800 matches
-
liniștitor, „panismul” întâlnește o rezistență crescândă. În întreaga fire se insinuează o melancolie secretă. O boală ascunsă roade lumea, o împuținează și ofilește, împingând-o într-un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele romane, care torc, deapănă și în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este de asemenea ghidul indispensabil, reperul datorită căruia se evită pierderea, rătăcirea. Datorită firului pe care Ariadna i-l oferă, Tezeu iese din labirint. În vis, firul face
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
informațională cu un număr mare de parteneri, fiecare aducând cu sine percepții, poziționări și capitaluri informaționale noi; posibilitatea manevrării temporalității, prin compatibilizarea acesteia cu repere personale și cu constrângeri individuale. Cu această ocazie, timpul nu mai rămâne doar o realitate inexorabilă, strict obiectivă, ci devine o dimensiune relativ fluidă, manevrabilă subiectiv; valorizarea responsabilă a datului tehnic, care nu mai este receptat ca un „dușman”, o realitate ostilă, ci este înțeles ca un adjuvant sau un prieten al unei sperate întâlniri; încrederea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mai sus, precum și raporturile respective alcătuiesc, după autorul amintit, „condiția umană globală”. Pentru ca lumea să funcționeze, trebuie acceptată, cel puțin pentru prezent, autonomia relativă a celor patru componente, dar și faptul că celelalte trei condiționează pe a patra în mod inexorabil. Globalizarea înseamnă interdependență funcțională și supunere relațională față de obiective, acțiuni, procese ce par să-i privească pe alții. Constatăm totuși că ceea ce se întâmplă undeva în lume nu are cum să nu antreneze efecte dintre cele mai consistente și concrete
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
feminin. Schițele și nuvelele din volumul intitulat pillatian Eternități de o clipă (1982) sunt axate pe introspecția unor stări-limită. Epicul propriu-zis se transferă într-o narațiune ce apelează mai mult la puterea de sugestie, relevând anxietăți, obsesii, nostalgii, coșmaruri, trecerea inexorabilă a timpului, spaima de boală, de bătrânețe și de moarte, spectrul singurătății, înfrângerea, descurajarea. În romanul Singurătatea pământului (1985), B. plasează acțiunea la începutul secolului XX, lăsând impresia că recurge la trimiteri spre propria-i biografie. Petru o iubește pe
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
Ierusalim Unicornus, „autorul ilizibil al acestui Calendar”, nepotul lui Inorog Urzitorul, nume și personaj ieroglific ce amintește de fascinantul Inorog din Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Pe de altă parte, e tatonată „Dumnezeirea travestită”, misterul dedublat, dar și „realitatea inexorabilă” a „autodemascării Absolutului”. Și, în fine, un ultim palier al acestei dedublări e alcătuirea proteică a acestui fals jurnal, care își răsfrânge și multiplică trăirile în povești alegorice ori poeme (Copii inocenți în cetatea ocrotită, poeziile lui Inorog Urzitorul), își
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
fiecare canapea din fiecare casă. Își construiau barăci În curte. Întindeau corturi pe acoperișuri. (Această situație nu putea să dureze, desigur. De-a lungul timpului, Groapa Neagră, cu toate eforturile albilor de a o ține pe loc - și din cauza legilor inexorabile ale sărăciei și rasismului -, avea să se Întindă Încet, stradă după stradă, cartier după cartier, până când așa-numitul ghetou avea să devină Însuși orașul, pe de-a-ntregul, iar În 1970 În Detroit, orașul fără impozite, părăsit de albi, capitală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la subsol era un cadru temporal În care mă simțeam mult mai liniștită: nu brambureala din școala de deasupra, ci progresul lent, evoluționar, al Pământului, al vieții vegetale și animale formându-se din mâlul primordial. Robinetele picurau În ritmul lent, inexorabil, al timpului Însuși și eu eram acolo singură, ferită. Ferită de sentimentele mele confuze pentru Obiectul Obscur și ferită, de asemenea, de fragmentele de conversație pe care le auzeam din dormitorul părinților mei. Chiar În noaptea precedentă Îmi ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
refuze poporului roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune dinastică era flagrantă. Și criminală. De aceea a plecat. Suspină adânc. Până la urmă și gestul lui a fost inutil. Căci lumea este condusă de un destin inexorabil și impersonal, căruia uite că și el i-a căzut victimă. Tapiseria din dreptul ușii trosnește ușor. — Au sosit și te așteaptă în atrium, Nero, îl aude spunând pe Aelius Seianus. Tiberius Nero clipește buimac. Cine îl așteaptă? Își amintește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
schimbare bruscă? Privirea pe care i-o aruncase Marlena fusese Însă o privire plină de groază și rușine. Și ea se număra printre pasagerii autocarului care Începuseră să resimtă crampele dizenteriei care se pregătea să-și facă ieșirea triumfală și inexorabilă. Cum ar fi putut să-i spună, mai ales În fața lui Esmé, motivul pentru care pasiunea lor trebuia stăvilită pe moment? Chiar dacă Esmé n-ar fi fost acolo, dintre toate lucrurile care să le răcească idila, orice, dar nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pamflete, conferințe universitare, societăți secrete. Conferințele de la Casino dăduseră semnalul atacului masiv împotriva stării de lucruri în prezent. Ce se ataca? Totul. Pentru "generația de la Coimbra", Portugalia se afla atunci în ultima fază a decadenței. "Decadența națională e marele fapt inexorabil al istoriei noastre, de trei secole încoace", scria Antero de Quental. Tinerii intelectuali formați la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după masă, să ascultăm greierii și cosașii! Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în inimă când apare. Paralizia inteligenței când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei. Fetișizarea tuturor obiectelor ei și a tot ce ține de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, și mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un spectacol al iubirii proiectate sufletește, va găsi doar indicațiile de regie. Jocul, replicile vor fi inventate de fiecare ad votum. Iată o mostră: "Paralizia inteligenței când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzația căldurii ei fizice de la distanță. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respirația, de pulsația vieții ei" (p. 136). Și derularea continuă într-o avalanșă a glosării. Naratorul-personaj se îmbată de bogăția ideilor-situații, pe care tema iubirii i le dezvoltă. Se naște o pagină de eseu dens, de reluare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebuie să ne vopsim în roz și să strigăm că suntem vulturi. Pericolul cel mare este să repetăm mereu că „așa suntem noi, lași/leneși/murdari/neserioși etc.”. Ne repetăm mereu lucrul ăsta până când ajungem să-l privim ca destin inexorabil, de care nu poți scăpa, și, ca atare, nu te mai socotești responsabil. Autoblamarea asta continuă îți dă senzația că nu mai e nimic de făcut, că așa ești și gata. Ea duce la pasivism și dezangajare, adică exact la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se omora după restul Bărbaților Adevărați. Chiar Luke mi-a deschis. Deși părul lui de rocker era mult mai scurt acum decât atunci când o întâlnise pe Rachel, încă purta blugi cu o fracțiune de milimetru prea strâmți. Privirea mea era inexorabil atrasă de prohabul lui. Nu aveam nici un control asupra acestui fapt. Semăna puțin cu felul în care toți începuseră să se adreseze cicatricei mele în loc să se uite la mine. —Intră, mi-a invitat el cicatricea înăuntru. Rachel tocmai face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îmi strigă un negru din echipaj. I-am răspuns printr-un zâmbet la fel la larg ca și al lui. De acum, nici o piedică nu mă mai despărțea de Cairo. Nu mai aveam decât să mă las dus de scurgerea inexorabilă a timpului și a Nilului. Eram pe punctul de a ațipi, când glasurile marinarilor se înălțară, iar discuția lor se însufleți. Ridicându-mă, am văzut o djerma care venea pe fluviu în sus și tocmai ajungea în dreptul nostru. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost cea care mi-a spus că Sanmartí era foarte bun prieten cu tot mai decoratul inspector-șef Francisco Javier Fumero. Amîndoi făceau parte dintr-o camarilă de indivizi răsăriți din cenușa războiului, care se Întindea prin oraș În mod inexorabil, asemenea unei pînze de păianjen. Noua societate. Într-o bună zi, Fumero și-a făcut apariția la editură. Venise să-l viziteze pe prietenul Sanmartí, cu care stabilise să ia masa Împreună. Eu, sub un pretext oarecare, m-am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași prin zăpadă pe trotuarul opus, apropiindu-se. M-am oprit o clipă, nemișcat, În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vii în fața elevilor cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este cevacineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja trecut. Cum
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se agita ea însăși febril în gol, cerul împletindu-se amețitor cu pământul, iar în adânc, ape învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste cap gulerul hainei, ca pe un fel de glugă, iar manșetele mânecilor, ca pe niște mănuși. Știa că aceasta îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămân uitându-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. Sunt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sunt În stare să-l ascult. — La prima Întâlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lentă, care circula în ralanti, pompat de o inimă ce-și redusese la minim pulsațiile. Pentru asta trebuise să nu mai gândească, să nu-și mai amintească și să nu-și mai imagineze, pentru că știa că trupul și mintea depind inexorabil una de alta, și simplul fapt de a-și aminti de Laila, de a se gândi la o fântână cu apă limpede sau de a visa că a scăpat din acel iad făcea ca inima lui să bată dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
izbesc, ci de o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei. Și de un zâmbet. Privirea mea fuge spre pământ, plutește din nou deasupra covorului, măsoară un capăt de pardoseală, apoi urcă din nou spre ea, inexorabil, ca un dop de plută spre suprafața apei. Femeia avea părul acoperit cu un mindil de mătase fină, gata să fie lăsat peste față dacă s-ar fi ivit vreun străin. Dar străinul se afla chiar acolo, și vălul rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seara asta al serialului Lege și ordine. E un serial difuzat pe Canalul 5, de care am devenit dependentă în ultimele două săptămâni petrecute cu Patrick la New York, când despărțirea noastră ținea de o realitate entropică. Entropia: deteriorarea constantă și inexorabilă a unui sistem sau a unei societăți. Antonimele ar fi ordine și liniște. Nu e de mirare că mi-a plăcut așa de mult serialul Lege și ordine,în care nu se dau prea multe detalii despre viețile polițiștilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acelor Înșiruiri, eram cuprins de neliniștea că nu voi avea timp să găsesc ascunzătoare ca să asist la revelația nocturnă a rațiunii lor secrete. Acum umblam ca un om hăituit de oră și de Înspăimântătoarea Înaintare a cifrei. Pământul se-nvârtea inexorabil, se apropia ora, peste puțin aveau să mă dea afară. Până ce, trecând de galeria dispozitivelor electrice, am ajuns În mica sală a sticlăriei. Ce logică răsturnată dispusese oare ca alături de aparatele cele mai avansate și costisitoare ale iscusinței moderne să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]