685 matches
-
la sine Cu un alt gest de supunere În așternutul altor iluzii Mi-am închipuit totul Am plănuit noi contexte În care este mitraliată imaginea favorită De către combatanți Alte progenituri ale imaginației ar nega evidența De aceea existența lor rămâne indecisă Nu mi-am închipuit însă o toamnă De patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb locul de slujire Tot de după roșu înflăcărat răspund Tot din paharul verii sorb
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îmi spuse Marius, întinzându-mi mâna să mă ridic. Trebuia să mă țin deoparte de necazuri, dar nebunii ăia știau să mă prostească, apoi, să fi rămas singur în cameră nu era o obțiune care să-mi convină. Eram încă indecis și ei, ca să mă facă să-i urmez, începură cu miștourile: Vrei să ne torni la grăsancă? Te dai bine pe lângă ea să te primească iarăși la suflet coana Creața? Ți-e frică de fete? Crezi că te vor pierde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n-o să știu ce să-i spun. O să-i par un prost, dar ce mare pretenție putea să aibă de la un cioban în devenire? -Eu nu mă tem de nimic, i-am spus din senin și glasul meu tremurat și indecis mă făcea să par un biet lăudăros. Nu știam cum să încep o discuție, ce să-i spun, fiindcă nu bănuiam ce i-ar fi făcut plăcere să audă. Da, îmi opri ea gândurile care mă pierdeau... am aflat de la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe casa de marcat și cu radioul ce-i cînta Încet la ureche, privea afară, dusă pe gînduri. Pe buze i se descifra un surîs batjocoritor. Oare rîdea de programul de la radio sau de mine, căci mă vedea stînd acolo, indecis, sau rîdea de altceva ?... I-am urmărit privirea pe fereastră, afară, și ceea ce-am văzut m-a neliniștit teribil. Trecea un grup de trei bărbați, aparent comis-voiajori, care duceau serviete identice În mîini și discutau foarte aprins. Dincolo de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
când a aflat că am murit. Acum nu are curaj să vină la mine-n cavou, nu poate să-și justifice prezența, însă tot visez cum mă proiectează în ochii săi verzi și câteodat- albaștri. Iluzii ! Proiecte? Vise! Idilă! Iubire indecisă...
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
doamna Eliza contrasta prin neglijența neobicinuită a toaletei: un taior negru, cam vechi și cam boțit, pe trupul ei cam grăscior, care în ziua aceea probabil fără de soutien îmboldea ștofa; pe cap avea o pălărie de fetru închis, cu forme indecise. Totul aruncat pe ea în grabă și fără îngrijire. Părul descrețit de umezeală atârna in jos. Aceleași cauze le produceau efecte contrarii. Era multă expresie în acesle aspecte. Dar doamna Eliza ținea mult la misterul Damei cu ciuta. îngăduitoare, Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în conformitate cu protocoale atât de fine și neasemuite încât par nepământești, eterice, o formă platonică de campanie politică. Anul acesta, sir Wyndham a rămas la Fatehpur până târziu, la începerea sezonului. Se apropie vremea caldă, când toți englezii devin nervoși și indeciși. Se pare că va fi necesar să i se satisfacă mai multe plăceri decât de obicei. Mașinile aleargă de colo colo să aducă alimente de la Lahore. Argintăria este curățată, sticlăria strălucește. Se insistă asupra detaliilor. În facțiunea nababului, domnește disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca o ceată de bebeluși psihotici, căci dorința lor de a-l dezbrăca le șterge orice altceva de pe fețe. Jonathan înțelege că vor pune mâna pe el. Va îndura și umilința extremă. Nu are nici o șansă. Dar soarta care este indecisă astăzi, răstoarnă lucrurile din nou. În fața lui, ca un miraj, după ce și-a eliberat bicicleta de sârma cu care fusese blocată, cu ajutorul unui preot, care tocmai trecea, este Astarte Chapel. —Vino, Johnny, sari! Nu-i vine să creadă, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcute de tatăl său și de strămoșul acestuia și astfel se ajunge până în vremuri imemoriale. Servirea băuturilor reci întrerupe prezentarea generațiilor. Așa cum se încurcă lanțurile unui Fo între ele, lanțuri de datorii și obligații care se pierd într-o complexitate indecisă, tot așa stau lucrurile și grijile unui conducător Fotse. În timp ce Daou ascultă genealogia sa, umbra povârnișului se lungește treptat. Se târăște asupra lui și a oamenilor săi. Pe când istoricul cântă primul nume de strămoș, numai albii și servitorii lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de lungi zăceri. Arareori, vorbesc cu noi în vis, Ca dintr‐ o foarte mare depărtare, Cu glasuri stinse și tremurătoare, Năluci de glasuri, murmur indecis, Ca vâjâitul scoicilor de mare. și ani de zile trec, și‐ abia târziu, Când ochii noștri nu‐ i mai văd, — deodată, Răsar în noi, cu chipul lor cel viu. Prietenoși ca‐n viața de‐altădată, Tovarăși limpezi, clare voci fidele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și, șocată peste poate, o urmă pe Sally în Felicity Fashions. Dacă fututul era distractiv, colindatul prin magazine alături de Sally Pringsheim era o revelație. Era marcat de o tărie de caracter cu adevărat fascinantă. Acolo unde Eva ar fi mormăit indecisă, Sally alegea și dădea jos de pe rafturi ceea ce alegea, punea deoparte lucrurile care nu-i plăceau, lăsându-le aruncate peste spătarele scaunelor, lua altele, le arunca o privire și spunea că i se părea c-ar merge, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
oprești cimentul și tu i-ai dat înainte! Ai turnat dracului douăzeci de tone de ciment lichid peste ea! Șoferul se dădu jos din cabină și se duse până la jgheabul montat în spate, unde ultimele firișoare de ciment se scurgeau indecise în gaura aceea. — O femeie? zise el. Unde? Jos, în puț? Și ce face ea acolo jos? Șeful de echipă își fixă asupra lui privirea diabolică. — Ce face? urlă el din rărunchi. Ce crezi tu că face? Tu ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și egal, Calea Victoriei. Pare să n-aibă nici o țintă precisă, nici măcar în clipa când își pipăie, precaut, a nu știu câta oară, buzunarul din spate al pantalonilor albi, de catifea. Da, plicul este în buzunar, unde îl pusese. Rămâne așa, indecis, se întoarce din drum. Schimbă, s-ar părea, direcția. După câțiva pași, renunță la renunțare. Iși amintise, în sfârșit, citatul care îl preocupa. „Numai ceea ce nu poate fi întors din drum și readus într-o stare premergătoare reprezintă o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că aranjează cheile apartamentelor pe panou sau citea ziarul sau se scobea în nas. Își continua imperturbabil treaba, dar cuvintele începeau, instantaneu, să curgă. „O lume obscură, veche, peste care se tot însămânțează altceva. Produsul dintre alb și indigenă este indecis. Rătăcește, de sute de ani. Îndrăzneț, mitocan, greu de supus, ca lumpenii. Fanfaroni! Fanfaronul are un simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pot să-mi exprim micul meu protest și să îl țin pe Bush la distanță. — Nu știu cum stau lucrurile în Vermont, zice Tom, dar știu că rezultatul alegerilor va fi strâns. Dacă destulă lume gândește ca tine în statele cu rezultate indecise, Bush o să câștige. Honey se străduiește să își ascundă un surâs. Tom e atât de hotărât, încât tare i-ar plăcea să-l aducă iar cu picioarele pe pământ printr-o remarcă excentrică, neconvențională. Simt gluma venind și strâng pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
politică la compania mitraliorilor. E cel mai mic dintre băieții mei. Are douăzeci de ani. — Din ce partid faci parte, tovarășe? Îl Întrebă Al. — Din nici unu’. Da’ băiatu’ meu e comunist. — Și eu, spuse Al. Tovarășe, ofensiva e Încă indecisă. E foarte greu. Fasciștii se țin tare pe poziții. Voi, cei din ariergardă, trebuie să rămÎneți la fel de fermi pe cît vom fi noi pe front. S-ar putea să nu cucerim chiar acum pozițiile dorite, dar le-am demonstrat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului, caracteristice sigiliului familiei nobiliare a Corvineștilor. Mai cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întâmplarea, vreau să-ți spun de pe-acum, nu-ți va servi la nimic ! Vei rămâne tot așa cum ești... Nu-ți va fi cu nimic o învățătură de minte... Și chiar așa, chiar așa este ! Numai firea ei delicată și indecisă, numai neputința ei de a spune direct, pe față, ceea ce gândește o fac să intre dintr-o încurcătură într-alta. Dar de data aceasta s-a terminat ! Are s-o dea pur și simplu afară pe obraznica asta ! Iar de cei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-am tihnă nici între patru pereți ai mei, că acu-acu dă buzna ? !... Da așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica, drăguța de ea ! Ai dreptate ! Numai firea mea indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret teribil tot ce i-am spus despre Clemența
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
afla împreună cu ceilalți deportați) la Ierusalim, profetul asistă la o ceremonie religioasă celebrată în onoarea unei reprezentări a unei divinități neidentificate (probabil ’esmûn ce va purta mai târziu numele de Adonis; astfel Zimmerli 1979; Spadafora 1984 și Greenberg 1983 sunt indeciși asupra identificării naturii simulacrului) numite „idolul geloziei”; după aceea Ezechiel este dus să vadă „toate chipurile de târâtoare, de animale necurate și toți idolii casei lui Israel”. Îndreptați către soare și spre aceste reprezentări, cu spatele întors față de sanctuarul lui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să evite opunerea sistematică și eventualele recomandări care ar crea în inima penitentului impresia de manipulare. f) Penitentul cu tulburare de personalitate dependentă. El nu se simte capabil să ia decizii. Are nevoie acută de suport și aprobare. Este adesea indecis, se simte fără apărare și fragil. Preferă mai degrabă să accepte deciziile celorlalți în pofida propriilor interese, pentru a nu risca să îi fie refuzate convingerile proprii. Se comportă astfel încât să își păstreze cu orice preț toate relațiile. Este sensibil la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme pururi goale / Și împărțiri în timp răsfrânt promise -, încât regretul despărțirii să fie mai puțin adânc, mai ales că, deși discretă, absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
problemele mele vin din faptul că "racii" n-au destulă imaginație pentru a trăi, total, într-o lume visată, cu mai puține exigențe, dar au suficientă imaginație ca să nu poată fi practici. Mă mișc, în genere, în zona tulbure și indecisă unde singurătatea și nevoia de alții se amestecă la fel ca noaptea și ziua, pe mare, în clipa aceasta. Nu pot nici să fiu, cum aș vrea, deschis, sociabil, nici să mă izolez, cum am, câteodată, impulsul s-o fac
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
soare roșu, înălțîndu-se din mare, ca într-un început de lume. Cineva din spate mi-a șoptit: "Ar trebui să fugi". Asta și fac. Încerc să fug. În definitiv, nici nu-i de mirare. 5. Doctorul Luca făcu un gest indecis. ― Profesiunea mea e sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cristina Oprea sfârșit de sezon - doar luna mai ascultă șoaptele mării ecouri de clopot - între cer și pământ crizantemele nuc fără frunze - pe fereastră intr-acum toată lumina pictor indecis - vântul printre frunze amestecând culori fior de toamnă - atât de diferite aceleași alei.. zi grea de muncă - parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]