553 matches
-
mișună încă de la început greșelile de corectură („substantivului și valorosului studiu...”, p.10, în loc de substanțialului, „realismul socialist și istoric” în loc de social, într-un citat din Toma Pavel, „diletant modern” în loc de monden și multe altele), care devin pe alocuri dovezi de incultură: virgula între subiect și predicat, „nu a-și fi sigur”, la p.283, multe greșeli în textele franceze etc. Este o carte care nu te poate lăsa indiferent și care ar fi putut să genereze multe discuții pentru că atinge, cu
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
ascultă de raționalitate, funcționează conform unor criterii unice și riguroase. A admite greșelile de ieri ca variante acceptabile le apare multora ca o concesie populistă, făcută unor inși inferiori: ,mare parte din aceste noi modificări nu fac decât să legitimeze incultura și analfabetismul!!!!" (forum Jurnalul Național, 13.12.2005); , În sfîrșit miile de boschetari se pot mîndri cu această îmbogățire a vocabularului limbii noastre" (forum Evenimentul zilei = EZ, 26.10.2005); ,Sănătate să fie, când elevii (deloc premianți) ajung să dea
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
Gheorghe Grigurcu Complexul de inferioritate al regimului comunist s-a manifestat relevant în dorința sa de a distruge elitele. Incultura sfidătoare a exponenților săi (abia mai tîrziu a apărut apucătura lor de-a se orna cu diplome) pretexta principiul „luptei de clasă” pentru a se răfui cu oamenii reprezentativi ai societății din diverse domenii. Unul din actele pe care se
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
stau mai bine decît occidentalii și se pot impune cu eleganță într-o discuție pe temă, în schimb cultura muzicală și cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin școală în vestul Europei sînt, la noi, aproape inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobște ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roșească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de ani de abstinență, prin atitudini exagerate: unii țin să-și arate credința printr-
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
eleganță într-o discuție pe temă, în schimb cultura muzicală și cea teologică, firesc asimilate de orice ins trecut prin școală în vestul Europei sînt, la noi, aproape inexistente. Dacă incultura muzicală e îndeobște ascunsă, cu un sentiment de jenă, incultura religioasă nu face pe nimeni să roșească. Raportarea la religie se face azi, în urma celor cincizeci de ani de abstinență, prin atitudini exagerate: unii țin să-și arate credința printr-o gestică forțată (cruci ample, în autobuze, la trecerea prin
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor noastre. E, mai întîi, un apel la ceea ce n-am putea numi decît incultură, o incultură nu doar istorică ci și morală, jenantă precum orice formă de incultură. Apoi o desconsiderare jignitoare a celor ce au fost nevoiți a îngloba în existența lor lunga perioadă totalitară, a celor care au suferit consecințele ei, încadrîndu-se
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor noastre. E, mai întîi, un apel la ceea ce n-am putea numi decît incultură, o incultură nu doar istorică ci și morală, jenantă precum orice formă de incultură. Apoi o desconsiderare jignitoare a celor ce au fost nevoiți a îngloba în existența lor lunga perioadă totalitară, a celor care au suferit consecințele ei, încadrîndu-se în diverse
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor noastre. E, mai întîi, un apel la ceea ce n-am putea numi decît incultură, o incultură nu doar istorică ci și morală, jenantă precum orice formă de incultură. Apoi o desconsiderare jignitoare a celor ce au fost nevoiți a îngloba în existența lor lunga perioadă totalitară, a celor care au suferit consecințele ei, încadrîndu-se în diverse grade de victimizare. Cuvintele unui martor precum dl. Martinescu avem impresia că
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
haotice. De la fotbal și medicină populară la politică și economie. Polemici tembele (Miron Mitrea contra Mihai Alexandru Stoenescu), replici aberante, incoerențe de nivelul unor preșcolari, lingușeli scabroase (Cerveni către tribunul asudat în cămășă bicoloră: "Vadime, ești inteligent!") Și multă, multă incultură. O parte provenită din cea mai joasă ignoranță (pentru reprezentantul unui partid de intelectuali, ca dl. Stoenescu, e totuși prea mult să spui în gura mare, la televizor, că ai urmat cursuri de "imagologie" și că aceasta este "știința administrării
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
devenit zdreanță. Cu un astfel de trecut, eroic doar când stăm de vorbă între noi și când n-are cine să ne spună, verde-n față, cum au stat lucrurile în realitate, cu un prezent în care confuzia etică și incultura cea mai crasă sunt singurele voci ascultate, vom rătăci la nesfârșit în smârcurile tranziției. în gura omului public român, chiar cuvintele și conceptele cele mai simple capătă dimensiuni comice. Un fost, prezent și viitor șef de partid, precum Cerveni, după ce
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
știe că el... există! Recognoscibilitatea culturală la nivel de brand național nu se face ușor. Brâncuși și Eminescu, cu faimă internațională indiscutabilă, nu sunt nici acum unanim identificați cu România printre americani. (Prin contrast, "toată lumea" știe de unde este Nadia!). Argumentul inculturii maselor este irelevant: ORICE adus în atenția publicului de suficiente ori devine în cele din urmă cunoscut! Este nevoie de o strategie culturală la nivel de guvern care să înțeleagă importanța promovării sistematice a marilor valori ("patrimoniale") cu scopul de
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
adevărul. Și aproape toată lumea tace. O mîzgă și o mocirlă, întreținute cu sîrg și de unii cronicari sau critici de teatru, se întind peste fenomen. Strîmbăm din nas fără argumente în fața valorii și, din snobism, teribilism, complexe sau chiar din incultură, pur și simplu, inventăm nume, pe care ni le subjugăm unei puteri doar de noi cunoscute, facem fixații și poluăm viața teatrală cu impostură. Perseverăm chiar și atunci cînd devenim conștienți de greșeală, ca și cînd ar fi dezonorant să
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
Așadar cînd greșim, de vină sînt împrejurările, cînd învingem, e doar meritul nostru. Cine nu împărtășește o astfel de optică? În fine, mutația mentală a generației tinere poate fi caracterizată prin două trăsături, una rea și alta bună. Cea rea: incultura endemică; cea bună; nemulțumirea față de duplicitatea crescîndă a oamenilor maturi. Nici o noutate, există o mentalitate a elevului. Nu și-o formează exclusiv, prin el însuși, prin experiența sa, deși și aceasta este o componentă chiar importantă. O și împrumută. Din
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
necruțător, i se aruncă - la figurat vorbind - vitriol în față, astfel încât să fie deposedat rapid de prestanță și autoritate. După opinia (psihanalizabilă) a lui Ion Bogdan Lefter, cartea lui H.-R. Patapievici este "stufoasă și greoaie", dovedește "insuficiența documentării" și "incultură" în multe domenii. S-ar putea pune întrebarea de ce mai este nevoie de o asemenea mobilizare de forțe pentru combaterea unui autor lipsit de valoare, insignifiant, fără șanse de a rămâne în istoria filosofiei. Preîntâmpinând întrebarea, Ion Bogdan Lefter recurge
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
postmoderni prin libertatea deplină a alegerii din interiorul trecutului cultural. Fără excesivă ironie, nu atât de autoreferențiali, ei au o anumită prospețime a opțiunii poetice, care se simte imediat la lectură. (La unii dintre ei, hélas!, e pur și simplu incultură.) Nu literatura își creează scriitorii, precum în reveriile textualizante, ci aceștia fac literatură, cu intensitatea cu care-și trăiesc viața. Exemple? De tot felul. Dacă Marius Ianuș s-a văzut dat în judecată pentru că a tulburat, într-un an, Gala
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
pricina era fotografiat, ca să nu cumva să-i rămînă necunoscută fața în analele moderne ale crimei față de umanitate! Luat mai din scurt, omul nostru s-a arătat ușor uimit de tărăboiul iscat în jurul faptei sale, învinuindu-și jujii (sic!) de incultură și de blasfemii gratuite. În primul rînd, a zis el, el n-a comis nici o crimă: mortul murise fără ajutorul său: El doar îl mîncase. Apoi, doct, omul scoase dintr-o mapă (un dosar!) certificatul dat de cineva lui Sadoveanu
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
încercare! Înainte, sub vechiul regim, țelurile erau simple și irealizabile: ridicarea pe cele mai înalte culmi ale socialismului și comunismului. Acum este la modă intrarea în N.A.T.O. și în U.E. Dar mă întreb, dacă starea de sănătate a populației, incultura din ce în ce mai copleșitoare, analfabetismul și toate celelalte tare ce derivă din ignorarea materiei cenușii și se traduc prin pierderea identității și conștiinței naționale nu își vor spune ultimul cuvînt? În ce mă privește, pentru a ne duce la bun sfîrșit proiectele
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
sens). T.O.Bobe îi acuză pe criticii generației lui de 1) plicticoșenie 2) previzibilitate 3) inadecvarea tonului 4) impotența interpretării, patru păcate capitale, care va să zică. Claudiu Komartin îi trage, la rândul lui de urechi, pe criticii de toate vârstele pentru incultura de care ar da dovadă în materie de literatură străină, neuitând să citeze numele unor scriitori străini care lui i-au plăcut. Cât despre „armătura teoretică”, aceasta a rămas „aproape întotdeauna la Călinescu, Lovinescu și, poate, la criticii francezi din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
prea lungă - și veți constata ce înseamnă perfecta adecvare a gândirii și a exprimării. Evident că nu toată lumea are talentul celor de mai sus. În acest caz, dacă nu poți construi, de ce e musai să strici prin micimea de gândire, incultură și ticăloșie? Grija față de scriitorul român înseamnă și o necesară protecție socială. În 1990, o întreagă generație - optzeciștii - au năvălit în spațiul presei, abandonând masiv uneltele scrisului de până atunci. N-au făcut-o din dorința de îmbogățire (câți s-
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
Reală sau nu, postura de băiat bun, de familist convins, de tată iubitor, de fiu recunoscător și de frate ideal n-a putut fi contrazisă de agresivii paparazzi italieni. Circulă, firește, nenumărate legende despre lipsa de educație, despre naivitatea și incultura lui. Pentru mulți, Totti trece drept un fel de Păcălici al marelui sat numit Roma, fraierul de care râde lumea. Am citit eu însumi, amuzat, o declarație dintr-un interviu în care era întrebat dacă-i place să citească. Conformându-
Totti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3755_a_5080]
-
caz, însă nu ca unul artistic, ci mai degrabă ca unul psihologic, comportamental și, evident, comercial. în primul rînd, asemenea întregului fenomen, ea este un sincretism, o formă de manifestare impură, în care o aspirație vastă se lovește brutal de incultură, de lipsa informației sistematizate și de absența celor mai elementare cunoștințe tehnice. în al doilea rînd, ea este un amestec incitant de expresie inocentă, în toate sensurile cuvîntului, și de ofensivă coșmarescă, uneori cu accente tragice, alteori doar grotești, iar
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
esența lor este infantilă, dezangajată și ludică. în acest univers delirant, de multe ori apăsător pentru că motivațiile gratuite ale copilăriei sunt sufocate în retorică nemotivată, iar prospețimea tonului cromatic subminată de substanța cromatică, de materialitatea ei necontrolată, și asta din pricina inculturii tehnice, se pot identifica două, trei obiecte care dovedesc reala înzestrare a Alexandrei, dar și, prin comparație, proporțiile degringoladei din rest. Aceste lucrări sunt de mici dimensiuni, înscrise în spațiu pătrat, sintetice și realizate în tentă plată. Dincolo de faptul că
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
fapt, o stimă veche față de unguri. Vrând să fim ca ei. Cum scrie și Emil Cioran, - dacă vă mai amintiți... Așteptând șnițelul comandat, - precizând, ațos, bitte, vienez!) - mă gândesc la Gide. Știu de ce fac pe nebunul. Eu, care detest mitocănia, incultura...în general, toți agramații și nespălații. Inșii care miros urât, nu numai ai noștri... Știu foarte bine. Știu și de ce pe față am lăsat, dinadins, funinginea de pe figura "fochistului" abea sosit. Mai știu că, față de cei ce muncesc fizic, am
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
să re-familiarizăm breslele între ele. De pildă, aș vrea să aducem la un loc, să ne întîlnim, lunar, la Lăptăria lui Enache - pictori, sculptori, actori, regizori, dansatori, filozofi etc. și să încercăm să vedem dacă, în tot marasmul ăsta de incultură, de răutate, de agresivitate și de prostocrație, reușim să ne mai găsim un rost. Aceasta ar fi, așadar, direcția pentru recăpătarea autorespectului omului de cultură de la noi. Nu știu cît vom reuși să cîștigăm publicul sau ce fel de public
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
decât după moartea compozitorului, în 1945. Și autorităților comuniste de la noi le-a fost teamă de acest subiect. O întâmplare fericită pentru mine a făcut să pot asista la vizionarea prezentată de Oleg Danovski înaintea premierei, în fața tovarășilor de la Ministerul Inculturii și Educației Socialiste (cum îl numeam între noi), așa că am văzut versiunea originală și, mai ales, am putut-o vedea pe Irinel Liciu în rolul Fetei, întrucât după modificările care i-au fost cerute și pe care coregraful le-a
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]