1,103 matches
-
celor din vest a urmat aceeași logică, dar, la un moment dat, opțiunile au fost diferite: bengali: ciclul nominativ − preergativ − nominativ; hindi: ciclul: nominativ − ergativ. Ideea studiului din 2006 reia considerații anterioare ale autoarei. Montaut (1998b: 139) demonstrează că limbile indo-europene orientale (cu excepția limbii hindi) au avut o dublă evoluție: ergativizare și deergativizare. Construcția ergativă la aspectul perfectiv caracterizează azi grupul occidental al limbilor indo-europene și constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană; inițial, fenomenul a fost descris ca
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ. Ideea studiului din 2006 reia considerații anterioare ale autoarei. Montaut (1998b: 139) demonstrează că limbile indo-europene orientale (cu excepția limbii hindi) au avut o dublă evoluție: ergativizare și deergativizare. Construcția ergativă la aspectul perfectiv caracterizează azi grupul occidental al limbilor indo-europene și constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană; inițial, fenomenul a fost descris ca fiind o structură pasivă (Montaut 1998b: 140; 2006). Structura ergativă din limba hindi modernă, ca și cea din panjabi și marathi își are originea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Montaut (1998b: 139) demonstrează că limbile indo-europene orientale (cu excepția limbii hindi) au avut o dublă evoluție: ergativizare și deergativizare. Construcția ergativă la aspectul perfectiv caracterizează azi grupul occidental al limbilor indo-europene și constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană; inițial, fenomenul a fost descris ca fiind o structură pasivă (Montaut 1998b: 140; 2006). Structura ergativă din limba hindi modernă, ca și cea din panjabi și marathi își are originea în construcția pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a ocupa prima poziție; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziția specifică ne este recentă (Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l provine dintr-un sufix de "lărgire", care își are originea într-un diminutiv compatibil cu clasa nominală. Limbile indo-europene occidentale au supramarcat agentul (cu ne) și au ergativizat o structură preergativă; dimpotrivă, limbile indo-europene orientale au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l provine dintr-un sufix de "lărgire", care își are originea într-un diminutiv compatibil cu clasa nominală. Limbile indo-europene occidentale au supramarcat agentul (cu ne) și au ergativizat o structură preergativă; dimpotrivă, limbile indo-europene orientale au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o fază de preergativitate. Diferența dintre grupul occidental și cel oriental provine din aceeași structură nominală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care poate fi influențată și de contactul direct sau indirect cu o limbă diferită. În final, am subliniat ideea că sistemele ergative nu sunt legate de un grad de civilizație inferior, chiar dacă s-a discutat caracterul ergativ al limbilor primitive (indo-europene, semitice), limbile ergative nu sunt numai limbi ale triburilor și ale populațiilor primitive, ci sunt pur și simplu limbi diferite de cele pe care le cunoaștem și, prin aceasta, foarte interesante. Anexa 1 urmărește tocmai crearea unei imagini de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ridică probleme importante pentru ipoteza conform căreia morfologia este un indicator al structurii sintactice. Levin (1983: 9, 11) arată că termenul ergativ a fost introdus pentru a numi un sistem de marcare cazuală diferit de sistemul acuzativ, prezent în limbile indo-europene, însă utilizarea termenului a fost extinsă și la alte procese sintactice și morfologice care funcționează pe baza acelorași distincții. Relațiile gramaticale nu par a fi potrivite pentru a descrie anumite fenomene din limbile ergative. Al doilea aspect remarcat de autoare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lipsa distincției dintre subiect și obiect. Folosirea limbii franceze și a limbii spaniole, precum și influența școlii, au făcut ca vorbitorii să învețe să diferențieze subiectul de obiect, pierzându-se astfel caracterul special ergativ. Verbul din bască este diferit de verbul indo-european prin faptul că nu există categoria diatezei, iar vorbitorii nu pot alege între mai multe modalități de a exprima raporturile între acțiune și entitățile participante la aceasta, deci acțiunea este fără orientare în raport cu participanții și predicatul nu are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că, în unele limbi, noțiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform clasificării realizate de acești autori, există patru tipuri de limbi: (a) limbi cu subiect proeminent (contează relația subiect− predicat): limbile indo-europene, limbile din Niger-Congo, limbile fino-ugrice, semitice, dyirbal, limbile indoneziene, malgașa; (b) limbi cu topic proeminent (contează relația topic−comment): chineza, lahu și lisu (limbi lolo-birmaneze); (c) limbi cu subiect proeminent și cu topic proeminent (contează ambele relații): japoneză, coreeană; (d
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care numai obiectul e marcat (engleza, georgiana). Existența marcării depinde de natura constituenților nominali și de categoriile semantice: distincția definit/ nedefinit funcționează în limbile uralice și altaice, în persană și în ebraică; distincția animat/inanimat funcționează în foarte multe limbi indo-europene (de exemplu, folosirea prepoziției a în spaniolă ca marcă a complementului direct). Creissels (1995: 257) observă că, în mod frecvent, limba tratează diferit subiectul în funcție de apariția acestuia în construcții tranzitive sau intranzitive − subiectul e marcat numai în construcții tranzitive, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al timpului. Benveniste ([1960] 1966), criticând ipoteza lui Hjelmslev, analizează separat cele două valori ale verbului 'a fi': (a) gramaticală, de copulă, de marcă gramaticală a identității; (b) lexicală, de verb plin. În timp ce 'a fi' lexical s-a moștenit din indo-europeană în majoritatea limbilor din această familie, 'a fi' gramatical poate avea drept corespondente, în anumite limbi (rusă, maghiară, limbi semitice, limbi arabe), propoziția nominală, un morfem zero sau pauza. În limbile în care există, copula marchează, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și din limbile fino-ugrice, subliniind că limbile care folosesc a avea ca auxiliar au și construcții cu a fi (Feuillet 2006: 170). 2.3. Date din latină și din limbile romanice Benveniste (1966a: 193) arată că, deși în majoritatea limbilor indo-europene s-a generalizat folosirea lui *es- atât pentru valoarea copulativă, cât și pentru cea existențială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De Cuyper (2007) analizează situația copulativelor statice în trecerea de la latină
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de tranzitivitate slabă, pentru că acceptă testul dublării complementului direct (O am pe bunica la mine), dar nu și testul pasivizării (*Bunica este avută la mine). Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh 'a lua' (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice 'a avea' provine din radicalul *kap-, cu același sens. Inițial, verbul nu denumea deci starea de a poseda un obiect, ci o acțiune exercitată de un Agent asupra unui Pacient
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tongană, o altă limbă ergativă investigată în studiul citat, predicatul nominal exprimă atât existența, cât și posesia (Tchekhoff 1979: 258). 3.3. Date din latină și din limbi romanice Benveniste (1966a) arată că 'a avea' lexical există în puține limbi indo-europene, iar acolo unde există este o achiziție târzie. Limbile care nu dispun de a avea lexical folosesc pentru acest tip de structură pe a fi (être à). În structurile latinești de tipul Mihi est pecunia, obiectul posedat ocupă poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acestui termen în lista de limbi de mai jos trebuie luată cu rezervă, ca, de altfel, întreaga genealogie a limbilor australiene. Limbile din Alaska și din nordul Canadei sunt foarte greu de descris unitar, din cauza numeroaselor neconcordanțe terminologice. Dintre limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut 1998b: 139, 2006). Grierson (1903−1928)4 a clasificat limbile indo-europene în cercuri, în funcție de lipsa conjugării verbale la trecut: (a) cercul interior (hindi, urdu, panjabi de est) − nu există mărci de persoană la trecut, ci numai acord în gen
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut 1998b: 139, 2006). Grierson (1903−1928)4 a clasificat limbile indo-europene în cercuri, în funcție de lipsa conjugării verbale la trecut: (a) cercul interior (hindi, urdu, panjabi de est) − nu există mărci de persoană la trecut, ci numai acord în gen și număr; (b) cercul mediu (bhopuri, hindi de est); (c) cercul exterior
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cercul mediu (bhopuri, hindi de est); (c) cercul exterior (marathi, gujarati, bengali, oriya, assamese) − există mărci de persoană pentru toate verbele. Montaut (2006) arată că acordul în gen și în număr, precum și ceea ce numim astăzi structuri ergative caracterizează numai limbile indo-europene autentice, adică pe cele din cercul interior. Descrierea limbilor cuprinse în această listă este uneori mai complexă, alteori foarte schematică. Complexitatea descrierii depinde, în mare parte, de informațiile oferite de bibliografie, unele limbi bucurându-se de o atenție specială, altele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ecuatorială, vorbite în America de Sud, Antile, pe cale de dispariție. Partiție foarte complicată. Scindarea subiectului intranzitiv. ARCHI Limbă caucaziană, vorbită în sudul Daghestanului, înrudită cu AVAR sau cu LAK. Circa 1 000 de vorbitori. Limbă ergativă, fără pivot sintactic. ARMEANĂ Limbă izolată, indo-europeană, vorbită în Armenia și în alte 29 de țări. 9 milioane de vorbitori. Asemănări cu greaca. Armeana clasică manifesta partiție morfologică acuzativ/ergativ determinată de timp/aspect: sistemul absolutiv−ergativ apărea numai la anumite forme compuse de perfect. Topica SOV
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vorbită în Anatolia (Turcia) în mileniile III−II î. Cr., după care a fost asimilată de limba HITTITĂ. Asemănări cu limbile caucaziene. HAYU (WAYO, WAYU, VAYU) Limbă ergativă din familia tibeto-birmană, vorbită în Nepal. Circa 2 000 de vorbitori. HINDI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 790 de milioane de vorbitori, dintre care 490 de milioane sunt nativi. Considerată a cincea limbă din lume ca număr de vorbitori. Limbă aglutinantă, cu urme de flexiune, componentă polisintetică. Partiție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici ergative. HOKAN Familie de limbi din America de Nord (California, Mexic). S variabil: pentru anumite verbe intranzitive (tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu verb final. Spre deosebire de georgiană și de svan, în limbile zan, complementizatorul ocupă întotdeauna poziția finală în subordonată. În toate limbile din această familie, cu excepția vechii georgiene, adjectivele sunt antepuse, indiferent de proprietățile lor morfologice și semantice. KAȘMIRIANĂ (KASHMIRI) Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, subgrupul pamir, vorbită în India și Pakistan. 4 600 000 de vorbitori. Partiție morfologică ergativ/ acuzativ determinată de timp: marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. KATXÚYANA Limbă din familia CARIB(AN
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și OV sunt fixe, iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final. KUKU-YALANJI − Vezi GUGU-YALANJI. KÜRI Limbă ergativă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, înrudită cu LEZGHINA, TABASSARAN, UDI. KURDĂ Limbă/grup de limbi din familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, vorbită în Turcia, Armenia, Iran, Irak, Siria, Azerbaidjan. Circa 26 000 000 de vorbitori, mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ramura ciadiană, vorbită în Camerun și în Nigeria. 58 000 de vorbitori. MAORI Limbă din familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul polinezian. Limbă vorbită în Noua Zeelandă. 165 000 de vorbitori. Imperativul apare frecvent și la formele nonactive. MARATHI Limbă indo-europeană vorbită în sud-vestul Indiei. 90 de milioane de vorbitori (a patra limbă din India și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pronumele de persoana 1 funcționează după sistemul acuzativ, având o formă pentru S/A și alta pentru O, iar pronumele de persoana 2 funcționează după sistemul ergativ, având o formă pentru S/O și altă formă pentru A. NEPALEZĂ Limbă indo-europeană (din aceeași familie cu HINDI), grupul indic, vorbită în Nepal și în India. 32 de milioane de vorbitori nativi. Marcare cazuală realizată prin postpoziții, care au statutul de clitice. Limbă head-final (SOV). 7 cazuri morfologice: cazul subiectului tranzitiv și intranzitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]