3,661 matches
-
nou e alcătuit din elemente proprii, care-l deosebesc de oricare alt fapt, chiar aparent asemănător. În fiecare individualitate, chiar de lucruri, există ceva ce nu poate fi definit, ce nu se poate exprima (cum spuneau scolasticii), care constituie tocmai individualitatea cazului. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice; până și În lumea fizică, unde asemănările sunt mai mari, iar individualitatea apare mai puțin extinsă, se știe că nu exista doi stropi de apă sau două
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu poate fi definit, ce nu se poate exprima (cum spuneau scolasticii), care constituie tocmai individualitatea cazului. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice; până și În lumea fizică, unde asemănările sunt mai mari, iar individualitatea apare mai puțin extinsă, se știe că nu exista doi stropi de apă sau două frunze de copac absolut egale una cu alta. Și totuși, față de această nemărginită varietate, dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale, care trebuie să cuprindă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridică trebuie să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des, ceea ce corespunde cursului obișnuit al lucrurilor. „Dreptul creează un fel de medie, de clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile specifice”. Individualitatea are și ceva ce nu poate fi dovedit, exprimat. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice. În diversitatea și varietatea, practic infinită, Dreptul Își fixează schemele sale, categoriile sale. Desigur, Dreptul procedează prin determinări care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot atât cât ele nu pot refuza adeziunea lor la Stat, pentru ca astfel să fie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nostru - deoarece „asocierea germinează spontan În spiritul uman și se concretizează În mii de forme diferite, pe care Statul poate să le limiteze și să le regleze, dar pe care nu le poate suprima, așa după cum el nu poate suprima individualitatea umană”. Gânditorul neokantian socotește că adevărata problemă este alta, anume aceea de a ști În ce mod Statul poate să se pună la adăpostul pericolului formațiunilor sociale și juridice spontane și de a transforma energiile acestora „În elemente având o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar apărea legitim efortul teoreticienilor individualismului, care tind să reducă, la minimum, ingerința (amestecul) Statului și să Îndepărteze pe aceea (posibilă) a Individului. „Apartenența individului la Stat, trebuie să fie intimă și substanțială, chiar integrală, dar În modalitatea prin care individualitatea și autonomia să nu fie blocate, ci Întărite și apărate În valoarea lor universală”. Desigur, așa cum a relevat și Chamberlain - când scria că, la urma urmei, „poporul nu trebuie să se teamă de intervenția Statului, deoarece el Însuși a devenit
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
V.V.)”. În consecință: Statul este - după Del Vecchio - „punctul ideal de convergență a subiectivității, În mod esențial, proprie tuturor indivizilor, care cooperează În chip unitar Într-un sistem de viață. Entitatea sa constă exact În acest necesar, prin care toate individualitățile se rezumă și se concentrează, adică reconfirmă ideal autonomia originară, care este comună tuturor și identică În toți; ceea ce cu siguranță permite o unitate nouă și superioară, care totuși nu poate decât să reconfirme și să reflecteze În sine elementele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar În popor, Întrucât e organizat În Stat. Acest concept reflectă elementul de adevăr cuprins În teoria așa de rău Înțeleasă a contractului social, care nu Înseamnă un contract În sensul empiric al juriștilor, ci Înălțarea și Întâlnirea necesară a individualității particularilor (cetățenilor) În forma universalității (Statului)”. Constituția și diviziunea puterilor În esențiala și laconica, În riguroasa sa Teorie a Statului, Giorgio del Vecchio definește Conceptul de Constituție. El afirmă: „Modul În care e organizată puterea supremă a Statului și e
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
interne, dominând pe particulari și diversele lor grupări, ar reproduce forme istorice depășite, adică ar suprima sau ar renega drepturile individuale. „Acestea, dimpotrivă, rămân mai departe și au valoarea de substanță și de dat presupus, al realității Înseși a Statului. Individualitatea se moderează În Stat, și În el Însuși «Își exaltă adevărata sa natură» (Vico)”. Suveranitatea legii și Egalitatea cetățenilor În fața ei rămân În realitate pivoții Statului modern care este, prin urmare, și vrea să fie, Stat de Drept, și nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evidente. Dacă aș lovi cu degetul mortarul pietrei din curte și l-aș întreba: „Ești stabil și solid?“, nu știu dacă ar trebui să-l cred, în caz că răspunsul lui ar fi afirmativ. Sunt oare o ființă autonomă și dotată cu individualitate? Habar n-am. Tocmai m-am privit în oglindă. Nu m-am recunoscut. Nu, acest eu anterior a murit, s-a descompus. Și totuși nimic nu ne separă. Trebuie să-mi spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine nu se lasă decelată, dar ale căror urme au supraviețuit. Camera mea are un alcov obscur și două lucarne care se deschid spre exterior, spre lumea canaliei. Una dintre ele dă în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În România?...Hm! Marele Ionesco spunea, cu decenii În urmă, că se bucură că e ...șmecher; dar că nu vrea să vină războiul, fiindcă nu poate face pe șmecherul decît În timp de pace. „CÎnd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleșită În mod lamentabil de evenimente; din gîtul meu găurit, de paiață, se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi și aruncat Într-un șanț; ochii mei holbați, cu sprîncene de lînă, vor privi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lucruri singulare, din persoane incomparabile, sau nu? Dacă le-am fi adunat, am fi comis o greșeală care n-ar fi fost de ordin geometric. Nu credeam În ideea de „toți“, cum se pare că făcea Koch, ci În fiecare „individualitate“ În parte. Acești fanatici ai goliciunii au impresia că dețin unicul acces la secretele lăuntrice ale vieții, mi-am spus Înverșunat. Printr-un gest atât de strident, cum ar fi lepădarea hainelor, străinii se vor elibera de toate atributele secundare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Concomitent, celibatarii, cuplurile fără copii sunt obligate să plătească taxe suplimentare. Divorțurile sunt sistematic descurajate. Aceste măsuri au fost luate pe fondul revenirii la temele tradiționaliste ale familiei indivizibile și procreatoare. Ca în orice sistem totalitar, anularea solidarităților tradiționale, distrugerea individualității în favoarea colectivității au însemnat confiscarea vieții private în general și a celei de familie în particular.” Ca urmare a industrializării forțate, s-a produs o migrație a forței de muncă de la sate spre orașe. Pentru noi orășenii s-au construit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prea multă rezistență sufletească , la voința părinților; când ajung la adolescență însă, încep s-o discute; iar când devin majori n-o mai admit decât dacă o găsesc bună. Psihologia marilor colectivități nu se deosebește prea mult de aceea a individualităților ce le alcătuiesc.” Despre caracter, preotul Petrică Iacov scrie: „A avea caracter moral înseamnă a te conduce în orice acțiune, mare sau mică, de principii morale, de ceea ce își dictează conștiința ta de om cinstit și corect, de ceea ce trebuie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din comoditate sau lașitate. În fond, nu prea văd ei ce au de câștigat. Tot Emil Cioran remarca: „Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încât toate s-au făcut peste ei. [...] Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficiențe. El nu acoperea nici măcar contradicții lăuntrice latente, ci liniștea amărâtă a unui suflet nerealizat. Va trebui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Oare voi putea spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult decât scrisul, e un act în mod necesar individual. Admițând că scrisul reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rochița din barchet albastru cu bleu, părul roșcat, căutătura teribil de nevinovată a Elenei. El, bărbatul ce-o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica printre mobile, în încăperea plină de fum și miros de gutui, măști, măști, măști, cineva o îmbrânci din greșeală, se râdea mult, amețitor, pământul fugea de sub picioare, obosi căutând și privi speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea un fel de a fi atât de pasional, fiul ei, al ei, băiatul lui Trofin! Doamne, ce bizară individualitate, ce schimbare se petrecuse în el. Se simțea depășită, depășită cu mult. Deja intrase în conul de umbră lăsat de clădirea tribunalului. Săltă din obișnuință capul, cercetă o fereastră anume... Ah, amintiri, amintiri de demult! Câtă exaltare fusese și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui conținut de idei pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, a imaginației, a deprinderilor de exprimare corectă și expresivă și a cultivării simțului artistic. Nu se va omite niciodată aspectul implicării individualității în actul creator, așa încât compozițiile școlare indiferent de ciclul de învățământ în care se practică să devină mijloc de receptare a literaturii, întrucât ele realizează o sinteză a tot ceea ce învață elevii la Citire, Gramatică, precum și la celelalte discipline. De
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
actuală și viitoare. (Este necesară eliminarea acestui alineat, întrucât o lege nu-și poate asuma o misiune, restul textului fiind irelevant din punct de vedere normativ. (3 Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii. (Este
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din care și-au hrănit cunoașterea profesorii, ci foi de mătase foșnind viața grâului, informațiile cuprinzând evoluția acestei ființe de la germene până la maturitate, sensul existenței sale, viziunile întregului din parțialitate și individualitate, forța ca undă a aceluiași scop mesianic, în aceeași octavă, pe partitura simfoniei universale, orga de vânt, tuba furtunii, timpanele tunetului, harfa ploilor, violoncelul Pământului, pe coarda cea mai groasă, viola da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca banii să-ți saboteze încrederea în propriile puteri, deoarece fără această încredere vei continua să duci o existență minimală. Nu vei ști niciodată ce ai fi capabil să faci. Nu îți vei asuma riscuri. Nu te vei dezvolta ca individualitate. Nu vei face lucrurile pe care ai putea să le faci. Nu îți vei exploata potențialul. O persoană care nu crede în ea însăși nu face nimic, nu are nimic și nu reprezintă nimic. Toate aceste lucruri nu au nimic
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ne învăț... c... lucrul bun trebuie f...cut în fiecare parte a ansamblului; acesta din urm... nu se reduce ins... la componente - sistemul (contextul) conteaz... mult (sistemul de comand..., comunismul, a vrut calitate înalt..., dar a eșuat, întrucât a obliterat individualitatea, libertatea!). Avem nevoie de reguli, de criterii și de proceduri (ceea ce înseamn... stat de drept!), exist... limite ale ingineriei proceselor - nu orice poate fi cuantificat. Ideea prețioas... sau genial... face adesea diferența, ca și conducerea excepțional... (care este o însușire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]