924 matches
-
Ne este foame!” într-un papirus aflat acum la Muzeul egiptean din Torino. Cum a murit faraonul nu se cunoaște cu exactitate. Se presupune că nu din cauza "Complotului din harem", deși complotiștii au mărturisit utilizarea de diverse otrăvuri, vrăji sau incantații efectuate de practicanți ai " "Magiei negre"" asupra unor păpuși de ceară reprezentându-l pe . Înmormântat inițial în mormântul său situat în Valea Regilor (KV11), mumia sa a suferit aceeași soartă cu a mai multor iluștri faraoni: a fost transportată în
Ramses al III-lea () [Corola-website/Science/314471_a_315800]
-
învăț să fac bucle/ (un obicei al meu nenorocit/ de a complica lucrurile) în loc să vin la tine/ și să-ți spun că te iubesc./ Iar gleznele tale erau atît de lipite" (Poezia de dragoste a lui nea Gică). E o incantație a iubirii biruitoare de obstacole, inclusiv cele ale expresiei poetice care pare a fi făcut un pariu cu sine, în sensul exercitării ei din pozițiile cele mai incomode. "Buclele" care "complică lucrurile" sînt, evident, simbolice. Erou suficient de interesant, acest
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Astfel, spre a impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de obiectele ce le-a stîrnit prin incantația sa în răspăr, aidoma unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
activități erau perfect lizibile pe fața mea. Poate că Anna era cea trează. Poate sacrifica o capră în bucătărie sau ceva în genul ăsta. Știți ce vreau să zic: să danseze prin grădină înfășurată în cearșafuri îmbibate în sânge, murmurând incantații către lună, smulgând cu dinții capete de lilieci vii și alte chestii din astea. Am intrat în hol. Ușa de la camera din față s-a deschis, iar în cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu m-a lăsat să rămân cu ei, ca să fiu azi aici, să putem să scriem totul, acum că Fratele Alb Mai Mic a adus Înapoi Marile Scrieri. Imediat ce bunica lor a terminat de povestit, Loot, băiatul, a Început o incantație În limba lui: —Doamne Atotputernic și Frate Mai Mare Isus, izbăvește-ne azi de cel rău. Trimisu-ne-ai pe mesagerul Tău, Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Ne trimiți un luptător pentru izbândă. Ne trimiți armata Ta, femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face ofrande. Loot a strigat: —Pentru Nații care cu atâta bunăvoință s-au ferit să ne creeze prea multe greutăți. Refrenul incantației a fost rostit În engleză. —Mare este Domnul! Domnului Pământului și Apei, care domnește peste natura Întreagă și ne dă voie să locuim În ea. Mare este Domnul! Bunicii Recoltelor, care nu a avut recolte asupra cărora să vegheze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-a Înghiontit pe Dwight. — A spus cumva „Armata Domnului“? El a Încuviințat. —Noi, Armata Domnului, a repetat ea, apoi rulă cuvintele pe limbă. Noi, Armaladon. Cât de mult se Înșelaseră În privința atâtor lucruri. Oare ce altceva mai Înțeleseseră greșit? Incantația se auzea tot mai tare, iar tobele, goarnele, tigvele și fluierele s-au lansat Într-un ritm alert de bătaie de inimă: bum-bum, bum-bum. Din ce În ce mai repede, din ce În ce mai tare. Vacarmul te Împiedica să gândești sau să te miști. Bennie se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bătaie de inimă: bum-bum, bum-bum. Din ce În ce mai repede, din ce În ce mai tare. Vacarmul te Împiedica să gândești sau să te miști. Bennie se temea că mintea lui se va agăța de acest ritm repetitiv și va suferi un atac de cord. Bătăile și incantațiile deveniseră o unică bătaie de inimă. Cu o ultimă lovitură În toba de bronz, toate sufletele din Locul Fără Nume au fost zdruncinate din trupuri, inclusiv sufletele prietenilor mei. Oare muriseră? Fuseseră Împușcați? Nu se simțeau răniți. Se simțeau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clic să scapi mai repede. Cel răpus e înghesuit în sicriu, cu fața și mîinile țepene și galbene ca turnurile unui fort conservate în ruină după ce fusese killerită toată soldățimea locuitoare. Un bărbat în sutană neagră care mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia aia căptușită cu alb din mijlocul mulțimii de creaturi în negru. Prin incantațiile lui, preotul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mătură podeaua rostește incantații, uneori întărindu-le prin gesturi din mîini, cît și cu obiecte magice. Însă nu se-ntîmplă nimic, eroul răpus rămîne la fel de nemișcat acolo, în cutia aia căptușită cu alb din mijlocul mulțimii de creaturi în negru. Prin incantațiile lui, preotul nu poate să-i umple bara vieții, nici măcar cu cîteva liniuțe, nici să răspîndească vîrtejurile alea de curenți strălucitori care să vindece pe cei ce au nevoie. Se chinuie degeaba, asta-i clar. Odată avea o julitură la
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ar fi trezit poate fără jumate de colecție de jocuri. Soluția ideală ar fi fost Frensis Fițerald. Făcea spume la gură dacă cineva avea tupeul să-l numească altfel, în afara profilor, vrăjitori care strigau numele din catalog, ca într-o incantație fără de care n-ar fi putut începe ora, apoi le mai strigau de cîte ori era nevoie pentru a vedea în ce parte înclină bagheta notelor. Alin nu pricepea ce-i cu numele ăsta. Frensis n-avea decît puține legături
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bântuit de duhuri necurate. Femeile de acolo știau descântece și, pentru a intra în grațiile unor duhuri nu tocmai curate, spre a le ajuta, uneori în anumite nopți magice, dansau goale în fața ferestrelor deschise sau înconjurau casa, tot goale, rostind incantații doar de ele știute. În acea dimineață a oprit în fața primăriei un Aro pe care nu-l mai văzusem niciodată. Din el au coborât instructorul și cei doi tovarăși de la Colegiul de Partid, poliția politică a partidului de pe vremea aceia
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un soi de josnicie. A răcit pentru că a mers prin ploaie și a murit de pneumonie. Bunica, exact ca de obicei, aprindea o lumânare la aniversarea morții domnului Lausch, arunca o bucățică de cocă pe cărbuni când cocea pâine, spunea incantații pentru dinții de lapte și descânta împotriva deochiului. Asta era religia de bucătărie care n-avea de-a face cu uriașul Dumnezeu al Creației care a despărțit apele și a nimicit Gomora, ci se afla pe undeva pe la periferia religiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
iar George, care auzise de el de la William, trăsese o dată sau de două ori acolo. Îi menționase Dianei numele hotelului, pe parcursul fanteziilor lui de a fugi împreună. Diane reținuse numele și visa la acest hotel ca la un loc de incantație amoroasă. Se dusese acolo ca să-l vadă, în sfârșit, cu ochii ei, și gândindu-se că s-ar putea să-i aducă noroc. Și i-a adus. Milton Eastcote, care la rândul lui aflase de la vărul său despre hotel, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru a dovedi existența lor, afirmă Epicur. De altfel, mulțimea se înșală atunci când și-i imaginează pe zei accesibili pentru rugăciunile oamenilor. în mod evident, filosoful își aduce aminte de vizitele făcute pe când era copil alături de mama sa, care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă din Enea - trebuia neapărat s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cinci la Acquario. Nu, mâine nu, nu vin la meci, șopti Valentina. Antrenorul Înțelese. Părinții separați sunt Întotdeauna o problemă, distrug mereu week-end-ul copiilor. — Rămâne pe luni, Îi aminti. Antrenament la șapte. — Luni, promise Valentina, apoi rosti ca pe o incantație, cu degetele Încrucișate: Fie ploaie, fie vânt,/ Esquilino se antrenează. Luni - se gândi Antonio. Pentru mine nu va mai fi luni. a douăzecea oră La intrarea pe aleea Bottini, Emma grăbi pasul și spuse că trebuia să meargă mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel căruia poetul îi expune propria artă poetică. Însă acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
inconștient indiferent de natura lor relativă pot fi determinate atât de modul de administrare al unor remedii fitoterapeutice, homeopatie etc. și de aplicarea unor tehnici de meditație specială, masaj, magie, spiritism etc. Iată, de ce nu numai datorită efectului placebo o incantație sau o rugăciune poate suplini uneori rolul unui antalgic sau a unei manopere medicale complexe. Terapiile alopatice pun accentul cu precădere pe componenta materială și (info)energetică (senzorială) a complexului BEMP și mai puțin pe componenta pulstonică (extrasenzorială), deoarece se
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
și purității. Nopțile migratoare, cea dintâi și cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei Grecii ideale și subliniază câteva dominante ale acestei lirici: orfismul, incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
de conștiința individuală, la unitatea cu cosmosul: „Apui, luceafăr de seară./ Zilele-mi scapără, lin/ Către sorocul senin,/ Către marele Crepuscul de pară/ [...] Tu apui, luceafăr de seară./ Tu luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe coastă, urcam/ Într-o coastă prinzând cu mâna spinii/ De care să m-agăț, să mă urc și urcam/ Într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
rău, fiind una dintre acele „iluzii ale grandomaniei” pe care le denunța Ralea), Alecsandri a devenit ca folclorist ceea ce funciarmente îi era refuzat să fie: o conștiință genială a misterului cosmic imanent și a puterii magice pe care o declanșează incantația poetică. Prin culegerea lui de poezii populare (pe care i se reproșează că le-ar fi „aranjat”, dar a făcut-o cu o neașteptat de mare artă) Alecsandri stă fără nici o scădere alături de Eminescu. GENIUL AFAZIEI În genere se admite
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ei s-ar Întâlni, ar trebui să facem apel la o zonă ontologică În care Întâlnirile de acest fel ar fi posibile. Corin Braga: Această ipoteză este exclusă din joc de Horea Însuși, care spune că partea de magie, de incantație, depășește intențiile textului său. Altfel ne putem imagina inclusiv situația În care Nichita Stănescu Îi „transmite” din eter lui Horea gânduri telepatice și revelații transcendente. Or, aceste lucruri sunt scoase din discuție. Cornel Vâlcu: Eu vă dau o explicitare tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o manifestare a prea-plinului trăirilor. Deși, în general, temele și mesajul au la M. cea mai mare importanță, în volumul Lilioară se poate constata atenția dată expresiei, versurile, imaginile fiind mai elaborate, mai puțin descriptive și enunțiative. Intervin sugestia, ambiguitatea, incantația (uneori în genul colindei sau al descântecului), ponderea căzând pe jocul cuvintelor, pe sonoritate. Se observă un alt tratament stilistic, căutarea unor imagini mai originale, a unor efecte, în special muzicale, fie prin euforia unor vocabule, fie prin semnificațiile lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]