955 matches
-
și nu sunt deduse dintr-un principiu mai general, ca niște scheme oricând aplicabile asupra realității. De altfel, am și văzut în capitolul introductiv (I, 3E) că Dilthey le conferă presupozițiilor capacitatea de "a se adapta la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței", idee la care vom reveni de îndată, dar într-un alt context. Renunțând la aparatul conceptual al filozofiei, care avea darul să sistematizeze istoria și să satisfacă nevoia de universalitate a investigației istorice, interesul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că prescriptivitatea nu înseamnă neapărat prestabilire, putând fi desprinsă a posteriori, în cadrul procesului de comprehensiune a datelor experienței). După cum am văzut, aceste forme care funcționează categorial au propria lor istorie, precum și capacitatea de "a se adapta la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței". (Precizăm că exceptând un singur aspect, despre care urmează să vorbim conținuturile filozofiei sunt discontinui pentru Dilthey și că doar exigențele ei formale au continuitate.) Subliniem totodată că aceste "unități din istorie" nu sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înfățișeze istoria ca un întreg ce progresează organic, ca un tot unitar și rațional", asigurând astfel o continuitate a conținuturilor în cazul lui Hegel. De altfel, am relevat această distincție și-n primul capitol, atunci când am discutat despre metoda tipologizării inductive în contextul unui holism specific, ce-l diferențiază pe Dilthey de romantici prin modul în care este abordat Marele Tot (vezi I, 3E). Citând o semnificativă afirmație hegeliană: "Das Wesen der Philosophie ist [...] bodenlos für Eigentümlichkeiten", Schnädelbach consideră pe bună
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu recunosc nici măcar posibilitatea unei întemeieri a valorilor. Întrucât "școala speculativă germană nu a putut cădea de acord în privința deducerii conceptului de <<filozofie>> din niște adevăruri mai generale" (s.n.), Dilthey se vede nevoit să recurgă la "o metodă empirică", procedând inductiv și comparativ la circumscrieri succesive ale perimetrului faptelor filozofice, ajungând până la acele domenii limitrofe (Grenzgebiete), în principal arta și religia, pe care, după cum am arătat, le avea în vedere și Hegel. Această "metodă comparativă" urmează să ne conducă la descoperirea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Facem această precizare cu atât mai mult cu cât Mircea Florian îl socotește pe Dilthey printre aceia care acreditează "primatul totalității", fiindcă vizează structura, forma lucrurilor 9. Încă din primul capitol, noi am arătat însă că procedând la o tipologizare inductivă, filozoful german întrevede totalitatea pornind de la parte, care tocmai de aceea poate deveni reprezentativă pentru întreg (vezi I, 3E), și că totalitatea nu este dată din capul locului, ci reconstituită treptat pe baza părților și a corelațiilor dintre ele (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
analiză privitoare la raportul dintre științele naturii și științele spiritului.) Aceasta nu înseamnă, desigur, că Dilthey s-a eliberat complet de tentațiile transcendentalismului în cunoaștere. Am arătat că nici în cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey s-a eliberat complet de tentațiile transcendentalismului în cunoaștere. Am arătat că nici în cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau "anticipate", cum le numea Blaga, care ca și Dilthey le considera ca făcând corp comun
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiectuală se efectuează în timp" atât în privința propriei persoane, cât și în privința comprehensiunii celorlalte, iar "din generalizarea a ceea ce survine astfel într-o totalitate se constituie experiența vieții individului". O asemenea generalizare "ia ființă prin tipuri de demersuri echivalente celor inductive" și se bazează pe un număr din ce în ce mai mare de cazuri, ceea ce îi dă posibilitatea "să se corecteze fără încetare" (s.n. ibid., pp. 74-75). În acest context mai notăm că pentru Dilthey însăși "construcția științelor spiritului pleacă de la trăire", trecând "de la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
referă tot la viață". Comentariul autorului în legătură cu această problemă este cât se poate de elocvent: "Dacă sintetizăm formele date ale comprehensiunii superioare, caracteristica lor comună este aceea că, pe baza manifestărilor date, ele ne fac să înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea înțelegere "are întotdeauna drept obiect ceva particular", iar "în formele ei superioare pe baza adunării inductive a tuturor datelor oferite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelegem printr-o concluzie inductivă corelația întregului." Această metodă se bazează pe "comprehensiunea elementară, care ne înlesnește oarecum accesul la elementele reconstrucției" (s.n.). O asemenea înțelegere "are întotdeauna drept obiect ceva particular", iar "în formele ei superioare pe baza adunării inductive a tuturor datelor oferite de opera sau viața cuiva -, ea trage concluzii asupra corelației existente într-o operă sau într-o persoană, adică într-un context de viață."3 Acest demers inductiv nu trebuie însă absolutizat (vezi I, 3C). Am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca niște presupoziții ce sunt înrădăcinate în conștiința noastră prin experiența de viață și constituie cadrul general în limitele căruia putem înțelege fenomenele particulare. Dacă la nivelul superior al comprehensiunii am evocat la capătul analizei elementelor individuale posibilitatea unei "concluzii inductive" capabile să realizeze a posteriori corelația întregului, nu trebuie să uităm totuși că metodologia lui Dilthey urmează figura cercului hermeneutic (vezi I, nota 103), unde nu numai întregul trebuie interpretat prin intermediul părților, ci și invers: "Noi înțelegem însă indivizii prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fi în același timp speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și întrunește consensul tuturor celor interesați de cunoaștere. Însuși faptul că Dilthey are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
uman, considerat nesemnificativ în cursul desfășurării faptelor mari la care toată media privește, de reprezentări și de interpretări diverse ale acestor fapte mari, aflate în centrul atenției. Istoria ca disciplină modernă este inclasabilă; ea nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează nici aici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Iași. From the perspective of the research strategy, given the nature of the topic and, in relation with the methodological aspects of the aimed approach, we emphasize the fact that, in general, we used a mix of research strategies: deductive, inductive, comparative, casuistic, and our analysis manner was predominantly qualitative on five chapters. In the introductory chapter, "Research-development-innovation market. Theoretical approach" we clarify the central concepts of our work: the market of knowledge, the theory of economy based on knowledge, research
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
casă” denumește un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
casă” denumește un obiect. Deci cuvântul „casă” este un substantiv. Concluzia se deosebește de premisele sale atât calitativ cât și cantitativ și ea conține o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la judecăți particulare. De altfel
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
transformă în deducție. „În vreme ce premisele majore ale silogismului alcătuiesc depozitul de adevăruri ale gândirii, inducția este aceea care furnizează aceste adevăruri. Deducția conservă și explicitează cunoștințele, iar inducția alimentează gândirea cu cunoștințe. Premisa majoră a unui silogism este o concluzie inductivă, iar premisele inducției sunt concluzii deductive” 45. Între inducție și deducție există deci o unitate dialectica, ele sunt, pe de o parte, contradictorii și inseparabile, pe de altă parte sunt într-un proces continuu de întrepătrundere în cursul căruia inducția
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de transformare practică a realității sunt experiența, inducția spontană, ipoteza, deducția probabilă, experimentul, inducția științifică, teoria, deducția necesară, munca 46. Ipoteza nu este o forma logică ci este o situație în care rămâne o judecata universală din momentul formării ei inductive și până în momentul verificării ei experimentale. Ipoteza mai poate fi și rezultatul unei analogii. 44 Idem, op.citată, p.l65. 45 Idem, op.citata, p.166. 46 H.Wald, op.citată, p.l66. 33 Analogia este un fel de inducție
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
adevărul unor enunțuri singulare despre evenimente sau proprietăți particulare ale lucrurilor. Atunci ele nu sunt generalizabile, iar teza lui Hume este invalidabilă. În procesul de cunoaștere a lumii economice ne aflăm ca navigatorii care-și construiesc corabia în timp ce navighează. Logica inductivă ne poate ajuta puțin, adică putem obține concluzii cu un grad specific de probabilitate pornind de la premise ce includ doar observațiile sau experimentele, logica de bază și matematica. Apoi, K. Popper spunea că ansamblul observațiilor contează pentru aflarea adevărului doar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Paris, 1979; Manent P., Cetatea Omului, Editura Babel, București, 1998, p. 245; March J.G., Olsen J.P., Ambiguity and Choice in Organization. Bergen, University Forglagel, 1976; Marshall A., Principles of Economics, MacMillan, London, 1961; Mill J.S., System of Logic Ratiocinative and Inductive, 1943; Mises L. von, Epistemological Problems of Economics, D. Van Nostrand, Princeton, 1962; Human action, Yale University, New Haven, 1963; The Ultimate Foundation of Economic Science, Andrews and Mc Meel, Sheed, 1976; Myrdal G., The Political Element in the Development
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pierde din vedere întregul căruia îi aparține aceste părți. Intuirea se face mai activ dacă, elevul desenează, modelează, construiește. - Intuirea trebuie să aibă un caracter formativ. Profesorul trebuie să dirijeze și să orienteze percepția elevului determinându-l să folosească gândirea inductivă și deductivă și să stabilească concluzii și generalizări. Profesorul trebuie să fie activ, să pună întrebări, să imprime intuirii caracterul de cercetare. Este important ca materialul intuitiv să fie folosit la lecții cu mult discernământ dacă este prea abundent poate
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]