851 matches
-
vezicii urinare și relaxarea sfincterului intern. Putem considera, deci, inervația simpatică ca un sistem al reținerii urinei și umplerii vezicale, în timp ce inervația parasimpatică este responsabilă de evacuarea rezervorului vezical în timpul micțiunii. Dar, în afara acestei inervații, căile urinare prezintă și o inervație somatică, mai ales pentru uretra posterioară. Sfincterul extern este inervat de fibrele nervului rușinos intern, care are rolul de a crește tonusul acestuia, așa încât face posibilă rezistența la presiunea intravezicală de până la 70 cm3 apă (fig. 131). Deci, aparatul musculos
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pentru uretra posterioară. Sfincterul extern este inervat de fibrele nervului rușinos intern, care are rolul de a crește tonusul acestuia, așa încât face posibilă rezistența la presiunea intravezicală de până la 70 cm3 apă (fig. 131). Deci, aparatul musculos vezico-sfincterian, controlat de inervația vegetativă, face din actul micțiunii un act reflex. Componenta neuro-reflexă predomină la copil, care, până la vârsta de un an și jumătate, nu-și poate controla micțiunea. După această perioadă se adaugă și componenta voluntară, care face din actul micțiunii un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de secreție. II.6.3. CONTROLUL SECREȚIEI SUDORALE este de tip intrinsec și extrinsec. În cazul glandelor ecrine, predomină reglarea intrinsecă de natură nervoasă simpatică realizată de fibrele postganglionare colinergice. Secreția sudorală apocrină este controlată de hormonii sexuali pe fondul inervației adrenergice și colinergice terminale. Factorii extrinseci implicați în controlul secreției sudorale sunt stresul caloric, efortul fizic, încordarea neuropsihică emoțională etc. Glandele sudorale ecrine fac oficiul de auxiliar al termoreglării. În condițiile stresului caloric prelungit ca cel produs de climatul tropical
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetativ, cataboliții și principalii ioni la reglarea sau modularea principalelor funcții somato-vegetative și comportamentale ale organismului. Autoreglarea activității secretorii a glandelor cu secreție internă se realizează atât de către efectul propriei lor activități prin relații de tip feedback, cât și de către inervația vegetativă simpatico-parasimpatică. Tipic din acest punct de vedere este cazul hipofizei situată la baza creierului sub hipotalamus în șaua turcească a sfenoidului. Poziția anatomică a hipofizei în imediata vecinătate a hipotalamusului nu este o simplă curiozitate embriologică. Hipofiza îndeplinește, după cum
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale glucozei. Hormonii gastro-intestinali (gastrina, secretina, colecistokinina și GIP) stimulează moderat secreția de insulină. Însăși insulinemia este un factor de autoreglare a insulinosecreției prin feedback negativ. Secreția zilnică variază în jurul a 40 U.I. Reglarea nervoasă este asigurată neuro-reflex de inervația simpatico-parasimpatică a pancreasului, dependentă de plexul solar. În timp ce stimularea nervilor vagi activează insulinosecreția, simpaticul acționează în sens inhibitor. La rândul lor, vagii transmit impulsuri activante de la nivelul centrilor insulinosecretori din nucleul ventro-lateral al hipotalamusului. Reglarea nervoasă centrală, deși nu este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucagonului apare mai evidentă la animalele cu diabet aloxanic, decât la cele pancreatectomizate, datorită persistenței celulelor alfa secretoare de hormon hiperglicemiant. Componenta umorală a autoreglării secreției de glucagon este întregită, ca și în cazul insulinei, de veriga nervoasă, reprezentată de inervația vegetativă simpatico-parasimpatică a pancreasului. Simpaticul este glucagonosecretor, iar vagul inhibă secreția alfa-insulară de glucagon. La rândul lor, cele două tipuri de fibre vegetative sunt sub controlul centrilor glicoreglatori din hipotalamus, care vor fi discutați ulterior. II.7.7.3. Somatostatinul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de fibrele simpatice ale ganglionului cervical superior. O inervație parasimpatică derivată de la ganglionii otic și sfenopalatin este. de asemenea, prezentă. Inervația glandei pineale deși pare a fi exclusiv vegetativă, prezintă conexiuni nervoase cu formațiunile diencefalice, rinencefalice și mezencefalice învecinate (fig. 148). Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de fibrele simpatice ale ganglionului cervical superior. O inervație parasimpatică derivată de la ganglionii otic și sfenopalatin este. de asemenea, prezentă. Inervația glandei pineale deși pare a fi exclusiv vegetativă, prezintă conexiuni nervoase cu formațiunile diencefalice, rinencefalice și mezencefalice învecinate (fig. 148). Acestea fac posibilă participarea pinealei la reacțiile neuroendocrine determinate de complexul hipotalamo-hipofizar pe de o parte și rinencefal pe de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se realizează pe cale predominent nervoasă simpatico-adrenergică și este modulată de o serie de neuropeptide cerebrale ca LRH, TRH, somatostatină, arginin-vasotocină sau factorul antigonadotrop. Un nou neuropeptid prevăzut cu proprietăți activante ale adenilatciclazei (PACAP) a fost identificat ca factor neurotrofic al inervației simpatice a pinealocitelor secretoare de melatonină rezultată din acetilarea urmată de metoxilare a serotoninei Pe plan funcțional, melatonina participă la modularea ritmului veghe/somn și a fotoperiodicității. Secreția de melatonină este stimulată de întuneric și inhibată de lumină. Ea crește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
II.7.9.1. Reglarea secreției hormonale pineale Se efectuează pe cale predominant nervoasă, cu participarea sistemului simpatico-adrenergic. Variațiile determinate de întuneric și lumină sau de diversele suprasolicitări simpatice influențează, prin noradrenalina eliberată, procesele de formare și eliberare a melatoninei. Integritatea inervației simpatice constituie de altfel condiția obligatorie a producerii variațiilor nictemerale ale serotoninei și melatoninei din epifiză. Simpatectomia chimică, provocată de 6-hidroxidopamină sau reserpină, produce, ca și gangliotomia simpatică cervicală bilaterală, o veritabilă pinealectomie funcțională, datorită spolierii de noradrenalină a terminațiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
comportamentul alimentar și sexual, cu consecințe negative asupra consumului de droguri de tipul cocainei și amfetaminelor, care inhibă recaptarea dopaminei, mărindu-i durata de acțiune la nivelul creierului. II.8.1.4. Octopamina se găsește în majoritatea organelor prevăzute cu inervație simpatică, cu rol neprecizat încă. Ea este sintetizată din tiramină cu ajutorul dopamin beta-hidroxilazei și stocată în veziculele celulelor cromafine simpatice, reprezentând 5-10% din conținutul total de catecolamine. Eliberarea sa are loc simultan și în aceleași condiții cu catecolaminele din teritoriile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoase centrale și periferice, ca și prezența adenilatciclazei în sinaptozomii acestora pledează pentru calitatea de neurotransmițător a acestuia. Funcția mediatoare a VIP din anumite terminații nervoase ar aparține unei categorii de fibre diferite de cele colinergice și adrenergice, și anume inervației vegetative purinergice (Burnstock, 1972) sau peptidergice (Bishop, 1977). II.8.3.4. Peptidul gastric inhibitor (GIP) Aparține polipeptidelor glucagonice și a fost izolat și purificat de către Brown și Dryburgh în 1971. GIP este format din 43 de aminoacizi, iar, din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lumină slabă. Reducerea fantei pupilare (mioza) în cazul luminii puternice se datorește contracției fibrelor circulare ale musculaturii iriene, în timp ce dilatarea pupilei (midriaza) se realizează prin contracția fibrelor musculare radiare din iris. Spre deosebire de fibrele circulare ale irisului care sunt sub controlul inervației parasimpatice, cele radiare sunt inervate de filetele simpatice ale ochiului (fig. 158). Timpul de excitație normală a retinei pentru vederea scotopică nu depășește 0,1 sec, în timp ce pentru scăderea fotopică este mai scurt - de 0,33 sec. În cazul acomodării
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie o adaptare fotochimică a celulelor cu conuri și bastonașe față de intensitatea stimulului luminos, fie o scurtare evidentă a timpului de excitare normală a fotoreceptorilor. Jocul pupilei este comandat de contracția și relaxarea fibrelor musculare iriene aflate permanent sub controlul inervației simpatico-parasimpatice. Dacă parasimpaticul produce iridoconstricție și mioză, simpaticul va realiza midriază prin contracția fibrelor radiare însoțită de inhibiția centrului pupilar parasimpatic (zona anterioară a nucleului Edinger-Westphal din mezencefal). Calea eferentă va avea traiectul nervului oculomotor comun și de aici la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aici la ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare parasimpatice merg pe calea nervilor scurți ciliari pentru a forma plexuri de anastomoză pe fața externă a corpului ciliar de unde pleacă ramuri la sfincterul pupilar și cornee (fig. 159). Relaxarea pupilară este comandată de inervația simpatică reprezentată de centrul hipotalamic Karplus și Kreidl din planșeul ventriculului III și căile descendente pontobulbare și intermediolaterale până la centrul ciliospiral a lui Budge (C8-D1). Fibrele simpatice părăsesc măduva prin ramurile comunicante albe, traversând ganglionul cervical superior pentru a ajunge
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatice părăsesc măduva prin ramurile comunicante albe, traversând ganglionul cervical superior pentru a ajunge prin nervii ciliari la mușchiul pupilodilatator. Mediația chimică a miozei și midriazei se realizează prin acetilcolină în cazul căii parasimpatice și, respectiv, prin noradrenalină în cazul inervației simpatice. De menționat capacitatea irisului de a sintetiza prostaglandine cu rol de modulatori ai transmisiei simpatice. Producând vasodilatație și secreție crescută de umoare apoasă, prostaglandinele vor modula în sens inhibitor efectele noradrenalinei. II.10.2. ADAPTAREA LA DISTANȚĂ Pentru a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
boli de adaptare. Trecerea de la reacția primară de alarmă la faza următoare de rezistență se realizează după cercetările noastre și cu participarea sistemului renină-angiotensină, ca punte de legătură între cele două tipuri de răspuns. Aparatul juxtaglomerular renal fiind sub controlul inervației splanhnice, descărcările adreno-simpatice din timpul reacției de alarmă produc atât eliberare de catecolamine, cât și de renină, formatoare de angiotensină II activă. La rândul său, angiotensina stimulează reacțiile eliberatoare de adrenalină, ACTH și glucocorticoizi, precum și pe cele anabolice produse de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cronici realizează implicarea CRH și nucleului locus coeruleus. Neuronii care sintetizează CRH sunt distribuiți în nucleul paraventricular (NPV), amigdală și NTS. Ei dețin un rol deosebit în coordonarea și medierea componentelor centrale și periferice ale stresului generalizat. Locus coeruleus asigură inervația noradrenergică activatoare a ariilor reticulare și tegmentală laterală implicate în integrarea reacțiilor stresante centrale. Pe de altă parte amigdala și cortexul frontal medial exercită un important control asupra anxietății și reacțiilor emoționale. Împreună cu cortexul orbitofrontal și cingulat, amigdala și hipotalamusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subacute Disautonomia colinergică adevărată O constelație discretă de simptome ce includ retenție urinară, tulburări de vedere și constipație. Aspectul este caracteristic pentru implicarea selectivă a neuronilor colinergici postganglionari fără afectare simpatică noradrenergică (Inamdar, 1982). Kirby (1985) raportează o pierdere de inervație colinergică a detrusorului vezical și, de asemenea, creșterea reactivității imunologice a axonilor simpatici sudomotori. Unele cazuri ar putea reprezenta botulism nerecunoscut ca atare. Hiperhidroza Este consecința sudației excesive a glandelor sudoripare inervate de simpaticul colinergic eliberator de acetilcolină. Ea poate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lume) care acuză acest sindrom. Într-o serie de lucrări recente, s-a raportat eficiența clonidinei în remisia simptomatologiei, probabil prin acțiunea asupra reglării hipotalamice. Sindromul Bernard-Horner Se mai numește paralizie oculo-simpatică și este caracterizat prin ptoză palpebrală (datorată pierderii inervației simpatice a mușchiului tarsal superior, numit și mușchiul Müller), mioză și latență de dilatare. În funcție de gradul de afectare, la acestea se adaugă și enoftalmie, anhidroză hemifacială, pierderea reflexului ciliospinal și conjunctivă congestionată. A fost descris în 1869 de către Johann Horner
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare activării căii poliol. Retinopatia proliferativă asociată cu apariția vaselor de neoformație poate duce la orbire, ca urmare a hemoragiilor în corpul vitros (ruperea vaselor nou formate). Neuropatia diabetică se manifestă, cel mai frecvent, ca o neuropatie periferică ce alterează inervația senzitivă și motorie a extremităților. Se caracterizează prin: afectarea celulelor Schwann (acumulare de sorbitol); degenerarea mielinei (prin glicare); afectare axonală (microangiopatie vasa-nervorum). Neuropatia periferică se asociază cu tulburări ale inervației organelor pelvine, fenomen care conduce la: impotență sexuală, alterări a
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
manifestă, cel mai frecvent, ca o neuropatie periferică ce alterează inervația senzitivă și motorie a extremităților. Se caracterizează prin: afectarea celulelor Schwann (acumulare de sorbitol); degenerarea mielinei (prin glicare); afectare axonală (microangiopatie vasa-nervorum). Neuropatia periferică se asociază cu tulburări ale inervației organelor pelvine, fenomen care conduce la: impotență sexuală, alterări a dinamicii vezicale, diaree sau constipație. Infecțiile reprezintă o altă complicație întâlnită frecvent la diabetici, datorită scăderii capacității de apărare specifică și nespecifică. Se manifestă prin infecții cutanate și mucoase (microbiene
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
primele 10 zile de la fătare sau ultimile 30 zile înainte de fătare. Laptele de retenție este consecința unei tulburări funcționale a glandei mamare, caracterizată prin imposibilitatea extragerii laptelui. Fenomenul are la bază acțiunea unor factori externi (reflexe inhibitorii, fenomene iritative ale inervației locale, simpaticotonii, mulgeri incomplete/ defectuoase, îndepărtarea vițelului, schimbarea mulgătorului etc), care, pe cale reflexă, declanșează contractarea canalelor galactofore. Inițial, retenția lactată se manifestă prin creșterea în volum a glandei mamare și diminuarea cantității de lapte obținute, iar ulterior prin modificări însemnate
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
ciclice • opioide • sedative-hipnotice Insuficiența mușchilor respiratori: • ibuprofen • blocanți neuromusculari - succinilcolină • fenilbutazonă CAUZE NEMEDICAMENTOASE DE HIPERVENTILAȚIE CAUZE NEMEDICAMENTOASE DE HIPOVENTILAȚIE • etilenglicol • metanol • nicotină • organofosforice • monoxid de carbon • cianuri • toxină botulinică • etanol • izopropanol • organofosforice examenul pupilei Dimensiunile pupilei sunt rezultatul balanței dintre inervația simpatică și cea parasimpatică. Stimularea simpatică a receptorilor alfa 1 conduce la 14 dilatarea pupilei În timp ce blocarea lor cauzează constricție pupilară. Stimularea colinergică a musculaturii sfincteriene a irisului provoacă mioză, blocada anticolinergică producând midriază (tabelul 7). Tabelul 7. - Cauze toxice
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
contra, creșterea ritmului în tulburările de conducere atrio-ventriculare sunt condiții esențiale în vederea micșorării riscului legat de actul operator. Pentru medicul stomatolog este important să sesizeze prezența aritmiilor și să-și adapteze manoperele terapeutice în funcție de aceste tulburări. De neneglijat este problema inervației parasimpatice în regiunea oro-maxilo-facială . Aceasta prezintă o mare importanță îndeosebi pentru bradicardii sau blocul atrio-ventricular care pot fi agravate prin stimularea parasimpatică din cursul manoperelor stomatologice. Pe de altă parte stimularea parasimpatică poate fi utilizată ca remediu uneori salutar în
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]