402 matches
-
un pachet boțit de mahorcă. De la mama, am moștenit pasiunea pentru ordine și pentru muzica aleasă, de la el setea de alcool, abisalul suflet artistic și înzestrarea vocală. Spre marea lui mirare, Melanie, glăsuind aproape în șoaptă, ca și cum se sfia de indiscreția unor fantome, care puteau să li se strecoare în preajmă, pe nesimțite, înșiră o cu totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui comandant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ani, i-am numărat anume. E-adevărat că scrie, rar, dar scrie”. Se făcea a nu acorda o prea mare atenție scrisorilor, deși le păstra anume, avînd grijă să știe toți ai casei, pentru a alunga de la Început orice eventuală indiscreție sau gînd lăturalnic, cu motivarea că scrisorile, indiferent de la cine, e bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă, spre deosebire de ale lui, odată puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ionescu sunt numele cele mai invocate în paginile Cariatidelor. A treia trăsătură este că, în finalul volumului, pe întinderea a 50 de pagini, Ion Dur, dintr-un exeget sobru de la care te-ai fi așteptat la orice, dar nu la indiscreția cabotină de a scrie despre el însuși, se transformă în veritabil diarist. E o surpriză de proporții să vezi cum un om care și-a făcut din teorie un mediu de viață lasă deoparte doctrinele și trece la registrul mărturisirilor
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
un interbelic al tuturor eleganțelor, rezerva noastră de reverie. De ajuns să citești articolul lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, sau despre prietenia literară. Trebuia să fie nimic mai mult decît o cronică la recent-apărutul Femei, pînă cînd cronicarul află - benignă indiscreție redacțională... - că autorul, cronicar, la rîndu-i, scrisese deja, la număr, cum se spune, despre Patul lui Procust. Reciprocitatea nu poate trece fără explicații, așa că iată această mărturisire despre o prietenie închegată printre rînduri. În lumea lui captatio benevolentiae, mai mult
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
zic așa, era al doilea "eveniment" după întoarcerea ei de la mare. "S-a terminat?" zise. "Nu... Credeați, zisei cu ironie, că..." "A! Nu, mă întrerupse, dar n-ați observat că săriseră toate ca niște gaițe?... Eu am o sensibilitate la indiscreție, prefer să bat "în retragere", nu pot să suport, chiar dacă nu sânt vizată direct..." "Așa, deci!" Știu că așa se trăiește, continuă, dar în mine au alt ecou..."' Începui să mă plimb prin birou, cu sentimentul că rătăcesc pe potecile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mie însumi că, iată, așa contabil cum eram eu (și nu universitar), tot eram mai liber și mai fericit decât bietul Mircea. "Și mă rog, zisei, ce s-a întîmplat la Londra, dacă nu sânt indiscret?" Nu, nu e nici o indiscreție, pot să-ți spun, zise Matilda cu simplitate. Acolo eu am fost de vină... Până acolo, hm! Mi-e greu să-ți povestesc... Așa și așa! Mă punea să mă îmbrac urât la recepțiile oficiale... Nu înțelegeam de ce mă scotea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ploaie măruntă, iar înăuntru mirosea a ulei încins. Parcă tot hotelul-cămin prăjea cartofi în același timp. M-am întors în cameră, tocmai când Maria făcea un duș. Am intrat hoțește, ca pe vremuri, și tot așa am și privit-o. Indiscreția părea desăvârșită: spatele mi se oferea cu totul, apa curgea pe șolduri, dârele de săpun alunecau între fese, în despărțitura pe care adoram s-o cuprind în palmă. Gestul consfințea posesia mea asupra întregului corp. Acum lăsam privirea să acționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
informații secrete, inestimabile. Scurtu ar fi avut de ce să mă invidieze. Una din bibliotecarele tinere, pe care-o vrăjisem timp de vreo două zile, vorbindu-i de pasiunea mea închipuită pentru calendare, catastihe și foi pașoptiste de propășire, scăpase o indiscreție: din amfiteatrul Bălcescu, s-ar fi trecut direct în etajul bibliotecii, mișcând un perete de lemn. Peretele era aparent, dacă știai unde să pui mâna, culisa cu totul, ca-n romanele polițiste. Nu transpirase nimic, povestea nu exista, nici decanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unui viitor ale cărui taine ne Îngrijorează”; sau, În altă parte: „Temerile și speranțele alternează de la o clipă la alta”. G. Tell, trimițându-i lui Papiu XE "Papiu" o scrisoare prin intermediul lui Iosif Hodoș XE "Hodoș" (așadar mai ferită de indiscreții), se confesează În limbajul patetic, inconfundabil, al mentalităților revoluționare: Noi, aici, În Italia, suntem În așteptare. Mâna lui Dumnezeu cântărește faptele, iar mâna omului strânge mâna aproapelui său fără teama de a descoperi sub hainele acestuia un pumnal. De câteva
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alin. 1 al articolul 20 are un obiect juridic complex, prin săvârșirea ei fiind lezate categorii de relații sociale și anume<footnote idem, p. 374 footnote>: 1. relații privitoare la dreptul individului de a comunica prin corespondență la adăpostul oricăror indiscreții sau în imixtiuni ale unor persoane particulare sau oficiale; 2. relații privind dreptul individului de a avea un domiciliu în care, fără nici o ingerință, sa-și desfășoare viața particulară; 3. relații privitoare la dreptul individului la viață intimă, familială și
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
formă de interiorizare și totodată o curiozitate neobosită. Pentru rege, lumea exterioara a fost mereu asemeni unei jucării interesante, pe care trebuie să o studieze din toate unghiurile și din toate punctele de vedere. În același timp, orice formă de indiscreție vizavi de persoana sa, orice întrebare privind gândurile, sentimentele sau planurile sale exprimate de apropiații săi era privită ca o adevărată ofensă și ca o intruziune în intimitatea sa. Nu trebuie însă să uităm că, indiferent de cât de profund
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
au spirit de aventură, aspiră la realizare și recunoaștere, merg dincolo de sarcinile primite, sunt ușor de impresionat, le place să povestească despre descoperiri și invenții. * Curiozitatea superioară este o trăsătură creativă clasică. Persoana creativă este animată de o puternică curiozitate, indiscreție, un mod copilăresc de a se uimi și a fi intrigat. Are o nevoie imperioasă de a înțelege universul înconjurător. Curiozitatea produce interese largi, hobby-uri neobișnuite și o natură experimentatoare. * Umor și playfulness joaca cu ideile, prospețimea copilărească în
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
până la căsătorie, încercase să copieze și el câteva reproduceri după peisagiști olandezi. Dar în modestia lui n-a crezut niciodată că poate face artă. Magia acestui cuvânt era prea puternică pentru a îndrăzni. Abia după pensionare, ferindu-se de orice indiscreție, a început să picteze pentru a învinge o obsesie. Fiecare din tablourile realizate a devenit oglinda unui suflet de o rară delicatețe. Pictura lui este inundată de lumină, culoarea încetează să existe ca materie, trăind, asemeni ierbii primăvara, reverberația împlinirii
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
până la căsătorie, încercase să copieze și el câteva reproduceri după peisagiști olandezi. Dar în modestia lui n-a crezut niciodată că poate face artă. Magia acestui cuvânt era prea puternică pentru a îndrăzni. Abia după pensionare, ferindu-se de orice indiscreție, a început să picteze pentru a învinge o obsesie. Fiecare din tablourile realizate a devenit oglinda unui suflet de o rară delicatețe. Pictura lui este inundată de lumină, culoarea încetează să existe ca materie, trăind, asemeni ierbii primăvara, reverberația împlinirii
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
foștii mei elevi de odinioară. Ceva asemănător s-a întâmplat când am împlinit 70 de ani. Atunci, Gh. Balaeș (din seria 1942, azi director general în Ministerul Transporturilor) mi-a trimis o telegramă, deosebit de caldă. Socotesc că n-ați făcut o indiscreție luând data nașterii din buletinul de identitate, deoarece acesta se putea lua din Monografia Liceului Pedagogic Bârlad, pagina 84, cum a procedat Balaeș. Ar fi trebuit să răspund, cu vii mulțumiri, după sosirea în Iași, dar n-am putut, deoarece
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
către structurile din subordine o circulară cu caracter contrainformativ. În primul rând, pa baza experienței, s-a constatat că principala vulnerabilitate a funcționarilor era lipsa discreției. Astfel, „mai toți delicvenții aveau cunoștință de chestiunile de apărare a țării” numai prin indiscreția polițiștilor și agenților de siguranță cu care intrau în contact. Un alt procedeu „dăunător”, criticat de liderii D.P.S.G., a fost aducerea la cunoștința presei a datelor privind evoluția cercetărilor în materie judiciară înainte ca acestea să fie finalizate. Cauza aceasta
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fost verificată, cercetată în interesul statului, iar apoi transmisă acolo unde era nevoie de produsul finit, destinatarul fiind apanajul exclusiv al conducerii D.G.P. Conform lui Constantin Cernat, „Siguranța are urechi și ochi, dar nu trebuie să aibă gură”, aluzie la indiscrețiile care puteau compromite cazurile în atenție și a propus funcționarilor un motto pe care el îl aplica în funcția în care se afla: «am încredere în toți, dar nu cred pe nimeni». Acesta a mai constatat că, în activitatea curentă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cărei creditele comerciale au fost reduse la minim, diferite persoane dispuneau de fonduri cu „origine suspectă”, utilizate pentru deschiderea unor localuri. Suspiciunea că aceste persoane aveau legături directe sau indirecte cu organele G.P.U., cărora le transmiteau date speculate prin indiscrețiile celor care frecventau asemenea stabilimente, a condus la propunerea de închidere a acestor localuri și supravegherea „în permanență” a conducătorilor, antreprenorilor sau directorilor acestora. Câțiva ani mai târziu, în 1935, la subsolul Cercului Militar s-a deschis un alt local
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unui intelectual informat din presă sau din surse subiective indirecte. Întâlnirile au fost interzise în localul Poliției, la domiciliul funcționarului sau al informatorului. Materialele scrise nu se primeau pe stradă, la domiciliu sau de la rudele informatorului, acestea fiind considerate drept „indiscreție”. Întrevederile bilaterale se efectuau în zile, locuri și la ore diferite, preferabil noaptea, pe câmp, pe șosele, decât în localuri frecventate de multă lume. După întâlnire - „când amintirea e încă proaspătă” - ofițerii aveau obligația să elaboreze un raport cu menționarea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
stau la rînd pînă pe pod, dublate căruțele lungi alergînd, bărbații dau bice cailor, mai întinse așa, Repin fuga cu "Boieroaica Morozova", șoseaua cu pod în lucru, ocolesc pe cel provizoriu, spațiu și gînd, argumentul amîndurora că duc în gol, indiscreții peisagistice, imposibilul naturii noastre, terenuri arate, unele parcele nu, brazde în plan, gunoi de grajd la capătul locului, prin vagoane cer trei copii țigani, largul patru biserici de țară dintr-o privire, Halta Viișoara panoul, culmile ninse ori fîșii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
visând mereu la Întoarcerea din raiul copilăriei intrate mult prea devreme în Solilocvii. Cu o monumentală cultură prematură a plonjat în Oceanografie, cu atenția mereu încordată la Lumina ce se stinge. După inițierea în Alchimia asiatică, după fascinația Indiei și indiscreția Caietelor maharajahului, a trudit pe Șantier cu gândul la Huliganii săi, visând-o în nopți cu lună pe Domnișoara Christina. Drumul spre centru trecea însă și prin Cosmologia și alchimia babiloniană, și prin polisimbolismul Șarpelui, intuind puterea lui de nemurire
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]
-
nu mă simt deloc vinovat. Melodia e, în genul ei, foarte bună, iar cântărețul e excelent. Ar fi ofensator pentru toată lumea să mă socotesc vinovat pentru opțiunea mea. Interlocutoarea mea vrea însă mai mult; vrea, mă-nțelegi, ceva picant, vreo indiscreție buclucașă, un mic iz de telenovelă: „De ce vă place? Vă amintește ceva? Se leagă de vreo trăire inavuabilă? De vreo persoană? De vreo împrejurare anume?“ Simt că devin materie primă. Trebuie să livrez: confesiuni suculente, ohtături, rele. Mă enervez. De
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca spectator (dar și ca trăitor, când e cazul) între iubire și idolatrie? Ce anume îl separă pe omul îndrăgostit de omul idolatru?“ Dl Stângă schițează și un început de răspuns. Îl transcriu, în speranța că nu-l va supăra indiscreția mea: „Din postura spectatorului, îmi vine să spun că diferența o face aici felul în care obiectul acestor afectee potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la vârf și să fie invitat la televiziune. Nu pot nici măcar să-l somez să-și ceară scuze public. Mârlănia la acest nivel e ireparabilă, ineducabilă și impardonabilă. România în chiloți Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreție picantă, senzațional și vulgaritate. Numai că, în țările cât de cât normale, tematica aceasta e preluată de publicații specializate, numite tabloide, „presă de supermarket“, „junk-food news“. Uneori, și ziarele „serioase“ lasă să se strecoare, în josul câte unei pagini marginale de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Român Național, i-a informat pe cei de față că, în cursul ultimelor evenimente, guvernul român a făcut cunoscut cancelariilor străine că „suntem hotărâți să ne apărăm fruntariile și pentru integralitatea ei, România se va bate împotriva oricui.” În urma acestei „indiscreții”, făcută de ambasadorul român la Londra, Virgil Tilea, Anglia și Franța s-au grăbit să acorde garanții politice României, la 13 aprilie 1939. Acordarea garanțiilor anglo-franceze, de nici un folos României pentru că nu garantau și frontiera noastră de est, cea cu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]