708 matches
-
L. - atâta cât poate fi reconstituită - excelează prin unitatea de stil, de tonalitate, ceea ce o integrează poeziei boeme, nonconformiste din timpul războiului și din primii ani postbelici. Versul e totdeauna liber și nerimat, adesea discursiv în chip insidios, derutant prin inadecvarea formulărilor la conținut: banalul apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
ultimul moment pe dictatorul stalinist, pe de altă parte. Trebuie să facem diferența Între starea de spirit incendiară care a pregătit tranziția și cea care ține incontestabil de utopia culturală care s-a dezvoltat În perioada comunismului stalinist. Nu această inadecvare Între un anume tip de discurs politic postcomunist și realitate este scopul acestor rânduri, ci Întrebarea dacă individul, adică „românul”, s-a schimbat, a suferit percepția respectivei tranziții, În afară de „zgomotul și furia” ei. Cu alte cuvinte, mă Întreb dacă tranziția
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acomodare și invenție locală. Apariția interesului pentru definirea românului generic, implicit a statutului său „transcendent”, coincide cu activitatea grupului cultural și politic al „Junimii”, care face În general prima critică ideologică coerentă a modernității și modernizării românești. Critica maioresciană a inadecvării modernității românești reia teza hegeliană a corespondenței organice Între un „fond” și o „formă”, În care statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În Întregime Între cele două războaie mondiale, când diferiți ideologi și teoreticieni culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc sub diferite forme. Teoria imitației, dezvoltată de Eugen Lovinescu, recunoștea implicit nevoia unei „coordonări” instituționale și aducea, după cum se știe, exemplele Rusiei și Japoniei, țări care deveniseră moderne prin „imitație”. Pragmatismul imitației lovinesciene nu eluda Însă punctul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sovietizării, În cazul coagulării unei culturi care să nu fie „organică” cu statalitatea, cum demonstra după al doilea război mondial Adorno, reliefând gradul de neinstrumentalitate al culturii moderniste, rezistența ei Împotriva societății capitaliste consumeriste. De asemenea, trebuie observat că raportarea inadecvării de care scriam mai sus se face azi, din același unghi maiorescian Încă nedepășit al unei „rămâneri În urmă”. Chestiunea „rămânerii În urmă” nu este o suferință doar a modelului cultural românesc. Nu știm dacă este una impusă ori resimțită
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
undă de lirism, dominată fie de tonalități elegiace, fie de accente dramatice. Dramaturgia lui M. evocă personalități din lumea artei, ca în drama-eseu Floarea soarelui. Vernisaj, despre creația lui Van Gogh și a lui Paul Gauguin, sau satirizează cusururi omenești, inadecvarea vorbelor cu fapta, ca în Rața și rățuștele, piesă pentru care autorul a avut de suferit în momentul apariției. M. a semnat multe povești versificate pentru copii și a tradus cu ingeniozitate bâlinele rusești și Cântec despre oastea lui Igor
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
în consecință, de principal constructor al ideologiei dominante - a ieșit din comunism foarte puțin pregătită să facă diferențierea esențială între anticomunism și capitalism. Ceea ce nu a caracterizat doar intelectualitatea din România, ci majoritatea intelectualității anticomuniste din Europa de Est. În general, fenomenul inadecvării intelectualității anticomuniste din Europa de Est la noua construcție capitalistă a fost masiv analizat, pentru că a reprezentat o dezamăgire, infirmând mitul atât de confortabil al victoriei rațiunii (adică al intelectualilor) asupra forței brute (adică a comunismului). Importanța care i-a fost acordată
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
propunând ideea posibilității transmiterii și amplificării patologicului de-a lungul generațiilor. Și nu e vorba de o transmitere de ereditate biologică, ci de una, să-i spunem, psihanalitică. Mai mult, boala se poate forma în câteva generații prin acumularea unor inadecvări emoționale (schizofrenia este o psihopatie multigenerațională, spun reprezentanții acestui curent). Figura de prim-plan a terapiei familiale multigeneraționale este Murray Bowen (1978). Conceptele și ideile de bază sunt: - M. Bowen dezvoltă o întreagă filosofie a conceptului de diferențiere, care ar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ca derivarea unei practici să fie posibilă, ecuația include, își asumă eșecul sau măcar parțialitatea. Caracteristic pentru figura eșecului este poemul Aduceți-l pe Dante, unde este lizibilă, în rama similicristică a unei alegorii sceptice, tra(u)ma deceptivă a inadecvării mesajului poeziei la un orizont politic de așteptare: „Dante intră în Siena călare pe un măgar./ În Siena sau altă umbroasă așezare de oameni./ De un an cetatea îl așteaptă./ «Dante ne va salva!» surâd municipalii./ «Ciuma, otrăvitoarele zvonuri, plictisul
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
societății românești din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces legic, corespunzător logicii capitalismului, legii sincronismului, „legii orbitării”. Celelalte proiecte analizează procesul de dezvoltare în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul tezei dezvoltării sociale normale și legitime a societății românești din perioada avută în vedere, Ștefan Zeletin aduce argumentul conform căruia la începuturile burgheziei și ale capitalismului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o considerabilă atracție pentru politicieni. Au un impact mai puternic asupra minții, atrag cu mai mare forță atenția publicului decât o lungă listă de indicatori, combinați cu o discuție calitativă. Dar cel mai important argument în favoarea lor este că arată inadecvarea altor indecși, precum PIB, și contribuie la o terapie musculară intelectuală care ne permite să ne ferim de crampe analitice” ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Streeten</Author><Year>1995</Year><RecNum>42</RecNum><Suffix>, p. 28</Suffix><record><rec-number
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în ei, au puterea de a susține anumite lucruri în care cred dar care nu sunt îmbrățișate de majoritatea lumii. Sunt capabili să ia decizii , în ciuda unor presiuni sau incertitudini. Angajații din sistemul privat sunt mult mai afectați de stres. Inadecvarea condițiilor profesionale la factorii umani individuali se repercutează asupra stării de confort fizic și psihic al persoanei generând stres. Acestal are efecte negative asupra organismului, cauzând probleme psihologice (iritabilitate mare, absenteism, pierderea memoriei, lipsa de concentrare, insomnii, dureri de cap
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
și comportamentale ce caracterizează autismul fac obiectul unei lipse de contragreutate a colectivităților în materie de îngrijire. Mulți dintre autiști rămân în grija anturajului lor, chiar dacă au deficiențe grave. Alții sunt primiți în psihiatrie infantilo-juvenilă și aceste circulare interministeriale recunosc inadecvarea acestor locuri de primire. Majoritatea instituțiilor o fac din solidaritate față de numărul mare de cereri și față de supărarea părinților, fără a fi în măsură să dea persoanelor autiste îngrijirile necesare și încadrarea de care au nevoie. Toate acestea susțin diferitele
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
necondiționată ca atitudine manifestată de educatori sau de adulți, în general. Pentru preșcolari, sursa cea mai importantă pentru formarea stimei de sine o constituie evaluările părinților; mesajele transmise de aceștia sunt interiorizate de către copil, conducând la sentimentul de adecvare sau inadecvare ca persoană. La copiii școlari, sursa de formare a stimei de sine se extinde la grupul de prieteni, colegii de școală sau alte persoane din viața lor. Elevii cu stimă de sine pozitivă își asumă responsabilități, se comportă independent, sunt
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
curând/ Și vântul urlă ca un lup flămând.../ Și-ascute timpul coasa lângă tine./ Dă pinteni Morții. E târziu de-acum...”. Nu atât veșmintele sufletului romantic sunt noi la P., cât trăirea și situarea lui în lume. Schema romantică a inadecvării eului la lume este aceeași, dar eul se încarcă de o apăsare nouă, căci și lumea a devenit alta. Cosmosul nu mai este, ca la Mihai Eminescu, spațiu al formelor pure și eterne, fântână din care izvorăște absolutul și care
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
trece în faptă disponibilitățile de generozitate și de trăire activă. Actul său înseamnă, deopotrivă, revoltă împotriva unei ordini încremenite, dăruire și autentificare a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi veșnicul rebel, condiția sa e de eternă inadecvare. Izolarea resemnat-disprețuitoare a lui Hyperion se realiza în spațiul protector al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca atare, prin integrarea ludică și ironică în mecanismul proliferării convențiilor” -, eseistul opinează că raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai profund
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
purtând, în ciuda unității subiective de perspectivă, suficiente însemne ale emblematicii normative tradiționale - liniaritate cronologică, dozare a intensității dramatice, organizare arborescentă a discursului - pentru ca devansarea sistemului, luat ca întreg, să genereze, în percepția critică interbelică, o impresie obscură de „nesuprapunere” și inadecvare funcțională. În ce îl privește, autorul - răspunzând unor interviuri publicate în „Facla” (1932), „România literară” (1933) și „Timpul” (1943) - își definește prozele, în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care, împrumutat fenomenologiei husserliene, avea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
prin diferențe, „22”, 1998, 5; Alexandru Paleologu, O carte de antropologie culturală și politică, „Sfera politicii”, 1998, 62; Datcu, Dicț. etnolog., II, 124-125; Z. Ornea, Prejudecăți antisemite, RL, 2000, 33; V. Filip, De la diferența specifică la genul proxim sau Fericitele inadecvări ale lui Andrei Oișteanu, VTRA, 2000, 10-11; Sorin Antohi, „Imaginea evreului în cultura română”, „22”, 2001, 21; Dicț. scriit. rom., III, 510-511; Ion Bogdan Lefter, Teme „fierbinți”, OC, 2002, 121; Paul Goma, Basarabia și evreii, JL, 2002, 11-12; Mihai Mândra
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
existent de organizare (A). În t2, A, deși încă satisfăcător, încetează să mai fie cel mai bun posibil. În timp, soluția A devine din ce în ce mai ineficientă, mai inadecvată, scăzând în momentul t3 sub nivelul satisfăcătorului. În t3, întreprinderea intră în criză. Inadecvarea modului A de organizare generează dificultăți tot mai grave. Problema analizată poate fi formulată aici mai clar: putem face anumite predicții asupra momentului în care sistemele sociale vor adopta schimbarea? În t1, deși apar primele dificultăți ale modului A de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Richelle și Fontaine, 1985. Pentru a evita unele redundanțe inutile, vom lăsa cititorul să raporteze conceptele și ipotezele la una sau alta dintre variantele descrise. Bandura, 1977. Bandura, 1977. Vezi mai departe. Fiziologice, învățări perturbate, selectivitate neadecvată a învățărilor prin inadecvare afectivă... Activitatea gândirii permite, pe de altă parte, "fantezii simbolice" (rolul imaginarului), care nu au decât o slabă legătură cu realitatea universului fizic. De exemplu, suprageneralizarea pornind de la un fapt oarecare. De exemplu, referenții publicitari. Comportamentele care derivă dintr-o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești Își dovedește totala inadecvare. Un diagnostic al acestei situații l-am descris pe larg În cartea Bovarismul instituțional și reforma românească (1998), citată Într-un document UE. Să credem mai mult În noi Înșine, și ca sociologi, plecând de la exemplul lui Brâncuși: a crezut
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
percepției despre Univers în secolul al XX-lea” ) este necesară o construcție mentală a planului de abordare a acestuia. Nu este indicat că subiectul cercetării să fie prea general (Mecanică, Mișcarea, Electricitatea, Istoria atomului) deoarece se consideră a fi o inadecvare în termeni și în construcția prestabilita, iar posibilitatea ca un elev să reușească să surprindă un domeniu vast de cercetare într-un referat de dimensiuni reduse nu prea are șanse de reușită. Subiectul cercetării nu trebuie să depășească limitele pe
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
care aplică un model sociologic derivat din tradițiile de sorginte iluministă pentru a explica mecanisme și dezvoltări specifice unei societăți postindustriale care este profund diferită de societatea industrială a modernității timpurii. Teoria lui Bell suferă astfel de ceea ce aș numi „inadecvarea la context”: Bell aplică un aparat conceptual și un mod de explicare adoptat de sociologii iluminiști și clasici cu referire la tranziția de la societatea tradițională la cea modernă pentru aproprierea conceptual-explicativă a unei tranziții specifice modernității deja consacrate și intrate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]