea rostului filosofiei din perspectiva ideii luminării. Nimic nu-i mai sigur decât natura imuabilă a rațiunii - acesta este spiritul filosofiei lui Kant; dar întotdeauna trebuie să revenim la cercetarea ei, înaintea tribunalului în fața căruia trebuie să apară orice vrea să treacă drept adevăr... Critica nu distruge nimic mare și frumos, ci, ca un prinț
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
teoretică, cât și cele de natură practică. Și ei sunt de acord că verdictele tribunalului rațiunii vor trebui să fie acceptate drept definitive, inatacabile. Rațiunea numită pură, obiectul cercetărilor lui Kant, este a priori, prin urmare atemporală. Criteriile ei sunt imuabile, aceleași în toate timpurile și în toate locurile. Ceea ce deosebește indivizii și colectivitățile ar fi doar recunoașterea autorității rațiunii și capacitatea de a da satisfacție imperativelor ei. Rațiunii i se conferă, prin urmare, demnitatea de instanță ultimă de judecată a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
toate sarcinile, adică pe cea a cunoașterii de sine și să instituie un tribunal care s-o garanteze în pretențiile ei legitime, dar care să poată respinge toate uzurpările neîntemeiate, nu prin hotărâri arbitrare, ci după legile ei eterne și imuabile, iar acest tribunal nu este altul decât critica rațiunii pure însăși 32. Metafizicii, ca cercetare a ceea ce este universal și atemporal, Kant îi va impune cele mai severe cerințe de științificitate. În aceeași prefață, el afirmă că în acest gen
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență. Vechii daimoni din credințele populare deveneau astfel entitățile intermediare menite să umple spațiul gol creat Între divinitatea imuabilă și oameni. Marcel Detienne, În cartea sa, La notion de daïmon...2, a studiat transformările suferite de această noțiune În momentul trecerii de la gândirea religioasă la gândirea filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
prefăcută Într-un lingou. Ce să mai spunem de rezultatele adunării numărului 5 cu el Însuși? Printr-o lege a naturii nu se Întâmplă nimic imperfect sau străin de sine; numărul se preschimbă În așa fel Încât respectă un principiu imuabil: fie că se reproduce pe sine Însuși, fie că produce decada, ceea ce Înseamnă că ajunge fie la un număr din specia sa, fie la un număr perfect 3. 9. Acum, dacă cineva s-ar Întreba cam ce legătură poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și deformări rezervate pentru ca ceea ce a fost creat să nu persiste În viață șen to einaiț. 20. Dar divinitatea există - nu mai este necesar s-o spunem- și existența divinității nu este raportată la un anume repertemporal. Ea este eternă, imuabilă, În afara timpului, neatinsă de vicisitudini, nu presupune noțiunea de „anterior”, nici pe aceea de „posterior”, nici „viitorul”, nici „trecutul”, nici „bătrânețea”, nici „tinerețea”. Ființa divinității, unică fiind, cuprinde Într-un prezent unic toată durata timpului etern. Și numai ceea ce există
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de pildă, Homer spune Într-un loc că fildeșul, atunci când este vopsit În roșu, este „murdărit”4. Pe de altă parte, afirmă și el că, atunci când culorile se amestecă, ele se „alterează” (verbul phtheiro). Așadar, unitatea și simplicitatea sunt caracteristicile imuabile ale ființei nepieritoare și pure. 21. (D) Iar cei pentru care Apollo este unulși același cu Soarele, de bună seamă că merită bunele noastre aprecieri, precum și stima noastră pentru noblețea lor spirituală, deoarece pe acest Zeu Îl cinstesc mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
redarea unui fragment din lumea înconjurătoare sau ilustrarea unei noțiuni formate la capătul unei alte activități decât cea plastică, și care nu acordă artelor plastice alt rang decât acela al unei abilități de redare prin tehnică a unei viziuni "naturale", imuabilă omului, sau altă valoare decât cea simbolică, "exprimată prin conținutul lor abstract". 50 51 Numitorul comun al acestor prejudecăți este ideea că artele plastice ar avea un caracter simbolic referențial în raport cu diferitele realități. După Francastel, "simbolic înseamnă substitut, echivalență, aluzie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Angajată într-o explicare a modalităților și principiilor acțiunii în perspectivă umană, nu într-o justificare în raport cu valorile absolute, pictura Quattrocento-ului conferă tangibilitate unui univers în care omul nu mai este o creatură aruncată de demiurg într-un cadru imuabil și anticipează doctrina celor două adevăruri formulată de Cusanus abia spre sfârșitul secolului. împărțită între cele două fracțiuni, de orientare genetică și de orientare lingvistică, lectura semiologică structuralistă se vădește a fi, cu 66 67 toate diferențele și tentativele centrifuge
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de casă,/ Ce umple cupele cu vin,/ Mesenilor la masă/...Băiat din flori și de pripas/etc”) este prin analogie inversă și nu poate fi decît fiul firmamentului și al lui Dumnezeu. Copil, simbolizează invers pe Bătrînul Timpurilor, pribeag, pe Imuabil reflectat pe dos În oglinda lumii. Orfan, se identifică cu cel ce este propriul lui Tată. Nemernic de colo pînă colo pe la ușile oamenilor este principiul tuturor bogățiilor Universului. Dar, se va spune, există un singur bătrîn al Timpurilor și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Melkițedeck. Inițial, găsim pe Stan În starea În care se află Dănilă după trocul dezavantajos. In lumea Devenirii, poate atît cît poartă haina vremii, să devie succesiv copil, adolescent, tînăr, bărbat, bătrîn, dar pe un parcurs circular, În jurul unui centru imuabil. (Cătălin, pajul-iatromant nu se află și el În aceeași condiție, gravitînd numai În jurul Cătălinei, fiind legat de ea Într-o relație psihanalitică de medic-pacient ? n.n.) Profetul Muhamed este alyatin, Orfanul, pentru că și-a pierdut părinții În copilărie. Orfanul este simbolic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu a liderului grupului tânăr, inteligent, (Cațavencu), ci a ramolitului Dandanache. Tipătescu exclamă dezamăgit: „Ce lume! ce lume! ce lume!...”. Trahanache, În replică - la distanță -, constată detașat afectiv: „Așa e lumea, n-ai ce-i face...”. Adică răul mundan e imuabil și nu stă În puterea unui biet muritor s-o Îndrepte. Bâlciul politic al capitalei de județ antrenează răsturnări neașteptate de situație. Important e că, la sfârșit, toată lumea e mulțumită. O formă a lumii ca circ ori ca bâlci
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lipit pământului "a fi foarte sărac" < a fi [sărac] lipit [pământului] "idem"; prin acest tip de condensare, gradul de expresivitate a frazeologismului sporește 113; unele proverbe de tip propoziție nominală: Vorba lungă, sărăcia omului. Prin însăși fixarea lor ca structuri imuabile, expresiile idiomatice condensate corespund, pe planul sintactic mai larg al enunțului, cuvintelor lexicalizate rezultate prin condensare. Deosebirea față de condensarea lexico-semantică este că rezultatul omisiunii este o unitate frazeologică sau un enunț de tip nominal (chiar dacă acesta poate fi constituit dintr-
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]