474 matches
-
Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să-ți plătească polițele din trecut. Așa se explică că te a urmărit șontîc-șontîc așa cum un prădător își urmărește victima sigură, așteptînd să clachezi. Asta mă indispune cel mai tare, bălăcăreala la care ai recurs cînd ai fost pus în fața situației-limită, nu pentru că ai fi putut să schimbi ceva în cursul evenimentelor, ci pur și simplu pentru că ai acționat în așa hal, încît nenorociții care au subminat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
1994 Dragii mei, A apărut În sfârșit nr. 1-2 din Steaua, În care se află și cronica mea la Compulsory Happiness; din păcate, la corectură au rămas destule greșeli, unele dintre ele absolut supărătoare. Sper, dragă Nicki, să nu te indispună foarte tare; fiindcă pe mine, ce să mai vorbim, m-au posomorât cât trebuie. Oricum, mă grăbesc să vă trimit, așa cum v-am promis, o copie; aștept, nu fără o anume neliniște, reacția voastră. Aici, ecourile sunt totuși mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu opera ? Emițătorul, cu receptorul? Și de ce oare nu ne ntrebăm niciodată dacă greșeala nu-i cumva și la noi ?... Pe afișul spectacolului bucureștean Celălalt Cioran, descopăr, nesigur, o funcție nouă : ”asistentă de spectacol ” . O fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o Întrunire a filialei Academiei și o vizită la pedicurist... Românul , se vede clar, e pripit În judecăți ; dar ...ingenios. Bravo lui! În niște fișe mai vechi descopăr o pledoarie a lui H.Wald pentru cuvînt, care tare i-ar indispune pe „virtuozii” imaginii, din spectacolul modern : „Hipertrofierea imaginii În paguba cuvîntului În cultura contemporană stingherește dezvoltarea spiritului critic și favorizează În mulțirea reflexelor condiționate...Controversa este singura În stare să ferească sufletul de tirania imaginii și a literei” (s.n.). Fac
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip și Pietricică, Crevete, Brută și Labă, Scârț, Buf și Baba - ai fi zis că a fost colegă la Vassar cu nepoții Rățoiului Donald... Dar și argoul meu o indispunea pe ea. Prima dată când am zis „futu-i“ în prezența ei (și a prietenei ei Pietricică, cu gulerașul ei de Peter Pan și cu jacheta ei de lână, bronzată ca o indiancă după atâta tenis pe terenurile de la Chevy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Era o fată destul de silitoare, puțin cam îngustă la minte, dar foarte ambițioasă. Am pus sub catalog integramele și mi-am potrivit ochelarii pe nas. - Așa repede, Cristina? - Așa repede. Nu-mi place când uită să spună „domnule profesor”. Mă indispune. - Și ce dorești? - Să trec la tablă și să rezolv ecuațiile. - Treci. Clasa a amuțit o secundă, cât să se lămurească ce se întâmplă și să evalueze situația, apoi viermuiala a continuat. Era clar că nu mă puteam reîntoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asta, poate mai frumoasă, dar nu așa de picantă. Era pe-atunci în Roman un tânăr grec, care, uneori, se plimba cu ele prin grădina publică. Și nu gelozia, dar fericirea lui de a putea fi cu ea mă cam indispunea. Într-o seară eram cu un prieten, un băiat cam țicnit, care a murit demult. În glumă, i-am spus: Ai putea tu să-i tragi o palmă acelui cavaler? Lucrul părea imposibil - imposibil adică să nu fie prins, bătut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ea o să înțeleagă. 1 Înștiințare trimisă cunoștințelor pentru a li se anunța un anumit eveniment. Am depus omagiile cuvenite la locuința familiei M... Sunt instalați seniorial. Au adus de la Vorniceni mult mai mult decât necesarul. Au transportat și un piano. Indispus de accidentele drumului, stă posac într-un colț și cere neapărat un acordor. Doamna M..., anemică și reumatică, a îmbătrînit mult în anii din urmă. Era atât de frumoasă când am cunoscut-o! Ca orice adolescent, iubeam pe toate doamnele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
I-am târât cam greu până la locul unde aveam să pescuim și ne-am văzut de treabă. Am aruncat sculele în baltă, aveam impresia că începusem partida de pescuit rău. Dar n-a fost decât o impresie, probabil că mă indispusese bătaia cu cei doi borfași. Începuse un vânt rece din nord și lapovița. Peștele nu dorea să pună gura pe cârligele noastre. Ne pătrunsese frigul, cu tot coniacul și vinul băut. - Băi Țuți, hai să-l dăm naibii de pescuit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-a stins. Era cel mai mare necaz, căci focul ne dădea de toate: mâncare și cafea caldă, căldură și lumină. În plus, fără el, pe vremea aceea câinoasă, ni se părea totul din jur mai urât, mai trist. Ne indispunea acest fapt, dar n-aveam ce face, conta un singur lucru: eram la pescuit, în sânul naturii, dincolo de tot stresul cotidian. Hotărâsem să stăm o săptămână. Eram în a șasea zi și nu prinsesem nimic demn de a duce acasă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iveală o banknotă de o sută lei pe care i-o oferi ospătarului făcând precizarea. „Adăn-e repede o sticlă cu vin dar pas alergător, după cum a-i observat, de azi dimineață ne grăbim...” Tony Pavone rămase surprins. Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ocupau aproape o pagină întreagă de ziar. Examinându-mă, acesta făcu ochii mari, exact cum făcea profesorul de literatură când primea un răspuns bun de la un elev slab. Bătându-mă pe umăr, doctorul adăugă - fără compasiune, care m-ar fi indispus, ci cu liniștită încredere: - Nu te necăji, tinere, într-o lună ne facem bine. După ce-și spălă mâinile și-mi scrise rețeta, după ce-mi dădu câteva sfaturi, cu ochii la rubla pe care am pus-o pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un banc porcos cu lampa: „Mămico, lampa se mănâncă?“ „Nu, Ionele, dar de ce întrebi?“ „Pen’că tăticu,-aseară, ți-a spus că să stingi lampa și să o iei în gură“! Apoi, în semiântuneric, Norei: Sper să nu te fi indispus prea mult...“ În fine, chestia cu mitenele stă astfel: mitaine provine, în franceza din care l-am împrumutat, din mite „pisică“. Pisica are gheare, iar mitena le lasă a se-ntrevedea, la dame, în chipul unor unghiulare unghii policrome... Aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
după aceea, când i se păru mai priincios, dădu bună seara și se retrase. Când ajunse în geamlâcul de sus, care privea înspre grădină, văzu pe Otilia stând la o fereastră deschisă. Conversația de jos și incidentul cu pianul o indispusese probabil, și acum se refugiase aici, fără să iasă din raza lui Pascalopol. Zărind pe Felix, Otilia îl chemă în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
punând totul pe socoteala absurdității profesorilor și a programului. Felix îl întrebă asupra cărților citite și, trăit în atmosfera de la Iași, mai informată, îi ceru opiniunea asupra unor scriitori moderni care colaborau la noua revistă Viața românească. Titi rămase cam indispus de aceste întrebări, mărturisind că nu are timp de citit și că lectura îi dă dureri de cap, că totuși, dacă i s-ar procura "o carte frumoasă", ar încerca s-o citească. Felix îi făgădui una. Aurica lămuri lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o să-i facă mult sânge rău tantei Aglae. Însă trebuie să m-asculți. Pascalopol venea mereu, cu foarte rare lipsuri, primit de toți cu o atenție nesfârșită. Familiaritatea Otiliei față de el, care nu depășea de altfel stilul ei general, îl indispunea din ce în ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe tânăr, la început, cu politețe rezervată, aruncîndu-i câte o vorbă, câte o privire fugară. Cu trecerea zilelor, căpătase probabil convingerea inofensivității lui Felix și începu să-l privească prietenos și chiar patern. Auzind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un cal cuminte... nu te teme... Îți dau ș-o călăuză... aci devii numaidecât călăreț. Felix mulțumi, rezervîndu-și să se gândească, însă nu putu să nu remarce că Pascalopol îi făcea un program deosebit, izolat de al Otiliei. Asta îl indispuse, fiindcă aici i se părea locul cel mai bun de a se apropia mai mult de Otilia. Pascalopol le recomandă să se odihnească un ceas după-masă, până ce el pune puțin la cale treburile moșiei, și, luîndu-i pe amândoi de braț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar rămînepierdut în urma noastră. - Nu mi-ar părea rău, zise Felix, deși, recunosc că e unom foarte de treabă. - Nu-l poți suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e așa de modest! - Crezi? Am impresia că e indispus. Încep să mă căiesccă am venit. - Ti s-a părut că e indispus? Nu-mi vine să cred. De altfel am să-l descos eu. În orice caz te asigur că nu din pricina ta, fiindcă te stimează, și-apoi tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că e unom foarte de treabă. - Nu-l poți suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e așa de modest! - Crezi? Am impresia că e indispus. Încep să mă căiesccă am venit. - Ti s-a părut că e indispus? Nu-mi vine să cred. De altfel am să-l descos eu. În orice caz te asigur că nu din pricina ta, fiindcă te stimează, și-apoi tu... Felix înțelese: "...și-apoi tu nu reprezinți nici o primejdie". - Otilia, își luă inima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix făcu gestul de a-l saluta, dar se opri, căci își dădu numaidecât seama de ridicolul situației. Pascalopol o luă înainte spre grajduri, ca și când ar fi fost în mod special ocupat. - Mi se pare, observă Felix, că Pascalopol e indispus. - Așa mi se pare și mie, trebui să recunoască Otilia, și,dîndu-se numaidecât jos de pe cal, o luă repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. În drum, zări pe Otilia și pe Pascalopol de braț, îndreptîndu-se spre curte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu de caietul lui Simion și-l deschise în treacăt. Era plin de cuvinte fără legătură între ele, cele mai multe din domeniul Bibliei, scrise caligrafic, regulat, însă cu mari tremurături. Părea caietul de exerciții la caligrafie al unui școlar. Întâmplarea îl indispuse. Când se gândi că mai târziu, ca doctor, îl vor chema așa, în mijlocul nopții, cariera nu-i surâse deloc. Își zise că se va dedica cu totul științei. Se dădu, în sfârșit, jos. Costache ieșise și el în cămașă, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce își închipuie că el nu i-a spus de teamă că are să-l denunțe ! Și nu-i adevărat ! El obișnuia să-i dea în ultima clipă veștile neplăcute. Poate intervine ceva, poate lucrurile capătă alt curs, și atunci te indispun degeaba dacă te anunț din vreme. Iată cum se scuza ! Da, pentru o profesiune tracasantă, cum era a lui, putea fi o scuză. Și sunt convinsă : nu de teamă că Margot ar putea să-l denunțe a tăcut el până în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a întors din Rusiia, alții p-acolo le-a rămas oasile... Da io vorbesc, io aud, madam Ivona, că văz că ești cu mintea dusă ! — Mă gândesc că n-am căutat cum trebuie plicul cu banii pentru boilăr... M-am indispus deodată teribil și n-am avut destulă răbdare să-l caut. Pentru că, totuși, acolo ar trebui să fie... Poate și că am vorbit despre biata Margot... în plus, ceasul care s-a oprit... — Astea e, toate, prostii. Mai zic să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
multe rânduri, în viață, mi s-a părut că simt mâna lui Dumnezeu deasupra mea - chiar și în timpul nenorocirilor. Nu sunt superstițioasă, dar lumea îmi pare plină de semne, și de aceea, când s-a oprit ceasul vechi, m am indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și scornești ! Da știi că m-ai dat gata : n aș fi zis că ești așa pricepută să faci să meargă o vechitură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și întotdeauna se indispune când îl găsește în casă ? Nu, Niki nu-l agreează, pe bună dreptate ! Pentru că uite l pe acest domn cum își vâră degetul în gură, cum scormonește cu unghia într-o măsea și scoate de acolo un fir de carne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]