549 matches
-
Hristos a oferit oamenilor în schimb un singur lucru, libertatea, declanșând de atunci iadul alegerii în sufletul fiecărui om. În plus, acest demers de lectură inversă a episodului ispitirilor din pustie nu vine de la oricine. El este lansat de Marele Inchizitor care, aflăm din propriile sale cuvinte, a fost în tinerețe pustnic, dedicat valorilor isihaste și dornic a se alătura aleșilor „atleți ai lui Hristos”: „Află că nu mă tem de tine. Să știi că și eu am stat în pustie
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
și puternici cu dorința «de a împlini numărul». M-am dezmeticit, însă, și n-am vrut să mai slujesc asemenea nebunie. Înapoindu-mă, așadar, m-am alăturat mulțimii celor care s-au străduit să îndrepte lucrarea ta.” 5 Așadar, Marele Inchizitor, theocidul care este gata să-l ucidă din nou pe Dumnezeu, de astă-dată prin ardere pe rug, este un fost pustnic, un râvnitor către unirea cu Persoana Divină, care a practicat valorile isihaste și a crezut cu tărie în acestea
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
o înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în mod continuu de către pustnici, discursul incriminatoriu al Marelui Inchizitor invocă pretutindeni numele de întuneric al prințului acestei lumi, pe care, în mod paradoxal, îl identifică prin trăsături de măsluire a identității luminii: înfricoșatul și preaiscusitul duh, strălucitul duh, puternicul și iscusitul duh, inteligență nepieritoare și desăvârșită. Puterea profetică, harul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
identifică prin trăsături de măsluire a identității luminii: înfricoșatul și preaiscusitul duh, strălucitul duh, puternicul și iscusitul duh, inteligență nepieritoare și desăvârșită. Puterea profetică, harul clarviziunii dobândit de isihaști prin lungă și aspră asceză, este și el atribuit de către Marele Inchizitor duhului nimicniciei și al neființei care, încă din momentul celor trei ispitiri, pare să fi prevăzut fără greș tot viitorul omenirii, închise întrun cerc vicios al încercării nereușite de a adapta o învățătură cerească la o viață și o făptură
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
plus harul profetic dostoievskian, ne face să ne întrebăm împreună cu autorul povestirii, Ivan Karamazov, și cu autorul autorului, Dostoievski: oare cât de aproape ne aflăm de acea orânduire planetară, care îi va spune, cu siguranță, lui Hristos, după învățătura Marelui Inchizitor: „«Du-te și să nu mai vii... să nu mai vii... niciodată, niciodată!»” 6 În toată această dezlănțuire a întunericului, singura replică a lui Iisus este, și în textul dostoievskian ca și în lumea contemporană, tăcerea. Iisus tace mereu în
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Iisus tace și astăzi, în fața mareei de non-spiritual și a-sacralitate care inundă și dizolvă Chipul lui Hristos din om. 1 Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, traducere din limba rusă de Radu Părpăuță, Ed. Institutul European, Iași, 1992, capitolul Marele Inchizitor, Dumnezeu-omul și omul- Dumnezeu, pp.124-140. Aprecierea citată în eseul de față poate fi regăsită la p.139. 2 Vasili V. Rozanov, eseul Despre Legenda Marelui Inchizitor, în Marele Inchizitor. Dostoievski-lecturi teologice, traducere din limba rusă, prefață și note de
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
din limba rusă de Radu Părpăuță, Ed. Institutul European, Iași, 1992, capitolul Marele Inchizitor, Dumnezeu-omul și omul- Dumnezeu, pp.124-140. Aprecierea citată în eseul de față poate fi regăsită la p.139. 2 Vasili V. Rozanov, eseul Despre Legenda Marelui Inchizitor, în Marele Inchizitor. Dostoievski-lecturi teologice, traducere din limba rusă, prefață și note de Leonte Ivanov, Ed. Polirom, Iași, 1997, pp.57- 164. În cuprinsul acestui eseu, Rozanov face referire chiar la destăinuirea încredințată de autor carnetului său de însemnări, cu
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
de Radu Părpăuță, Ed. Institutul European, Iași, 1992, capitolul Marele Inchizitor, Dumnezeu-omul și omul- Dumnezeu, pp.124-140. Aprecierea citată în eseul de față poate fi regăsită la p.139. 2 Vasili V. Rozanov, eseul Despre Legenda Marelui Inchizitor, în Marele Inchizitor. Dostoievski-lecturi teologice, traducere din limba rusă, prefață și note de Leonte Ivanov, Ed. Polirom, Iași, 1997, pp.57- 164. În cuprinsul acestui eseu, Rozanov face referire chiar la destăinuirea încredințată de autor carnetului său de însemnări, cu puțin timp înainte de
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
mea. Și cu multă vreme înainte de a înțelege ce înseamnă pentru o victimă să devină complice la crimele statului, descoperisem rușinea complicității în termeni mult mai personali. Intr-un sens, această carte e o reacție la propriul meu cenzor și inchizitor interior. " Eliberarea este atât de explozivă încât duce pe alocuri la înșiruiri aproape prolixe de informații nu numai despre personaje principale ci și despre alții, marginali în raport cu conflictul central - mariajul tensionat, frustrant pentru toți și încheiat prin divorț al părinților
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
din sînul "raiului" comunist (deci mai credibil pentru cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
-o adeseori în eroare: șLa o întâlnire cu un grup de intelectuali ruși.ț "Nu le rețin tuturor numele. De fapt, numai pe doi dintre ei țineam neapărat să-i identificăm - pe Surkov din pricina indignării legate de numele lui (fusese inchizitorul lui Pasternak) și pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
cu mare discreție, cu o uimitoare delicatețe sufletească, despre experiențele teribile prin care au trecut. Și nu discută niciodată la modul general, extrapolând cazul concret pe care l-au reprezentat, judecându-i pe toți ceilalți cu măsura lui. Dimpotrivă, în timp ce inchizitorii de școală nouă vorbesc in abstracto și judecă circular pe baza unor transcendentalii morale, evitând sistematic întâlnirea cu planul concret, foștii deținuți politici se mențin în sfera lor de experiență carcerală, într-un câmp al referinței directe. E motivul pentru
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
l-au citit ei înșiși în felul acesta pe Llosa, membrii juriului suedez n-au făcut greșeala de a considera că romanele lui sunt „nesăbuite și absurde", „prejudiciind sănătatea spirituală" a oamenilor, așa cum considerau literatura, după spusele lui Llosa însuși, inchizitorii de odinioară din coloniile hispano-americane. Cinste lor și bravo lui!
Mario Vargas Llosa, în sfârșit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5996_a_7321]
-
curg fără 'continuitate'" (p. 83) Apariția fiecărui personaj nou în roman produce o digresiune, o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția sa narativă seamănă pînă la un punct cu cea a lui Antonio Lobos Antunes din Manualul inchizitorilor. Pe de altă parte, experiența de jurnalist îi oferă autorului posibilitatea de a problematiza subiectele cu adevărat importante ale zilei, marile teme de dezbatere din societatea israeliană și din existența comunității evreilor originari din România: șoahul (care nu poate fi
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
pe cap de locuitor. N-am cum să-i număr pe toți, ei sunt mulți ca frunza și ca iarba. Există și lideri ai acestei meserii atât de răspândite în populația noastră trezită la viață de mișcarea din "89". "Noii inchizitori" sunt ținta cel mai des lovită de săgețile criticului, cu atât mai detestabili, acești oameni, cu cât destui sunt "fără o cât de mică operă" care să le justifice intransigența față de alții, care au operă. Se reped totuși, precum o
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
pe undele învolburate cu tălpile, spre a întinde mreaja. Un exercițiu încă neîncercat de muritorii de rând - dar cât de promițător! Cu siguranța cu care chelnerul surd confirmă că ți-a înțeles comanda, viteazul prim bărbat ce-i înfruntă pe inchizitorii ce ne-au luat la ochi, îi asigură că, așa zădărâți cum sunt, soarta peștilor celor mari este pecetluită, țepoaie sunt ascuțite să-i străpungă, cuțite să-i spintece, se importă în cantități impresionante, cu grele sacrificii valutare, cele mai
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Gheorghe Grigurcu Dar marea performanță a lui Leonte Răutu rămîne decimarea culturii românești. Paradigma sa a constituit-o faimosul Andrei Alexandrovici Jdanov, inchizitorul vieții culturale ruse, cel ce inițiase în anii imediat postbelici adevărate pogromuri intelectuale, începînd prin a-i anatemiza pe Anna Ahmatova și Mihail Zoșcenko, în discursul său din 1946 consacrat revistelor Zvezda și Leningrad. O isterie a denunțurilor, o campanie
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
și universitar preferă a renunța la carieră atunci cînd i se cer compromisuri: "I se cerea "de la început comiterea unei obligatorii fărădelegi: trădare, denunț, crimă". Și relatarea indignată continuă cu întîmplări trăite de el însuși la Universitatea din Cluj . "Marele inchizitor", Pavel Apostol, i-a cerut "în plină ședință universitară" să scrie în "Lupta Ardealului", ziarul local al partidului comunist, "un articol tare prin care să demasc nu opera, ci omul Blaga, pentru perversiuni legate de fiica sa nubilă", și dacă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
cucunez cu o nesecată vervă satirică, îngroșând liniile până la caricatură, dar nici o clipă nu abandonează intenția de a alcătui o radiografie cât mai completă și exactă a totalitarismului. Iată câteva exemple din domeniul justiției, al științei și al literaturii. Marele Inchizitor explică în felul următor atitudinea regimului față de dușmani și eretici: Dacă cineva a comis crima supremă de a nu fi de părerea noastră înseamnă că le-a săvârșit și pe celelalte, inferioare, ca scară de gravitate, cum ar fi de
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
cu ceilalți."10 Revizuirile lui N. Moraru sfârșesc prin a refuza scriitorului propria sa identitate civilă și Radu Tudoran devine, în virtutea acestui reflex de execuție în efigie, nenominalizatul autor al romanului Un port la răsărit, în a cărui textură ficțională inchizitorul identifică absența clarviziunii permițându-i să sesizeze "cumplita asuprire socială și națională exercitată de capital, în slujba căruia se afla."11 Anticipând una dintre supratemele discursului critic din decada care se deschide, recitirea istoriei literare se realizează din acel unghi
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează destinul, succesiv, unui alt și alt conducător, mulțimea întărește legea universală, veche și nouă totodată, dezvoltată de Dostoievski în paginile despre Marele Inchizitor. Ultima sextină nu mai este ironică. E vizată direct realitatea crudă: murmurul mulțimii, în crescendo, devine rugă către noul conducător, cerându-i să fie dusă oriîncotro, dar numai să fie dusă. De aici și fraza sintetică a lui Valeriu Rusu
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și protest. Lucrînd cu conceptele personaj - arhetip - arhetip istoric, am ajuns la concluzia că Dostoievski a creat eroi literari egali celor din Biblia sau din Faust al lui Goethe. În Cartea lui Iov și în poemul lui Ivan Karamazov Marele Inchizitor, motivele filosofice legate de orînduirea divină, cosmică, și de cea socială, de suferința fără de vină, de libertata-robie și de protest sînt interferente. Operele analizate sînt legate între ele și prin fantastic și mit, dar și prin construcția subiectului. Comunicarea a
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]