546 matches
-
sufletul tău. ― Cred că nu mai am destulă încredere în mine. ― În tine sau în dreptatea ta? ― Ca să am încredere în mine, trebuie să am încredere în dreptatea mea... Bat câmpii, nu-i așa? Nu-ți mai zic nimic despre inchizitorul care și-a ridicat gluga și am văzut, atunci, că avea un chip de maimuță, cu un zâmbet nerușinat... Bine, cel puțin, că nu mă socoti un maniac. ― Nu, Galilei. Văd în tine doar ceea ce ești. ― Adică? ― O problemă pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor ideea că tot ce e important se petrece aici pe pământ. ― E convingerea mea. Nu mi-o pot scoate din cap. Și, uitîndu-mă la figurile inchizitorilor, mi-am dat seama că mă aștepta aceeași soartă ca pe Giordano Bruno. Nu, nu eram pregătit pentru asta nici la șaptezeci de ani. ― N-ai fost sfătuit de nimeni, înainte, să fugi? ― Ba da. ― Și? ― Am refuzat. Nu vroiam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Văd că aproape nu mă mai asculți, Galilei. ― Poate că vara nu-i de ajuns pentru fericire. Dar e de ajuns ca să nu deznădăjduiești. XLVIII ― În schimb, visul de azi-noapte a fost cumplit. Cenușa rugurilor începuse să înflorească. Și atunci inchizitorii au decis să construiască o închisoare pentru ea, să n-o vadă nimeni. Au fost ridicate niște ziduri înalte, iar cenușa a fost cărată înlăuntrul lor, împărțită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Au fost ridicate niște ziduri înalte, iar cenușa a fost cărată înlăuntrul lor, împărțită pe celule. După câtva timp, aceste ziduri au început să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care rămâneau cu casele, bisericile și piețele lor pustii, înlăuntrul unei închisori ale cărei ziduri nu se mai vedeau în depărtare și care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
închisori ale cărei ziduri nu se mai vedeau în depărtare și care se mutau mereu mai departe din calea cenușii înflorite. Erau ca două armate care se luptau. De o parte, cei arși pe rug, cenușa lor adică, de alta, inchizitorii, încercînd în zadar să oprească marșul fantomelor. Și, astfel, pământul întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriașă, cuprinzând ruinele unui număr fără sfârșit de închisori. Eram atât de năucit, încît primul gând a fost să mă uit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cuprins groaza că fantomele celor arși pe rug mă vor întreba: "Tu de ce n-ai avut curajul să înfrunți rugul, Galilei? De ce ai fost laș și ai abjurat? Și dacă ai fost laș, de ce n-ai fugit din cetate o dată cu inchizitorii? De ce ai rămas? Crezi că vom accepta să fii singurul om viu între noi, pentru că ai fost singurul care ai abjurat? Trebuia să pleci, Galilei, trebuia să pleci cu cei de care te-ai temut..." Multă vreme, dimineața, nu mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ei bine, în realitate, le luasem dintr-o magazie unde se aruncau cărți scoase din biblioteca Inchiziției. ― Cum ai reușit să ajungi acolo? ― Pregăteam o biografie a lui Ignațiu de Loyola, comandată de Sfântul Oficiu. ― Așadar, te-ai mișcat printre inchizitori! ― Nu tocmai N-aveam de-a face cu el Mă duceam la bibliotecă, studiam, căutam documente, îmi făceam însemnări. Pot să spun că subiectul chiar mă pasiona. Acest Ignațiu de Loyola n-a fost o figură oarecare... ― Presupun ce s-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lumină și de chiparoși. Îmi pasă, dar... ― Dar? ― Această lume îmi poate lua totul, mai puțin dreptul de a o regreta. Din păcate, nu pot să-mi simplific și regretele... Cum să-ți explic? LIII ―... La fel ca prima oară, inchizitorul care a intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată un sunet: " Dacă vei vorbi, Galilei, șerpii se vor trezi și te vor mușca". I-am răspuns: "Dar când se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o capacitate uimitoare de a face oameni nevinovați să se simtă de parcă ar fi fost prinși în flagrant delict; nu puteam decât să bănuiesc ce efect ar fi avut asupra unui răufăcător de-adevăratelea! Ar fi fost un excelent polițist, inchizitor sau director al unei școli de băieți - ar fi scos untul din ei. Ochii săi negri îi scăpărau de furie; avea o voce severă. Te căutam, îi spuse lui Ben, ca și când nu mai era nimeni de față. Trebuie să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai exista nimic în afară de Witches’ Peak, thrillerul fantastic în patru părți cu accente de dramă de familie care se voia a fi punctul forte al grilei de toamnă a BBC1. Janey se holba la mine de parcă ar fi fost un inchizitor spaniol căruia tocmai i-am spus într-o doară, într-un moment de neatenție, că, fără îndoială, se puteau aduce multe argumente în favoarea eticii protestante a muncii. — Da, mă scuzi, nu e Shakespeare, zise ea, plină de sarcasm. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un „absolutism hierocratic” și „un contractualism conciliar”5. Același lucru s-a întâmplat ulterior în Rusia țaristă. După cum sugerează F.M. Dostoievski în parabola „Marelui Inchizitor”, Biserica - în Apus, dar și în Răsărit - a cedat adeseori celei de-a treia ispitiri a lui Iisus de către diavol: căpătarea puterii lumești. Biserica nu a reușit „să păstreze «regula Evangheliei» în mănăstiri, și să extindă cumva aceasta către laicat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
eu de Marcone ăsta, mama mea era italiancă și uneori îmi povestea întâmplări din țara natală. Spune-mi însă, este adevărat că păstrezi între paginile cărților tale un leș de șopârlă. Măria Ta... Fra' Tommaso, nu mă confunda cu un inchizitor, treci peste tonul acesta înflorit. Da, așa e. Este leșul unei șopârle cu două cozi. Femeile din Stilo și din Stignano spun că cel ce găsește o șopârlă cu două cozi este un om norocos Nu tot ce se povestește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se așezase. Și se uita la chipul bătrânului călugăr devenit pe neașteptate absent, ca și cum ar fi căzut pradă unei emoții îndepărtate. Tommaso își revedea casa, chipurile părinților, ale prietenilor din copilărie; asculta din nou glasul multor călugări dominicani, revedea rânjetul inchizitorilor. Unele imagini erau limpezi (râul de apă vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un scop unic. Desigur, pentru astfel de idei pare ciudat că Biserica îl omagiază pe Telesio, dar o motivație ascunsă există fără îndoială, ceva există, și nu numai obișnuitul subterfugiu evoluționist. Dar nu m-ai convins deloc, este clar că inchizitorii sunt ignoranți și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unor asemenea viermi, dar dacă nimeni nu-i strivește, ei se înmulțesc și devin o armată care după aceea va fi greu de înlăturat. Cele opt volume nu le-am scris pentru Marta, un biet criticastru, ci pentru cardinalii și inchizitorii care văd în Telesio flăcările iadului. Riști prea mult, ești mereu gata să stai în tranșee. Acum ia-ți o mică vacanță. Am să mă odihnesc,dar mai întâi trebuie să transcriu lucrarea și să fac o copie a ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
s-ar fi ridicat în contra Bisericii și a autorităților. Singurul său scop era speculativ, și asta îi era de-ajuns. Din păcate Clario și Longo au fost și ei încarcerați. Între timp Campanella fu acuzat de alte și alte nelegiuiri. Inchizitorul, tocmai din Veneția, trimisese o dare de seamă despre purtările nocive ale lui fra' Tommaso în perioada cât a stat la Cosenza, când a dezbătut probleme de credință cu un evreu convertit; om care a trădat, nedemn fiind de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aceea, o tipografie din satele Stignano sau Stilo! Să mă adresez pentru a tipări o carte pe care ar fi trebuit s-o scriu pe când Catarinella mă purta în pântece. Ce-am făcut, așadar, ca să merit atâta ură și progonire? Inchizitorii avură o clipă de descumpănire. Apoi, fără să răspundă întrebărilor de clarificare ale lui Tommaso, reluară o acuzație și mai nelegiuită decât cea dintâi, subliniind faptul că existau martori și, prin urmare, el nu putea să nege: Ai scris un
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
învinuirile voastre nu mă salvează, ci vor să mă răpună. La Bologna mi s-au furat din desagă cărțile și cornul de fier pe care mi l-a dăruit maică-mea. Aveți cumva și cornul ăsta? Chiar așa și era. Inchizitorii îl adăugară ca o probă în plus, și chemară martorii să mărturisească; erau dominicani pe care nu-i mai văzuse până atunci, domni, poate înstăriți, cu aer de conspiratori, și un preot doar piele și os, gălbejit, părând a fi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și totodată urmărea firul unui discurs rostit prin strigăte exaltate și subtile raționamente. Nicio intervenție a lui nu se supunea vreunei reguli, nimic din ceea ce făcea nu era menită să-i facă pe ceilalți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
starea sufletească. Alături de el, după câteva ore sau câteva zile, oricine se convingea că se află în fața unui nebun sadea; toți se îndepărtau temându-se pentru propria integritate fizică. Cu toate astea, el nu făcuse nicicând vreun rău nimănui. Dar Inchizitorii nu se resemnaseră încă definitiv. Din când în când, făceau o nouă încercare să vadă dacă nu cumva nebunia se transformase în cumințenie sau dacă făcea apel la magie, autorizându-i pe cei în drept să-l pună pe rug
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai ales confruntați cu stăpânirea de sine a lui Geronimo, cu seninătatea sa. Părea un bărbat ieșit din fierăria lui. Vulcan, pe-atât era de robust și bine clădit, înalt, pieptos, cu păr și ochi negri. Inspira oarecare teamă și inchizitorii înșiși, văzându-l atât de serafic, abia de credeau c-ar fi tatăl lui fra' Tommaso. Doar fizionomia asemănătoare nu lăsa loc de îndoială. Scrisoarea asta ți-a sosit printr-un consătean. Cui era adresată de fapt, de vreme ce nu vorbește
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a dat confratelui său multe sfaturi. Adevărul va ieși la suprafață și-atunci și tu vei fi acuzat de complicitate, drept care ne vom întoarce să te luăm din satul tău să-i ții de urât fiului pe rug. De la Geronimo Inchizitorii n-au reușit să scoată nimic, chiar și capcanele anume întinse se sfărâmau în fața seninătății răspunsurilor cizmarului, în fața încrederii sale nezdruncinate în fiul său. Niciun cuvânt deplasat, niciun gest fals sau iritare, nimic. I-au spus lui Tommaso că tatăl
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la așa ceva, dată fiind iuțeala cu care sosea: începea să vorbească, făcând o lungă introducere despre nevoile lumii și egalitatea între oameni, după care izbucnea în hohote de râs de-l treceau lacrimile, spre mânia cu greu de stăpânit a inchizitorului. Aceste scene îi alimentau plăcerea sarcasmului și-l încurajau și mai mult să reziste, dar autoritățile au decis să-l supună torturii "calului de lemn" sau "măgarului spaniol". Tommaso se gândise la alte pedepse, dar nu la asta ce avea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Carmen Hudim Libertatea este un dar divin pe care însă majoritatea oamenilor îl refuză ca pe o povară. Aceasta este una din ideile care pot fi extrase din capitolul Marele inchizitor din romanul Frații Karamazov al lui Dostoievski. Un reprezentant al unui regim autoritar are o elaborată reprezentare a gestului său criminal de a confisca libertatea individuală a semenilor săi. Ba chiar poate livra și o justificare cu față umană a
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]