1,875 matches
-
antagonist, într-o rețea preexistentă, trans-istorică, ea fiind și Gestaltung, literatura dovedindu-se o artă de "succesiune", o "tapiserie a experienței" ce nu permite decât o dezvoltare temporală. Conștiința analogică nu beneficiază de nicio bază documentară solidă, centrul constituindu-l inefabilul desenului din covor, pe care fiecare este invitat să-l regăsească și să-l priceapă. Nu e nevoie decât de memoria unui repertoriu extrem de larg de mituri și de stăpânirea problemelor de ordin interpretativ!
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
actor de excepție. Provocarea constă în dificultatea de a acorda personajul sferei simbolice care lestează asupra evoluției firești a evenimentelor, personajul oscilînd între realitate și vis, mesmerizat de obsesia sa pentru femeia dintr-un tablou, expresie a unui trecut irecuperabil, inefabil, cel din la belle époque pe care demarajul brutal al regimurilor radicale, nazismul și comunismul, îi relevă un plus de fascin. Iordache poseda finețea necesară acoperirii mai multor registre de sensibilitate, de la poza sarcastic-reținută la ironia necruțătoare, întotdeauna cu un
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
că acolo lipsește. Dar sunt nuanțe (sensuri) diferite. Virgula cere pauză și înțelesul logic: tot mai mult, pentru că, explică acest comparativ. Numai că poezia nu oferă, mai jos, o cauză logică, spune că nu se știe de ce, că e ceva inefabil. Fără virgulă, ca în CL, se citește legat: îmi va plăcč pentrucă. Și iată cum apar complicațiile. P1-P11 au virgulă și scriu mai departe în două cuvinte: Pentru că (astfel preiau Ioan Scurtu și G. Bogdan-Duică) - în timp ce Convorbirile nu pun virgulă
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
singular pentru autorul Supraviețuirilor, de intenție lirică, și nu de întâmplare expresivă, o arată continuarea poemului din care am citat înainte. Cu toate detaliile cotidiene extrase din experiența cazonă sau din coloritul promoțional, la sfârșit câștig de cauză are tot inefabilul: Am plecat în armată, cu alți 20 de frezori, din fața/ uzinei. Am străbătut Bucureștiul cântând. Azi aflu/ dintr-un prospect turistic că Scylla e un loc superb al/ Calabriei, nepoluat, cu o plajă divină, cu un cer unic, cu o
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22). Relativ rareori apare invocat inefabilul ca atare: "cum stăteam înconjurat de/ lumina rădăcinilor/ mă întîlnii deodată/ cu vocea/ aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în pădurea de crini/ lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De regulă autorul are tactul de a-și
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
admite mutația valorilor este a nega posibilitatea criticei" (I, 1416). G. Călinescu va evita să afirme statutul de artă al criticii, declarând că ea este creație sau, cum va specula mai târziu, în 1947, declarând că istoria literară este "știință inefabilă și sinteză epică". Se cunoaște prea bine o altă condiție pe care o impunea criticii, aceea de a fi practicată de un creator care a eșuat într-un gen sau altul, proclamând critica "o activitate de înaltă simpatie între creatori
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
printr-un X, plasat în vârful triunghiului: X A -- B Acest X este identificat de Eco drept cultura, lanțul influențelor precedente, sau (în modelul de mai sus, în care A este Borges, iar B este Eco), universul enciclopediei, sau încă, inefabilul Zeitgeist. În triunghiul Bacon - Picasso - X, influențele "de la vârf" nu sunt încă complet elucidate. Am numit deja pe Muybridge, cu a sa enciclopedie a mișcării, Michelangelo, Velázquez, Crucișătorul Potemkin, ilustrații din tratatul de boli ale cavității bucale, zecile de imagini
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache. Se pregăteau să meargă cu uratul... „Ce faci, Măriucă? Unde te duci pe frigul ista?” „Măă... Merg la mătușa Zănovia, sora mamei. Șădi peste gârlă”... În timp ce plutea în lumina inefabilă a amintirii, o lumină reală a străpuns - ca un pumnal - jocul delicat al fulgilor... „Ce-i asta? De unde vine fulgerul ista?” - s-a întrebat Costăchel, trezit din visare... În fața porții duduia o mașină, din care au coborât câțiva indivizi care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului sporesc tot mai mult, pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
puterea, cu priceperea și cu preferința fiecăruia dintre noi în parte. Nimeni nu se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în permanență o luptă aprigă și extenuantă. Marius, personajul central al povestirii, „deși nu auzise de cuvântul fatalitate, fatalitatea auzise de el”. Și aici, revine obsesiv motivul oglinzii: trăim vieți paralele, pare a spune tânărul erou, incapabil să deslușească tainele inefabile ale unei iubiri ideale. Dragostea neîmpărtășită este adesea cauza „sechelelor adânci ale sufletului” personajelor sale. Bătrânul frustrat din proza omonimă își face grave procese de conștiință, așa cum, de altminteri, procedează absolut toate personajele prozei lui Rareș Tiron, care preferă „preumblarea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine sursă de uimire și de inefabilă revelație. Ființa Ei subtilă și impalpabilă trezise în mine adorația și nu mă îndoiam că privirea unui străin, a unui om normal ar fi întinat-O și ar fi veștejit-O. Din momentul în care am pierdut-O, iar între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Părea mai degrabă că venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire de nimic, fără să spună un cuvânt. Mi-am închipuit mereu că exact așa va fi prima noastră întâlnire. Părea cufundată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o viteză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
autoarea cărții de față, inspirat intitulată Peisaj ieșean cu oameni de teatru și spectacole, are atu ul descendenței dintr-o familie de actori. De mică a trăit În culise, ori În sala de repetiții și simte altfel momen tul acela inefabil, magic și chinuitor / Îmbătător al arderii scenice. Iluzia are o altă accepție. Efortul interpretului sau gîndul regizorului , coroborate cu propunerea drama turgului, sunt privite, de privilegiata cercetătoare, „din 189 năutru”(cum se spune În lumea noastră). Comentariul nu e frigid
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sau nu, cele mai importante noțiuni de psihologie, valorizează apoftegme și exemplifică la modul convingător. Autoarea demonstrează, în totalitate, adevărul conform căruia, valoarea și veridicitatea unei cărți este dată de experiența și trările personale. Experiența trăită de autoare este una inefabilă, viața sa a devenit element de studiu aplicativ pentru psihologul de mai târziu, perseverența, perspicacitatea și acribia cu care a studiat fiind exemplare. Dincolo de elementele științifice prezentate, autoarea cultivă și elemente Doina Comănici, autoarea răspunde și oferă șanse celor care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
părul bălai” peste copilăria fiecăruia. Mai ieși și mai râzi la soare până se tulbură soarele de râsul tău, nu te duce departe, că-n sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al primelor miracole e toată în amintirile lui, adică amintirile noastre. Și dacă asculți atent, auzi până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din șindrilă al terasei care ar rămâne În aer pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
optimist-moralizator. Turcitu se lăuda că niciodată manuscrisul trecut prin mînurile lui nu era identic cu cartea tipărită. Un poet se și amuza pe chestia asta: "Mie cenzura mi-a ajutat. Tot tăind, Ghiță a dat un plus de mister, de inefabil textelor mele. M-a făcut mai criptic, mai modernist". Azi știm (v. Cartea albă a securității) metodele secu: intrau în case, în seifurile editurilor, peste tot. Organizau spargeri false, ca să obțină jurnalul unui scriitor. Aveau chei pentru orice ușă particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot ce e oribil în realitate prin creația de insolit, de extraordinar, de fantastic, de miraculos (precum și de absurd, în Umbrela); pe scurt, prin satisfacerea nevoii de inefabil. Această satisfacere se obține mai cu seamă pe două căi: recursul la copilărie și asumarea erosului. Vizitată de îngerul ei, cel căruia cândva i se ruga: ...Înger, îngerașul meu..., acesta amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu puteam preciza momentul întoarcerii. Ai să te mai întorci? m-ar fi întrebat ei. De bună seamă, am să mă întorc într-una din zile! aș fi răspuns cu incertitudine. Drumul este o încercare, dar și o măsură a inefabilului și a cutezanței firii. Mi-am făcut o mulțime de prieteni cu ocazia acestei călătorii, pentru că numai drumul face posibilă cunoașterea în profunzime a celor de lângă tine și, în fapt, cunoașterea de sine. Am ascultat cu răsuflarea tăiată istoriile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și noi aici nu facem decât să le accentuăm aceste calități. Concentrându-le toate în acest conclav, nimicim miracolul care a mai rămas în lumea asta a noastră, încercăm să-l controlăm sau să ni-l explicăm, să-i ucidem inefabilul. În parte ai dreptate, dar ei oricum sunt în proces de extincție, încercăm să-i facem să se simtă ocrotiți, importanți, ascultându-le poveștile, ele sunt singurul lucru care contează. Suntem aici ca să reînvățăm să le ascultăm, să discernem dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să... Nici eu nu știu. Nu sunt întotdeauna conștient de puterile mele, nu m-am gândit. De exemplu, cândva am creat un izvor de apă vie, e drept cu ajutorul unei zâne... Trebuie să existe o motivație destul de bună ca să lași inefabilul să se întâmple! Să fugim împreună, du-mă la castelul părinților mei, pe care i-am părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor Albaștri peste care domnește tatăl meu. Acolo vei fi ocolit de orice vânător. Asta va fi pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o trăiesc înzecit, însutit, înmiit și totuși n-am făcut-o. P: Ai făcut foarte bine. Foarte bine ai făcut. Așa a fost mult mai frumos. Pentru că a fost o singură dată. M: Boul de mine s-a temut de inefabil. Și iată cum inefabilul s-a pogorât asupra mea, eu, cel ales. Nici nu trebuie să-ți aud glasul, pentru că-l am mereu în cap. Nici chipul nu am nevoie să ți-l văd, căci îl port în ochii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înmiit și totuși n-am făcut-o. P: Ai făcut foarte bine. Foarte bine ai făcut. Așa a fost mult mai frumos. Pentru că a fost o singură dată. M: Boul de mine s-a temut de inefabil. Și iată cum inefabilul s-a pogorât asupra mea, eu, cel ales. Nici nu trebuie să-ți aud glasul, pentru că-l am mereu în cap. Nici chipul nu am nevoie să ți-l văd, căci îl port în ochii minții. P: Oprește-te. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]