5,765 matches
-
pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate, ale unei intrigi, și uneori ajung chiar la banale și previzibile deznodăminte? E limpede că teorii precum cea a lui Baudrillard au limitele inevitabile ale unui SF filozofic, dacă îl pot numi astfel. Cu alte cuvinte, ca "pericolul" despre care ne vorbește el nu e chiar atît de mare. Că odată ieșiți din sala de cinema regăsim, totuși, o realitate familiară și de încredere
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Rodica Zafiu Modificările de sens ale unor cuvinte împrumutate relativ recent din limbi de circulație sînt, într-o anumită măsură, inevitabile. Pătrunse în limba română, adaptate, integrate unor contexte noi, cuvintele intra în procesul normal de evoluție semantica; pot astfel să apară, prin extensie, prin restrîngere sau prin analogie, sensuri noi, după cum unele dintre sensurile lor mai vechi pot să intre
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
mitologice și simbolice: Phoenix, Sfinx, Roșu și Negru, Iris. De altfel, primele formații juvenile de dupa 1989 și-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitînd banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Acum - datorită atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari a, asistăm la recuperarea și la explozia tuturor tendințelor denominative posibile. E foarte puternică, bineînțeles, voința de internaționalizare prin engleză: Class, Double D, Body & Soul, Boysonic, Fan D, MB&C, Dr .Beat, No Comment; denumirile sînt totuși
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
se mai miră, el nu mai are idealuri, căci orice dorința îi apare de la bun început drept imposibil de realizat. Mai presus de orice, însă, lumea în care s-a trezit brusc, melancolic și blazat, nu reprezintă pentru el singură, inevitabilă Realitate, ci un fel de țară a exilului, un surghiun din care nu există întoarcere. Dezvrăjirea presupune vraja, dar o vraja definitiv absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată într-un viitor ce nu va veni niciodată
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
ușurat cînd în "Vremea", a apărut cronică lui Pompiliu Constantinescu, recitita în cenaclu, si socotita de Lovinescu "admirabila". Riscantă, orice s-ar zice, tentativă împlinită a criticului nostru, de a publica, în viața fiind, memorii antume! Reacțiile negative au fost inevitabile, desi autorul nostru a notat despre toate articolașele ciracilor săi tineri plasate în diferite gazete. Al doilea moment esențial al acestui al treilea volum din jurnalul "Sburătorului" este episodul românului Bizu. În iulie 1932 pleacă în obișnuită să vacanță la
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
a relațiilor societății cu cenzura, aceasta punând în lumină atât aroganța sistemului, adică dispariția nevoii de a oferi măcar un simulacru de justificare („propagandă fascistă” etc.) pentru intervențiile sale, cât și complicitatea celui frustrat, care acceptă situația ca o calamitate inevitabilă, ca în orice spațiu de detenție. La fel, dacă inițial se semnalează inițiative care se opun unor aberații precum ideea de a epura bibliotecile particularilor, care oricum nu erau vizate în nici un fel de prevederile legii (p.16), cu timpul
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
le știm astăzi. Este o evoluție. Nu este nici bine, nici rău. Există studii care anunță că ele (ziarele tipărite, n.r.) vor dispărea până în 2040. În Statele Unite vor dispărea în 2017". În opinia lui Gurry, este vorba de o evoluție inevitabilă, dat fiind că, în Statele Unite ale Americii, se vând mai multe cărți digitale decât pe hârtie, iar în orașe se găsesc din ce în ce mai puține librării. Una dintre problemele legate de această evoluție este plata jurnaliștilor, potrivit specialistului. "Cum vor găsi editorii
Ziarele tradiţionale nu vor mai rezista. Acestea vor dispărea până în 2040 () [Corola-journal/Journalistic/25058_a_26383]
-
iubire sau de extaz; și fiindcă toate speranțele noastre se prefac, mai curând sau mai târziu, în realități stângace; fiindcă suntem cu toții frustrați într-un anume fel, și dacă triumfăm într-o privință eșuăm în alta, căci frustrarea este destinul inevitabil al oricărei ființe care s-a născut spre a muri; și pentru că toți suntem singuri, sau rămânem până la urmă singuri într-o zi: amanții fără ființa iubită, părintele fără copii sau copiii fără părinți, și revoluționarul pur în fața tristei materializări
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
odată, vorbitorii făcînd uz de expresii cărora nu le mai știu istoria. Iar un cuvînt fără istorie e o noțiune abstractă, biată mărgea inertă pe care o pui să stea morfologic într-un șir de secvențe standard. Deznodămîntul e apariția inevitabilă a limbii de lemn. Cu cît o noțiune este mai abstractă cu atît matca evolutivă care a dus la formarea lui e mai ștearsă din memoria vorbitorului, iar rostul etimologiei e de a trezi reminiscența actului concret din care a
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel de manual de rememorări. Deci, recitindu-le, decepția e inevitabilă”. O concluzie întristătoare. Iar impresia e că Monica Lovinescu scrie cu o viteză inferioară, fapt mai mult decât evident în secvențele din 2002, cu toate că stilul sau forța știute nu prea arată semne de slăbiciune. Răzbate, în întreg jurnalul, ambiția celui
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Alte românească din Laval se mai poate spune că este a opta într opinii acuză enervantele îmbârligături ca fiind opera unor un clasament al comunităților, făcut cu cinci ani în urmă: 16000 diletanți. Turiștii, de regulă, se rătăcesc, punându-și inevitabila de italieni, 15000 arabi, 14000 de greci, 8000 de hispanici, întrebare: Oare unde mă aflu? La ora actuală, orașul insulă 7000 de armeni, 6000 de haitieni și 5000 portughezi și este într-o continuă transformare. Amplasat în sudul Provinciei brazilieni
Laval, oraş încărcat de legende. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_54]
-
ce-i cacofonia ajung la exprimări de felul: noi ca și deputați, eu ca și ministru, el lucra ca și taximetrist... Alte cacofonii: pe peretele din față, a greșit cu cuvântul,fuge ca calul, ca cămila. Sunt de pildă cacofonii inevitabile, permise: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, tactica cavalerească, Banca Comercială, poate și a cincea epocă capitalistă. Autorul explică pleonasmul, confuziile paronimice, oprindu-se la diferența dintre conjuncțiile ori/or, prima disjunctivă (ori plouă, ori ninge), a doua adversativă (cu sensul
Constantin Voiculescu: „Cum vorbim, cum scriem”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
de a guverna, orice drept de a primi investitura corpului electoral. Prin aceasta, clasa politică se autodesfiin- țează în ansamblu, nemailăsând șansa electoratului de a alege.” Ceva - ceva este adevărat în ceea ce spune D.P., dar el contrapune de fapt defectele inevitabile ale tranziției spre democrația reală pe care o trăim, mecanismului tiranic al impunerii prin teroare și cenzură a opiniilor dictatoriale câteodată idioate sau chiar demențiale. Oare unde se afla D.P. când soții Ceaușescu batjocoreau țara cu măsurile aberante sau chiar
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
cărți, excepționale în toate privințele, vorbesc indirect și fără evidență legătură între ele, despre această chestiune a raportării eului interior la lumea din afară, pledînd implicit fiecare pentru existența unei naturi bune a omului ca semn al unei anumite legături inevitabile cu Celălalt. Cărțile sînt Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, un studiu pe cît de doct pe atît de accesibil apartinîndu-i lui Jean Delumeau, si Iertarea, un eseu în de-acum cunoscută (cititorului român) manieră tulburătoare, aforistic-speculativă, si totusi
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
se pot lua prin sufragiul universal. Nimic din trecutul istoric al omenirii nu vine să confirme această părere. Hotărîrile supreme care au determinat asigurarea sau distrugerea vieții popoarelor au fost totdeauna opera conducătorilor". Există aci și o cîrtire împotriva democrației, inevitabilă oricărui elitism, de la "cultul eroilor" al lui Thomas Carlyle, pînă la, să zicem, teoria lui Vilfredo Părete. Dar mecanismul democrației este totdeauna satisfăcător? Atinge perfecțiunea? Chiar dacă cel mai bun, la ora de față, nu e defel ideal, spre a parafrază
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
PSD-ist (o știm din experiența Victor Ponta), va avea drept Proiect de țară Înflorirea corupției. Ce va face Klaus Iohannis cînd premierul PSD-ist îi va trimite la promulgare o Lege favorabilă Penalilor? O va respinge, provocînd în chip inevitabil scandal? Sau o va promulga, de dragul liniștii iliesciene, și va organiza apoi dezbateri cu toate forțele pentru a ajunge la consens? Să fim serioși! În România neașezată - vorba lui Caragiale - un președinte nu va provoca scandal numai dacă e mort
Ion Cristoiu: Klaus Iohannis, du-te și te culcă!... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21649_a_22974]
-
văzut în Parlament după alegerile din '96. De cîtăva vreme în toate partidele se alcătuiesc liste de candidați pentru alegeri, operațiune grea de suspans și de urmări neprevăzute. De la distanță, ea pare comică și comparația cu Scrisoarea pierdută e aproape inevitabilă. Lupte istovitoare între filiale și centru, candidați plimbați de la un județ la altul pînă li se găsește un loc mai de Doamne ajută, plus zeci de kilometri de sfori trase pentru fiecare candidat în parte. Asta în afară de zvonurile plasate în
Lista de transferări parlamentare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16744_a_18069]
-
Fictivul modelează și normează cu facilitate o lume paralelă, sursă nesfîrșită de iluzie și dezamăgire. Prezență și absență Gîndirea fictivă este desigur mereu prezentă, după cum spuneam - prin repetiție - adică neținînd seamă de prezentul unui fapt care "se petrece în mod inevitabil" - "realul", care prinde și ocupă tot spațiul existent al eului și lasă desigur prea puțin loc pentru altceva. Faptul real pe care apoi timpul îl alungă înapoi, în trecut este înlocuit cu altul asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
un capitol referitor la Nicolae Ceaușescu, din Memoriile lui Mihail Gorbaciov. Micaela Ghițescu, cea care continuă cu admirabilă pricepere opera lui Banu Rădulescu, a ales și tradus acest fragment - o radiografie exactă a sistemului totalitar ceaușist și a evoluției lui inevitabile, în funcție de datele personale ale dictatorului. Pe care inițiatorul perestroikăi l-a antipatizat de la început: "Pe Ceaușescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general [...] Un sentiment ciudat mă stăpînea de fiecare dată cînd observam cum încerca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
fie și perspicace, iar descoperirile lui sînt relativ generice. Priza lui la elementul uman, însă, e remarcabilă. Dramaturgul din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
legat de dezbaterea iscată în jurul unui text al lui Gabriel Liiceanu, să publicăm acest text. Publicarea lui permite rectificarea unor procese de intenție, ba chiar a unor categorice deformări ale textului, pe care nu ne putem mulțumi să le socotim inevitabile cîtă vreme citatele sunt reluate de la un autor la altul." Logica suspiciunii și derapajele argumentative discutabile ale celor ce s-au simțit lezați de demersul lui Gabriel Liiceanu de a invoca, în omagiul adus lui Sebastian, propria experiență din timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
lui Mihai Eminescu și aceasta nu oricând, ci în timpul regimului Ceaușescu, care promova cu adevărat antisemitismul, făcându-l pe un om de cultură de valoarea lui Z. Ornea să se simtă indezirabil în propria lui țară.) Dincolo de aceste minime și inevitabile disfuncții ale spiritului critic, impresionează marea cantitate de adevăr din scrierile lui Z. Ornea. Pe aceste scrieri se poate conta, ele constituie bibliografia obligatorie pentru cine vrea să cunoască literatura română modernă. Istoricul literar a obținut de fiecare dată informațiile
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
patru luni de luptă necurmată contra corupției nu mai sunt patru. Nu sunt nici măcar trei. Poate nici două. Dacă punem la socoteală concediul obligatoriu din august, dacă scădem și vizita, demult anunțată, în septembrie, în Statele Unite, dacă mai contabilizăm și inevitabilele drumuri la Scroviștea, observăm că domnul Constantinescu ne-a tras iar clapa! Sigur că domnia sa va spune că rolul său e doar să vegheze, doar să impulsioneze justiția. Treaba propriu-zisă o vor face procurorii și judecătorii. Ba chiar și avocații
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
a cântului nici prin emoționalitatea expresiei. Și drăgălașele arii din zarzuele - care n-ar fi trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație de jenă în fața acestui spectacol trist, refuzul de a accepta realitatea, inevitabilul. Și mai supărătoare au fost lapsusurile, greșelile solistei, încheiate cu o scenă de comedie bufă: diva mâniată a sfâșiat partitura dirijorului, aruncând-o pe jos în aplauzele fericite ale publicului (!). Este adevărat că bietul dirijor nu a avut prezența de
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
de către Michel Foucault. Dimpotrivă, teoriile expresiviste ale scrisului sînt, în subtextul lor, emfatic moderniste, nu postmoderniste. Alăturînd principalele trăsături distinctive și opoziționale totodată identificate de Ihab Hassan în 1985 pentru a descrie modernismul și postmodernismul, Faigley se vede pus în fața inevitabilei concluzii: centrat pe formă, încrezător în finalitate și ierarhii, scriitorul așa cum îl definesc adepții compoziției este fundamentalmente modernist în descendență romantică. Și atunci cum se poate răstălmăci o concluzie atît de aparent evidentă în tocmai contrariul ei, care returnează compoziția
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]