578 matches
-
care el va căuta să „compenseze” acest statut de marginalizare/excludere. Devianțele comportamentale ale sociopaților se manifestă în trei direcții în raport cu normele sociale și cu ceilalți membri ai comunității umane, după cum urmează: a) tulburări de adaptare, care constau în: instabilitate, inadaptare, conflictualitate, atitudine de respingere negativă a sistemului de valori ale modelului socio-cultural, nivel de aspirații limitat sau absent, schimbări imprevizibile; b) tulburări de comportament, care constau în: absența unei motivații pozitive, acțiuni la întâmplare, tensiune și conflicte în relațiile interpersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a locului de origine, stări conflictuale, episoade confuzionale sau stuporoase, crize pitiatice, idei delirante de persecuție sau cu temă mistică, izolare cu negativism verbal și refuzul activității, refuz alimentar, halucinații, idei sau tentative de suicid, conduite paradoxale și reacții de inadaptare; b) tulburările somatice și psihosomatice, datorate pe de o parte traumatismului psihic de izolare și claustrare, iar pe de altă parte, mizeriei, subalimentației, schimbărilor de climă etc. și manifestate prin: grețuri, cenestopatii, anorexie sau bulimie, tulburări endocrine sau sexuale, distrofii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
social, cât și o persoană antisocială. Elementul esențial al devianței este „dezechilibrul moral”, care antrenează modificări psihice de comportament și conștiință secundare. La deviantul sociopatic, anomalia de personalitate se traduce prin dificultăți de adaptare sau printr-o permanentă stare de inadaptare la normele și legile vieții sociale. Această stare este cunoscută sub numele de „dezechilibru psihosociopatic”, „personalitate antisocială”, „sociopatie”. Prin incapacitatea și instabilitatea care-l împiedică să se integreze în comunitatea umană, starea de „dezechilibru moral” a sociopatului se deosebește de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stări psihotice grave, epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi îi reprezintă o anumită maturitate afectivo-intelectuală, inadaptarea socială și amoralismul, precum și o imaginație exuberantă; în această grupă de criminali intră personalitățile anormale: amorali, perverși, dezechilibrați, impulsivi; personalitățile de tip „degenerat” în sens lombrosian, în cazul cărora accentul se pune pe ereditate și tulburările de caracter și intelect
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
oferă ajutor) Sentimente caritabile Inducție sugestivă Schema de mai sus reprezintă „scenariul” psihosocial al situației deviante a cerșitului. O altă formă de conduită deviantă de tipul dependenței sociale este reprezentată de prostituție. Prostituția este acea situație a instabilității și a inadaptării sociale ce are ca mobil instinctul sexual. Prostituata este persoana imatură emoțional-afectiv, intelectual, dar și sexual, incapabilă de „a-fi-permanent-împreună” cu altcineva. Este vorba de o căutare dependentă, o imaturitate a Eului, care nu se poate acomoda cu rigorile sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
devianței de cel al bolii psihice, așa cum rezultă și din tabelul următor. Boală psihică Devianță 1. Suferință limitată la sine 1. Manifestare ostilă față de ceilalți 2. Ruperea contactului logic cu realitatea 2. Refuzul contactului firesc cu realitatea 3. Dezadaptare 3. Inadaptare 4. Închidere în sine, autoizolare 4. Dorința de a ieși din societate, din izolare 5. Alienare în raport cu normalitatea psihică 5. Alienare în raport cu valorile social-morale și culturale 6. Dezechilibrul personalității 6. Dezechilibrul comportamentului 7. Incapacitatea de a acționa conform normelor social-juridice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mai sus câteva aspecte generale, comune constituțiilor perverse, după cum urmează: nici o formă de perversiune instinctivă nu poate exista în stare de izolare; inadaptabilitatea socială a perverșilor; imposibilitatea perverșilor de a duce o viață socială în comun cu ceilalți indivizi, datorită inadaptării lor, imposibilității de a găsi puncte de interes comun, de a se putea pune de acord; viața perverșilor este o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, expertize, condamnări, internări, încarcerări, dezertări, simulări, parazitism spitalicesc sau azilar
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
spitalul, înșelând vigilența personalului medical de supraveghere și evadând. Se nasc în aceste situații complicații deosebit de neplăcute. Bolnavii vor fi readuși la spital de familie, de serviciile medicale din teritoriu sau de organele de ordine. Aceasta va conduce la agravarea inadaptării și repulsiei lor față de spitalizare, accentuând traumatismul spitalizării. A doua categorie o reprezintă bolnavii cronici, care suferă de afecțiuni psihice cu evoluție îndelungată, sau personalitățile cu defecte postprocesuale care sunt internate de multă vreme, de luni sau ani, în spitalele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Babinski, G. Clérambault). Constituția paranoică este tendința exagerată a orgoliului și dominării, amestecată cu neîncrederea. Ea stă la baza delirului de interpretare (Sérieux și Capgras). Genil-Perrin distinge următoarele trăsături clinice: supraestimarea propriului Eu, o neîncredere ostilă în ceea ce privește ambianța, falsitatea judecăților, inadaptare socială. Constituția ciclotimică constă în oscilațiile permanente de activitate deasupra sau dedesubtul normalului, cu alternative de excitație euforică sau de inhibiție depresivă. Din acest tip de constituție se dezvoltă PMD, boala afectivă, depresiile, mania (E. Kraepelin, A. Kahlbaum, E. Kretschmer
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
au un tip deosebit de personalitate, cu anumite fragilități, care pot oricând reprezenta punctul de plecare al unor „probleme” de ordin psihologic sau psihosocial. Un aspect particular îl constituie deficiența psihică. Referitor la aceasta, G. Heuyer vorbește despre o stare de inadaptare la mediul familial, social, școlar sau profesional, legată fie de factori individuali, fie de factori defavorabili de mediu. Pentru el, deficiența intelectuală se caracterizează prin următoarele aspecte: alura globală; predominanța insuficienței intelectuale pe care o pot evidenția și evalua testele
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trebuie să se colaboreze, în primul rând la Biserică, școală și familie. Acțiunea de igienă mintală implică o mare mobilitate și putere de adaptare în raport cu cerințele sociale, rezultatele studiilor epidemiologice, cunoașterea factorilor de risc morbigenetic pentru sănătatea mintală, adaptarea sau inadaptarea familială, școlară, profesională sau socială, devianțele, antecedentele patologice psihiatrice etc. Specialiștii antrenați în activitatea de igienă mintală trebuie să stăpânească perfect metodele și tehnicile de lucru, să prelucreze rezultatele și să elaboreze pe baza lor strategii practice de psihoprofilaxie. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
privință, există două teorii: a) C. Lombroso consideră că toți criminalii sunt personalități degenerate (în sensul teoriei lui V. Magnan), care prezintă tare fizice caracteristice unei constituții psihice de ordin particular; absența milei și a respectului față de alții; impulsivitate malignă; inadaptare socială; aceste caracteristici sunt specifice tipului de sociopat antisocial; b) Lacassagne și Tarde consideră că orice criminal este expresia unei anumite forme de „boală socială”, ce apare pe un anumit teren constituțional (bio-psihotip), reproducând trăsăturile specifice sociopatiei. 3. Geneza și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
socio-cultural, individul suferă un proces de dezechilibru valoric interior, corespunzător celui exterior, social; sănătatea mintală suferă profunde modificări ca urmare a proliferării conduitelor deviante de tip sociopatic și a creșterii marcate a bolilor psihice, în special de ordin reactiv-nevrotic, de inadaptare și stres; se observă o mare frecvență a violenței și a suicidului; d) societățile care promovează reforme ale modelului socio-cultural și ale mentalității, având, la rândul lor, un important impact asupra naturii personalității și formelor de comportament; caracteristică este tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea în țară a primilor descinși pe tărâmul Americii, care nu erau de fapt niște adevărați emigranți. întoarcerea acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecât inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. în Anglia, Germania, Italia sau în țările nordice, emigrația era considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu pot fi concepute independent, ele corelându-se reciproc. În procesul educațional din clasă, conducerea se realizează nemijlocit asupra personalității elevilor. Dacă în industrie, spre exemplu, rebuturile pot fi recondiționate și reintroduse în procesul tehnologic, în educație, consecințele unor erori sunt inadaptarea, delincvența, incompetența. Esența rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă este orientarea și dirijarea resurselor umane și materiale, de care dispune clasa și procesul instructiv-educativ la un moment dat, către realizarea obiectivelor proiectate, în condiții de eficiență maximă
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
relației dintre persoanele cu incapacitate și mediul lor de viață, fiind evidențiat atunci când aceste persoane întâlnesc bariere culturale, fizice sau sociale, împiedicându-le accesul la diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale celorlalte persoane din jurul lor. Inadaptare - consecință directă a deficienței sau incapacității, care diminuează ori limitează gradul de manifestare socială a persoanelor cu dizabilități; se poate manifesta sub diferite forme: inadaptare propriu-zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. Integrare - includerea persoanelor cu cerințe speciale în procesele sociale generale
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
diferite activități sau servicii sociale care sunt disponibile în condiții normale celorlalte persoane din jurul lor. Inadaptare - consecință directă a deficienței sau incapacității, care diminuează ori limitează gradul de manifestare socială a persoanelor cu dizabilități; se poate manifesta sub diferite forme: inadaptare propriu-zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere. Integrare - includerea persoanelor cu cerințe speciale în procesele sociale generale și într-un mediu cât mai normal posibil; presupune planificarea riguroasă și controlată a unui mediu în care persoanele cu dizabilități să poată beneficia efectiv
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
distincția netă între deficiența mintală (văzută ca mod anormal de organizare și funcționare mintală) și deficiența de intelect (termen introdus de C. Păunescu, desemnând incapacitatea individului de a face față unor sarcini incluse în actul de învățare, ca urmare a inadaptării acestor sarcini la specificul și potențialul real al copilului). Majoritatea anumitor termeni utilizați în sinonimie cu deficiența mintală e utilizată în psihiatrie: oligofrenie, întârziere / înapoiere mintală, arierare mintală, insuficiență / debilitate mintală, retard / handicap mintal, etc. Spre exemplu, Mircea Lăzărescu, în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
deja sau în a compensa ceea ce nu există. În cazul în care unele caracteristici de personalitate sunt incompatibile cu profesia didactică, autorul recomandă întocmirea unei liste cu calitățile profesiei și selectarea prin testare a unora, evitându-se astfel situațiile de inadaptare profesională; - competența morală presupune ca profesorii să fie infuzați de valorile ce alcătuiesc idealul educativ în toate comportamentele lor publiceducative. Profesia didactică, mai mult decât oricare altele cere ca practicantul să joace mereu același rol, cu care să se identifice
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Șchiopu, 1995, p. 216). Procesul dezvoltării conștiinței de sine este lung și sinuos, caracteristicile imaginii de sine constituite în copilărie, dar mai ales aprecierile furnizate de ceilalți, influențând procesul actual de identificare. Mai mult, succesul sau eșecul școlar, adaptarea sau inadaptarea școlară, ca și modul în care puberul este privit de colegi și de profesori, pot afecta adesea structurarea imaginii și a conștiinței de sine. Procesul identificării și al dezvoltării conștiinței de sine presupune însă și raportarea la cei din aceeași
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
că introducerea noțiunii de interes în educație marchează un moment important in istoria ideilor pedagogice, deoarece acționează nu numai ansamblului conduite, dar și asupra unor aspecte importante pentru adolescenți precum: randamentul școlar, alegerea profesiunii. De asemenea, cercetările făcute în problema inadaptării adolescenților, au arătat că motivația operează sub diferite forme, în funcție de modul de asimilare a mediului familial, școlar, social; treapta generală de dezvoltare psihologică (mai ales dezvoltare afectivă) a fiecărui individ în parte. Pe adolescenți îi copleșesc uneori preocupările interioare, observându
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
care profesorul nu este suficient de bine pregătit din punct de vedere pedagogic, științific sau psihologic pentru a-și exercita autoritatea în sensul enunțat, relația pedagogică se poate transforma pentru unii elevi în factor perturbator al personalității lor, ducând la inadaptare școlară, abandon școlar, crize psihologice grave. Imaginea „profesorului zbir", a „profesorului Sfinx", a „profesorului rigid", a „profesorului persecutor", a „profesorului neînțelegător", a „profesorului subiectiv în aprecieri și tratamente" ca expresii ale abuzului de autoritate din partea profesorului sunt tot atâtea surse
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
poate manifesta la toate vârstele. În perioada adultă, simptomele se atenuează (adulții ajung să învețe și să aplice mecanisme proprii de adaptare), dar se manifestă totuși, afectând capacitatea de concentrare, de planificare și de finalizare a activităților. Apar probleme de inadaptare socială (dificultăți în păstrarea locului de muncă, dificultăți de comu-nicare în familie), tulburări afective (depresii, nivel de stimă de sine scăzut). Exercițiu: Căutați pe internet informații referitoare la tulburările de atenție (THDA, ADHD) și alcătuiți o listă a simptomelor. În
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
ocupare pe piața muncii. În timp ce tot mai mulți tineri dobândesc calificările necesare pentru diverse ocupații, numărul locurilor de muncă nu crește corespunzator. * Lipsa de coordonare dintre sistemul de învățământ și piața muncii. Aceasta este determinată, pe de o parte, de inadaptarea programului de învățământ la cerințele economiei de piață, iar pe de altă parte, de discrepanțele existente între cererea și oferta de forță de muncă. Acesta este motivul pentru care unii tineri își încep activitatea în sectoare marginalizate, inferioare calificării lor
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
mereu la aceeași distanță când oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare în fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații în care, în chiar miezul acesteia, mai poate fi întâlnită natura frustă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]