3,194 matches
-
sculptura este supusă unei acțiuni similare, însă în sens invers. Geometria pură capătă corporalitate, abstracția iese din spațiul ei imponderabil și devine tactilă ca orice obiect al lumii nemijlocite. Lemnul și metalul, adică suporturile materiale cel mai des folosite, ajung indiferente ca substanță și se preschimbă în simple vehicule pentru energia mentală căreia li se asociază. Oricîtă grijă se manifestă pentru tactilitatea lor, pentru expresia suprafețelor sau pentru așezarea în spațiu, ele rămîn definitiv pătrate, dreptunghiuri, arcuri de cerc sau unghiuri
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
o trebuință, cu o necesitate... Favorizarea îndeplinirii ei produce plăcere... Ne-favorizarea, - neplăcere. Deci, emotivii, în general, sunt prizonierii schimbărilor dese de trăiri. Ei neputând face față solicitărilor unei existențe înalte ca temperatură, să le opună deci răceala rațiunii. Insensibilii, indiferenții, cinicii, imperturbabilii, fiind la adăpost de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de Apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când neemotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
lui Cristoiu a lansat tot felul de aberații, de exemplu, găini cu patru picioare - le știi mai bine, doar lucrai acolo! - lucruri spuse în gura mare, puse pe hârtie în tiraje de sute de mii de exemplare, iar noi trecem indiferenți pe lângă ele, de ce o aberație similară, dar cu caracter profund simbolic, chiar profetic, să nu se fi petrecut de-adevăratelea, la sfârșitul anilor '40, într-o Românie pe care o așteptau cumplite încercări? Părerea mea e că asemenea nașteri monstruoase
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cu entuziasm, înlocuit apoi de scepticism. Ce părea simplu imediat după 1989 (discernerea valorilor) devine acum din ce în ce mai complicat. Observăm că literatura oportunistă nu e sinonimă cu toată literatura română publicată în comunism, pentru că mai există, perfect valabilă esteticește, literatura evazionistă, indiferentă la orice angajare politică, preocupată numai de performanța expresivității și a simbolicului, chiar dacă, din punct de vedere etic ar putea fi considerată vinovată pentru evitarea confruntării cu puterea. Dar literatura neaservită era ea însăși o contraputere, o alternativă, cu atât
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii: de pildă pantofii bărbatului și ai femeii, ca substitut al personajului. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă față de modele și irepetabilă ca structură. Aceste construcții, fără a se raporta la realități deja cunoscute, sugerează plauzibil universuri condensate, stochează și aglutinează obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
Și e mare păcat, pentru că, dincolo de orice dubiu, ne aflăm în fața unei performanțe artistice de vârf. Faptul că o asemenea carte nu circulă, că într-un moment în care se traduce masiv și prost ne îngăduim luxul de a trece indiferenți pe lângă o bijuterie va atârna asupra noastră ca un păcat de moarte. Fondurile sociale ale Uniunii Scriitorilor sunt extrem de limitate, iar un veritabil sindicat scriitoricesc nu există. În aceste condiții, de ce n-ar prelua una din vedetele mondene ale zilei
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
de Alfred Jarry (două volume, în traduceri de Luca Pițu și Mady Solomon), Alberto Moravia (tot două, unul, o noutate în limba română, o culegere de povestiri, Cum să trăiești cu o soție necredincioasă, tradus de George Popescu, altul, romanul Indiferenții, într-o traducere mai veche a Etei Boeriu), Julien Green (cunoscutul Leviathan, tradus de Modest Morariu), Jiri Marek (Unchiul meu Ulise, tradus de Jean Grosu), Raymond Radiguet (cu Bal la contele d´Orgel, în vechea traducere a lui Demonstene Botez
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
al adevărurilor fierbinți. Ele se pretează la un exercițiu intelectual de fină aranjare a informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față este Lucian Boia. Este atipic din două motive: mai întîi, fiindcă este inclasabil; mai apoi, fiindcă
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Lucrarea bărbatului: o îngenunchere generală în fața părților animalice, întunecat, simplu, atît de complicat, să le adulmeci aromele, cult cinstit și coapsele erau mari, spinarea solidă, gîtul, pulpele tari pînă s-a spulberat încrederea în forța ei. Au rămas umeri delicați, indiferenți. Gema sarea din inel, atît de mică se făcuse femeia alintată sub greutatea iubirii tale. La început, cu toate reculurile, toate amărăciunile, era din nou început, semăna cu o revelație: să privești cu patru ochi, să te găsești din cuvinte
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Constanța Buzea Mormântul și muntele Duc rima de la locul ei, o izolez într-o zonă îndepărtată a textului. Nu o elimin, nu o urăsc nici nu mi-e indiferentă. Ea, așezată undeva să nu se vadă, să nu apese ornamental ci să intre și să se confunde cu un cuvânt fără celebritate dar fără de care nu s-ar putea închega textul. Să se audă rima într-un amestec de
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
lîngă drum și-a însușit ceva din experiența acestora, amplificînd-o. Cu adevărat, comunismul înlocuia arta pentru artă cu arta pentru...bani! La Congresul în discuție se înscriu la cuvînt un număr de autori care se vede că n-au rămas indiferenți la stipendiile oferite cu larghețe de puterea totalitară. Petru Dumitriu, gratulat de Beniuc, în raportul său, drept creatorul celui mai reușit personaj comunist, se precipită în a aprecia generalizator "proza epică" a ultimilor ani, care "condamnă societatea pe care a
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
înfrumusețare a cadavrelor. Nu știu dacă ați asistat vreodată la o autopsie. Șocul cel mare nu stă în scîrboșenia insuportabilă a unui trup care este ciopîrțit bucată cu bucată, ci în contrastul incredibil dintre urîțenia spectacolului de abator și mina indiferentă a medicului anatomopatolog. }ie îți vine să verși clătinîndu-te sub valurile de putoare viscerală, iar medicul, aflat parcă pe scena decernării unui premiu național, vorbește imperturbabil de docimazie, de depunerile ateromatoase pe pereții vaselor, de steatoza ficatului sau de infiltrațiile
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
de ea. Oricum, niciodată mai mult decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei au apărut după ce a trecut orice pericol. Acum se sacrifică luptând cu Securitatea, deși această instituție nu mai există; sunt anticomuniști vehemenți la multă vreme după ce comunsimul a devenit istorie. Important este
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
operă, rămășițele fără valoare ale acesteia. Inevitabil, "efectul de adevăr" se accentuează tot mai mult... Deși se înscrie în același curent, Jan Lawers, în Odaia Isabellei, face un salt inedit, produce o ruptură, care n-are cum să ne lase indiferenți. Tocmai pentru că platoul spectacolului va fi ocupat de obiecte provenite din colecția tatălui său, problema referitoare la "adevăr" capătă de la bun început un răspuns. Nu mai e vorba de obiecte fabricate, ci de obiecte deplasate. Urmînd logica lui Marcel Duchamp
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
a doua variantă - e deja o altă discuție. Privite la rece, așa stau lucrurile cu Întâmplările la marginea lumii. Cel puțin în prima sa parte: un război fără prea multe victime, purtat între vrăjitori insinuați printre oameni, dar altminteri destul de indiferenți la umanitate, o lege sacră ce răpește prunci născuți pe lună plină pentru a-i școli zdravăn în tainele magiei, o disipare și o regăsire a unui grup ciudat-hazliu, o serie de probe imposibile trecute ca-n unt. De altfel
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
declarații prin care șuieră viscolul unei ierni nesfârșite. Entuziasmul inițial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe câțiva sentimentali incorigibili (cei mai mulți dintre ei cu rădăcini basarabene), majoritatea românilor și-au îndreptat privirile spre Vest și sunt din ce în ce mai indiferenți la soarta celor pe care mai ieri îi numeau "frații noștri de peste Prut". Nu este mai puțin adevărat că și basarabenii practică, cel puțin la nivel oficial, un discurs care combină frățietatea cu țâfna, declarația de dragoste cu amenințările abia
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
la Marin Sorescu, de la Ștefan Bănulescu la Cristian Po-pescu), frecvent elogiați pe timpul vieții, devin după moartea fizică semnături tot mai șterse, ca și cum vitalitatea scrisului, a operei, ar fi în directă legătură cu cea biologică. Critica s-ar cuveni să fie indiferentă la persoană, pentru a sublinia personalitatea ce stă în spatele unei creații. Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și scriitor, cu distribuirea onorurilor în câmpul literar, ar trebui rărite; pe termen lung, ele ajung să pară ridicole. Căci, din
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
complexe, de genul Cîntarea Cîntărilor, în care epica și personajele unei narații preexistente sînt introduse metonimic prin repere plastice minimale, însă perfect definitorii pentru întregul acțiunii. Și, în sfîrșit, cea de-a patra cale este aceea a construcției în sine, indiferentă față de modele și irepetabilă ca structură. Aceste construcții, fără a se raporta la realități deja cunoscute, sugerează plauzibil universuri condensate, stochează și aglutinează obiecte, forme, substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
de întâmplările vieții. Ceea ce ești, felul tău de ființă, aceasta ți-i măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real decât Unul - Multiplu, restul nu suntem. Există numai înțelegerea, fără a judeca, fără a alege
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
surpare de mină, e frângere de țesut, e chemare cutremurată dintr-o moleculară derută. monoton dacă aș putea să încolțesc aceeași, în fiecare zi, ceas și secundă, aș zice că monotonia e ucigașa de serviciu și m-aș încredința ei indiferentă. doar că tot alta mă aflu, cum lumina se schimbă de la o clipă la alta, chiar dacă umbra se înclină la fel. straturi după straturi de lumină schimbată se adaugă ființei mele, fața zilelor ridând. și, totuși, zilele își păstrează prospețimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc, neliniștită să aflu că noaptea își depune în ele ouăle ei fermecate. indiferente în ochi mă privesc, tot așteptând să fie însărcinate. pietre nebune, le spun, cerbul nopții nu pe voi vă caută, vă nimeresc pentru dulcea, încrâncenata lui plăcere, dar tot sterpe vă lasă, atât de dense, de adunate în voi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]