2,142 matches
-
opune egalității, ci pentru că sunt de părere că li se Încalcă astfel libertatea individuală” (Lipset și Schneider, 1978, p. 44). De unde o reinterpretare a faptelor observabile: conflictul fundamental ar avea loc „Între două valori care constituie miezul credo-ului american: individualismul și egalitarismul” (ibidem, p. 43). Acești autori afirmă că „majoritatea este favorabilă egalității În drepturi și egalității șanselor” (ibidem, p. 38) și semnalează că există și În rândurile albilor un sprijin considerabil pentru „acțiunile compensatorii” În favoarea negrilor ă de exemplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
regăsim, cam În aceeași perioadă, termenul și la Constantin Pecqueur (Nicolet, 1982, p. 344, nota 1). El menționează și influența, ceva mai târzie totuși, a lui Charles Renouvier și a scrierii sale, Science de la morale, care, În 1869, „trasează limitele individualismului, descoperă fundamentele logice ale solidarității ș...ț și pe cele ale oricărei vieți politice În instituțiile civismului antic, așadar În democrația directă, dincolo de vremurile Întunecate ale creștinismului medieval” (ibidem, p. 155). Caritatea laicizată? După cum vedem, problema originilor termenului este destul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Lipovetsky, 1992). Putem Înțelege această realitate arătând, așa cum sugera Renaut, că În zilele noastre imaginea cetățeanului se estompează În spatele imaginii individului (Renaut, 1989). Suveranismul ar fi atunci amenințat În raport cu tendințele pe termen lung ale societăților moderne care, deschizându-se către individualism, sunt din ce În ce mai puțin capabile de autodefiniri cuprinzătoare (Taylor, 1992; Castells, 1999). Revendicările colective, cum sunt cele care se raportează la națiune, la clasă sau la statutul profesional, ar avea din ce În ce mai puțină putere de mobilizare, actorii sociali apărându-și doar interesele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
războinic. Prea puțin folosit de etnologii francofoni, termenul este În schimb frecvent utilizat În engleză. Într-un sens analog, unii sociologi, ca Michel Maffesoli, laudă „vremea triburilor” ca pe o epocă a reconstruirii unei solidarități sociale, a refuzului concret opus individualismului ambiant și a tentativelor de interdependență În viața comună a unor mici grupuri care țes solidarități active pe baze afective, politice, religioase, sportive sau asociative, ceea ce nu exclude apartenențele multiple. C. R. & GODELIER Maurice (1977), Horizons et trajets marxistes en anthropologie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
paranoia. Vor găsi cele mai logice și mai umane argumente pentru prestațiile și proiectele lor ambițioase. Când, de fapt, poți fi creativ ori benefic și în alt mod, fără încrâncenarea luptei cu toată lumea în jur. În mod normal, competiția dezvoltă individualismul și agresivitatea față de oricine altcineva "îndrăznește să se măsoare cu mine" sau să-i stea în cale. E o formă primitivă de a obține succesul, de a obține acel produs "competitiv" de calitate. În momentele când nu reușim să progresăm
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și comunelor, fragmentează și mai mult terenurile parcelate prin reîmproprietăriri ciunte. Potențialul agricol scade, cresc focarele de multiplă poluare prin betoane, sticlă și lindab-uri care încălzesc atmosfera. Necontrolat și nesancționat de oficialități potrivit normelor, fenomenul amplifică stratificarea socială polarizată, individualismul și invidia ruinătoare. Nu întâmplător, sondajele indică adâncirea distanțelor dintre parlamentarii și guvernanții care dau tonul izolaționismului cu "casele" lor de vacanță pe munți, dealuri ori pe litoral ("gândirea negativă"), și alegătorii tot mai derutați de accentuarea corupției și grosolăniei
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
intern brut. (18, p. 72) Ajutoarele de șomaj, scumpirea medicinei atât datorită tehnologiilor medicale, cât și a substanțelor farmaceutice fabricate, îmbătrânirea populației, povara pensiilor și "economia ascunsă" creată de muncile clandestine ale pensionarilor (18, p. 85) au dus la "redescoperirea individualismului" (fiecare pentru sine! și nu "toți pentru unul!") și la "descentralizare" (18, p. 90). În moduri perverse, acestea au ajuns să afunde în sărăcie și egoism pe cei care considerau că este mai avantajos să profite de ajutoare, de emigrare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
negative, extinderea indiferenței și apatiei oamenilor, deveniți tot mai imuni la violuri, crime, atrocități. Ei își mărturisesc doar teama, nu se organizează și nu-i îndepărtează pe răufăcători, ci îi așteaptă resemnați. De la respingerea colectivismului se trece și la contestarea individualismului, pentru a face loc cui? Unor tribalisme și barbarisme specifice unui trecut neguros. Dezideratele echilibrelor dintre sat și oraș, dintre agricultură și "servicii", dintre societate și natură, dintre guvernanți și guvernați sunt ocolite ori înlocuite cu decizii iraționale. Logica lui
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la subiecte generale, cum sunt, "spiritul și științele sale" amenințate de "naturalism" și "obiectivism", "Europa configurație spirituală a umanității sănătoase", pe care nu o prea argumentează. Pentru Guénon, "știința sacră", de proveniență "nonumană", conduce la depășirea crizei modernității, exprimată prin "individualism", "materialism", "haos social" și alte neajunsuri. Criza a fost privită de autori în mersul lumii pe intervale foarte lungi de timp (zeci de mii de ani de către Guénon, adeptul ciclicității susținută de vechii indieni) sau, după doar circa trei mii
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Căci unele premise sunt "naturaliste", altele sunt "evoluționiste", iar altele sunt "antimetafizice", așa cum se pot vedea și în pozitivismul comteean și în neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile" despre "mari personalități" și "genii" (9a, p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul susținând "examenul liber" al tradiției catolice. De aici s-a ajuns și la incompetența care a permis proliferarea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile" despre "mari personalități" și "genii" (9a, p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul susținând "examenul liber" al tradiției catolice. De aici s-a ajuns și la incompetența care a permis proliferarea sectelor, a variantelor de spiritism ce subminează autoritatea "cărților sfinte". Ravagiile produse de individualismul exagerat al modernității îl și mâhnesc, dar îl
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul susținând "examenul liber" al tradiției catolice. De aici s-a ajuns și la incompetența care a permis proliferarea sectelor, a variantelor de spiritism ce subminează autoritatea "cărților sfinte". Ravagiile produse de individualismul exagerat al modernității îl și mâhnesc, dar îl și îndârjesc pe autor. "Nimic și nimeni nu se mai află atăzi la locul cuvenit; oamenii nu mai recunosc nici o autoritate efectivă în ordinea spirituală și nici o putere legitimă în ordinea temporală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
că s-a ajuns aici prin instituirea egalității femeilor cu bărbații în carierele profesionale. Dar atât cariera, cât și căsătoria devin tot mai nereușite în ziua de azi. Încercările de rezolvare a problemei prin reeducarea bărbaților nu au dat rezultate. Individualismul liberal rămas pe poziții slăbește moralitatea, și, odată cu ea, dragostea. Încă se așteaptă soluții la această fundamentală legătură dintre oameni, pentru care "muzica ușoară" produce divertisment, nu și o viață sentimentală mai durabilă, credem noi. Bloom deplânge, pe de o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fizică și spirituală atât urmașilor, cât și micilor/marilor tale realizări. Este legea firească a permanentelor reluări, asigurată de complicata lume de îngeri, arhangheli și sfinți creștini, după atâtea lumi populate cu zeii religiilor păgâne romane și grecești. Când răbufnește individualismul liberalist, atunci atitudinile față de moșteniri cuprind nemulțumiri, imputări și chiar revolte. Nu-i de mirare, pentru că omul este în unele momente și "liberalist", ignorându-l temporar pe celălalt de pe pozițiile eu-lui solipsist. Poate că oamenii de astăzi au un mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scoase din funcțiune". (5, p. 142) Scrieri ca cele ale lui J. Habermas (11) pot aduce clarificări celor preocupați de probleme social-politice acute, cum sunt democrația și relațiile ei cu autoritarismul mai vechi sau mai nou, cu complexitatea lumii, cu individualismul caracteristic statului constituțional liberal. Habermas aprecia că statul modern nu mai reprezintă interesele unei clase asupritoare, ci trebuie să înlăture dezechilibrele sistemului industrial. Așa că nici felul în care se obține ori se investește plusvaloarea nu mai este fetișizat, cum considera
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apărut ca urmare a separării indivizilor de rolurile lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității. Dacă în societățile premoderne personajele morale caracteristice se defineau prin virtuți și vicii, în societatea contemporană dominată de individualismul liberal personajele care încarnează acest individualism sunt estetul bogat, managerul birocrat și manipulator, terapeutul-psiholog și alți "experți" chemați să amelioreze dezechilibrele și suferințele spirituale ale oamenilor. Istoriei pe termen "scurt" autorul îi adaugă tradiția filosofică a virtuților din cultura occidentală
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de rolurile lor sociale, a răspunderii morale de particularitatea fiecărui individ ce intră în componența comunității. Dacă în societățile premoderne personajele morale caracteristice se defineau prin virtuți și vicii, în societatea contemporană dominată de individualismul liberal personajele care încarnează acest individualism sunt estetul bogat, managerul birocrat și manipulator, terapeutul-psiholog și alți "experți" chemați să amelioreze dezechilibrele și suferințele spirituale ale oamenilor. Istoriei pe termen "scurt" autorul îi adaugă tradiția filosofică a virtuților din cultura occidentală, rezumată la trei serii de concepții
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pensionarii "anticipați". În loc să sporească, păturile intermediare se subțiază continuu. Liberalul I. Berlin scria în anul 1997 că "Libertatea pentru lupi a însemnat adesea moartea pentru oi. Credeam că nu mai este nevoie să revenim la istoria pătată de sânge a individualismului economic și a capitalismului sălbatic". (4a, p. 82) Din păcate, o credință doar. Tendințelor amintite li se opun sau li se adaugă cele "democrat-liberale", conservatoare, social-democrate, socialiste, anarhiste și altele. Pentru a înțelege rezultatele negative ale evoluției țării nu se
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-se treptat și drumuri spre înțelegerea unor procese prin care trece planeta. (5) Omenirea terestră continuă ritmul alert de creștere demografică, obstrucționând și mai mult condițiile de viață pentru restul viețuitoarelor eșuate pe uscat, în aer și în ape, practicând individualismul anarhic. Creșterile economice și urbanizarea se fac pe seama scăderii zonelor verzi ale planetei. Se accentuează dezechilibrele ecologice prin creșterea noxelor emanate odată cu arderile unor cantități tot mai mari de combustibili fosili ori prin prelucrarea minereurilor, a produselor vegetale și animale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de mii de familii (adică mai puțin de un milion de oameni), favorizate de împrejurările obscure, postdecembriste, și de multe practici bazate pe înșelătorii amplificate în strategii de corupție inițiate "de sus în jos". Complicații enorme au venit odată cu agresivul individualism (economic, politic, moral, juridic), izvorât dintr-un "laissez faire" fără opreliști și din sisteme sociale și de drept care îl tolerează și încurajează". (4a, p. 82) Se cam ignoră de peste două decenii la noi că, "Libertățile confirmate prin lege pot foarte
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Kenney ca succesiuni de "revoluții-carnaval", adoptate de participanți pentru a micșora duritatea măsurilor represive ale guvernanților. Și "revoluția de catifea" din Cehoslovacia (9a), care l-a propulsat președinte pe omul de teatru V. Havel, cu vederi liberale mai largi decât individualismul foarte agresiv, a fost apropiată de acest "tip" de revoluție, fără prea multe distrugeri și pierderi de vieți omenești. Doar în România revoluția s-a soldat cu peste o mie de morți, mulți răniți, refugiați speriați de moarte, distrugeri de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fără consum și import care copleșește exportul. Ne întrebăm: autorii traduși nu vor să știe ce au înțeles cititorii? Nu cumva se reiterează mimetismul practicat în trecutul recent, când se imita dogmatismul colectivist de la Răsărit? Acum, mai frecvent se copie individualismul și egoismul, odată cu fetișizarea mărfurilor și serviciilor patentate în Vest, precum și capitalurile provenite în mare măsură din vânzările bunurilor și instalațiilor evaluate în prețurile deșeurilor. Este o realitate că, pe astfel de căi, multe capitaluri de la noi s-au dobândit
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
între cunoașterea exoterică și cea ezoterică. (3d, pp. 36-37) Liberalismul secolelor al XVII-lea al XIX-lea, aprecia Russell, era optimist, energic din punct de vedere filosofic și politic, opus formelor medievale care frânau progresul științei, comerțul și creșterea prosperității. Individualismul rămânea trăsătura cea mai importantă a acestei mișcări. În filosofia veche, de-abia cinici ca Diogene (c. 412-323 î.H) și apoi stoici ca Zenon (c. 336-264 î.H) au început să-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-l susțină, contrariați de pierderea libertăților politice odată cu înlocuirea polisurilor cu formațiuni de tip monarhic și imperial, adoptate de Filip și mai ales de către fiul său Alexandru cel Mare. În Evul Mediu, misticii, scolastici ca Occam și adepții au încurajat individualismul. Descartes și cartezienii i-au dat coloratura subiectivistă extremă, în modernitate, propunând criterii ale adevărului precum claritatea și distincția. Leibniz a reluat în monadologia sa criteriile clarității și distincției, iar Locke a promovat în silă ideea că noi cunoaștem acordul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
adevărului precum claritatea și distincția. Leibniz a reluat în monadologia sa criteriile clarității și distincției, iar Locke a promovat în silă ideea că noi cunoaștem acordul sau dezacordul dintre idei, deoarece era un spirit atras de obiectivitate. Din teoria cunoașterii, individualismul a fost prelungit în etică și politică de către J.J. Rousseau și simpatizanți. Romantismul ce a urmat a tins să ducă subiectivismul individualist spre un "anarhism total", calificat de Russell ca "o formă de nebunie", în care se complac și mulți
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]