523 matches
-
ochii nevăzuți. Rup barierele și vălul scăldat în tină. -Acum te voi propulsa către sferele traslucide generatoare de credință. De aici vedea căzând sămânța luminoasă a vieții de sus din Calea Lactee. Atrasă de efemere lăcașuri și în temnițe de foc infame, scânteia divină se volatilizează ca un fum. Carcasa efemeră șterge amintirea sublimelor lumi diafane. Sub aburi deși dispar sferele divine diafane, apărând spectre ce scot urlete și gemete însoțite de blesteme. Acesta este destinul sufletelor josnice, fane de rău, care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu Belzebut, alăturându-se armatei dușmane, luând cu el și mii de supuși ai majestății tale. Mai mult de atât, acum se închină cu toții idolilor, uitând pe creiator-informă marele preot Ioachim. -Și unde se află Ariel acum, cu gloata necredincioasă, infamă a trădării? -întrebă regele Rafael. -La miază noapte Doamne, alături de drăcime și oastea dușmană, răspunse marele preot. Cerul se lumină, devenind strălucitor, despicându-se în două. O voce bubui eterul coborând din adâncimile universului. -Rafael!Ridică-ți poporul împotriva diavolimii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
În privința asta aveam experiență: descoperisem de mic că ura e spontană și irațională, e o atracție, te poate urmări cineva cu ura lui fără slăbire, până se stinge singură, așa cum a pornit, sau vine pământul și-i astupă gura lui infamă... Dar nici el, directorul, n-a vrut să-mi ia pânza de pe ochi și să-mi dezvăluie că din clasă se știa tot ce facem. Poate că și el proceda la fel ca subdirectorul său? A tăcut, ca și când l-aș
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pragul sinuciderii, cunoscuse și el odată astfel de oameni fericiți, deci ei existau și numai el, eroul, era disperat, nu și autorul... Aici însă scriitorul pătrundea atât de adânc în el însuși încît, revenind la suprafață, ne transmitea acest mesaj infam, ca o profeție de care noi, oamenii, nu mai puteam să nu mai ținem seama de-aici înainte. Avea în Idiotul un fel de sfânt, dar sfântul era chiar idiot, după ce ne făcuse atâta vreme să credem că nu era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o desfrânată, el le-a spus: cel care se crede în sinea lui curat, să arunce primul cu piatra. Toată vorbăria lui Zarathustra nu atingea nici pe departe această înțelegere a naturii umane, violentă, răzbunătoare, plină de prejudecăți, robită instinctelor, infamă, cum a înțeles-o nazarineanul. Dionisianul era prea inferior în isteria cu care exalta el instinctele, ca să nu înțeleg că nu le cunoștea deloc, cum le cunoștea uriașul de la Iasnaia Poliana, care luptase împotriva lor cu toată forța geniului său
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
toți vecii, Pe când de flori se scuturau Alături liliecii Și-au prefăcut pe-acest pământ A noastre vieți în stepe Și ne-au pătruns de-un farmec sfânt Ce nu-l putem pricepe. Dar cine e veți întreba, Nebună și infamă: Nici voiu să știu cărarea sa Și nici chiar cum o chiamă. Ea sufletul mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara-n asfințit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de partea lui Franco în Războiul Civil din Spania, în schimbul recunoașterii de către Marea Britanie a drepturilor ei în Abisinia anexată (aprilie). // După întrevederea Hitler-Chamberlain de la Berchtesgaden (15 septembrie) și Bad Godesberg (22-23 septembrie, hotelul "Dresden"), Anglia, Franța, Germania și Italia semnează infamul Acord de la München (29-30 septembrie). Premierul Chamberlain se întoarce fericit la Londra crezînd că a adus pacea (peace in our time), dar se introduc totuși primele măsuri de apărare pasivă, populația fiind dotată cu măști de gaze. // Wehrmacht-ul ocupă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
3. Libertate generală 4. Autodeterminare 5. Autonomie morală 6. Dezvoltare umană 7. Protejarea intereselor personale esențiale 8. Egalitatea politică În plus, democrațiile moderne generează: 9. Atitudine favorabilă păcii 10. Prosperitate 1. Democrația ajută la prevenirea guvernării de către autocrați cruzi și infami. Probabil că problema fundamentală și persistentă în politică este evitarea conducerii autocratice. Pe parcursul istoriei, inclusiv în vremurile noastre, lideri împinși de megalomanie, paranoia, interes personal, ideologie, naționalism, convingeri religioase, convingeri privind o superioritate genetică, sau simpla emoție și impuls au
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o guvernare mai democratică, democrațiile moderne au multe deficiențe. Totuși, în ciuda defectelor sale nu trebuie să pierdem nici o clipă din vedere beneficiile care fac democrația preferabilă față de oricare alternativă posibilă: 1. Democrația contribuie la prevenirea guvernării de către autocrați cruzi și infami. 2. Democrația garantează cetățenilor săi un număr de drepturi fundamentale pe care sistemele nedemocratice nu le garantează și nu le pot garanta. 3. Democrația asigură cetățenilor săi o varietate de libertăți personale mai mare decît oricare alternativă posibilă. 4. Democrația
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
antici și creștini, el îl consideră imoral în însăși esența lui, căci încurajează pasiunile umane. Majoritatea pieselor franceze oferă spectacolul cu monștri ai căror crime sunt făcute scuzabile de către autorul care plasează în gura lor maxime ce le justifică acțiunile infame. Rousseau neagă posibilitatea existenței acestui teatru edificator pe care Enciclopediștii visează să-l fondeze. Un personaj virtuos, după părerea lui, nu are cum să placă publicului. "Să se pună, numai ca să vedem, pe scena franceză, un om drept și virtuos
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
baza unor raporturi de tip stăpân-servitor, așadar raporturi inegale, care degenerează în conflicte fatale. În Momentele lui Caragiale, animozitătile dintre "amici" sunt rapid soluționate sau sfârșesc, în cel mai rău caz, în izbucniri a căror violență se reduce la pălmuirea "infamului" (Amici, O infamie). Din această perspectivă, Ismail și Turnavitu trimit, mai degrabă, la referenți caragialieni din comedii, de pildă la Tipătescu și Pristanda, iar Algazy și Grummer la Chiriac și Jupân Dumitrache, la Brânzovenescu și Farfuridi, la Iordache și Girimea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
școală literară. Are rezerve în privința "omului", dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile sale iar de Costache Olăreanu este și mai puțin apropiat. Acesta apare, la un moment dat, în postura unui Lache colportor infam și, în plus, susceptibil de plagiat: Despre C.O. n-aș putea spune decât că este un "inconsideré", unul care nu-și prea dă seama ce face și ce spune, semn foarte prost pentru cine vrea să fie un artist
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar original, mai știu eu ce... Era peste putință să rezist până la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nemiloase aflate la îndemâna tiraniei. Mulți oameni erau obligați să stea departe de Roma, iar averile le erau confiscate. Îi vom chema înapoi în patrie, îi vom despăgubi. Și nu se va mai întâmpla ca judecătorii să fie constrânși de legi infame să condamne un cetățean roman pentru ceea ce gândește, spune sau scrie. Câțiva juriști bătrâni comentară în șoaptă: — Redă magistraturii independența pierdută în timpul războaielor civile. Se întrebau cine sugerase minții sale tinere o reformă atât de imediată și fundamentală. Vorbind, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
La asta am râs. Reacția era, cu siguranță, de înțeles- ar fi fost extrem de ciudat să-l iau în serios. Eram destul de sigură că trebuie să fie o glumă: un mod de a mă face să mă simt bine în legătură cu infama felicitare de însănătoșire grabnică. Și chiar și când a pornit din nou spre Victoria Street am chicotit doar puțin pentru mine și mi-am deschis geanta ca să scot cheile de la ușă. Plănuiam să le spun copiilor că totul era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
este dat să trăiască momente dramatice, momente care cer mobilizarea tuturor energiilor pentru a răpune fiara Încolțită, ajunsă la gradul maxim de turbare, dincolo de care nu mai este nimic. Își dau acum măsura deplină a caracterului lor de trădători, de infami ucigași, ucid unde pot oameni, dau foc clădirilor, pun explozibile, se dedau la crime incalificabile... Pentru aceasta nu se dau În lături de la nici o fărădelege, recurgând la acte tipic fasciste, trăgând fără alegere nu numai În ostașii armatei noastre ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
parte a proiectelor mele - și, printre ele, cel de a scrie ceea ce scriu acum despre cum se face un roman - rămâneau în suspensie. Îmi publicasem sonetele aici, la Paris, și în Spania mi se publicase Teresa, scrisă înainte de a izbucni infama lovitură de stat din 13 septembrie 1923, înainte de a-mi fi început istoria exilului, istoria exilului meu. Și iată că eram silit să trăiesc în celălalt sens, să-mi câștig existența scriind! Și chiar și așa... Crítica, acel curajos ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumina reflectoarelor. Se Împiedică de o mobilă din recuzita piesei și rămase locului, neștiind Încotro să o apuce, ce să facă, iar Alexander Îl ajunse din urmă. — Îmi pare rău, Henry, murmură el. — De ce m-ai expus acestui... acestui tratament infam? — Nu m-am așteptat la așa ceva. Ai auzit și tu cum strigau să iasă autorul la rampă. Înseamnă că ți s-a părut că spectacolul a fost reușit? Întrebă el sarcastic. — Nu chiar. Primul act a mers ca uns, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teorie. „Cea mai veche meserie cred că este hoția. Pentru că o Întîlnim și la animale.” La papagali, de exemplu. Adevărul anunță că a reapărut Partidul Național-Progresist. Cu Iosipescu-Zambra președinte, maică-sa, vice, și bunica, secretară. S-a scris mult despre infama fișă medicală a președintelui. Are ceva la psihologie. Nu-i cazul să ne neliniștim, se pare că bunica va face puci. Pun deoparte Adevărul și deschid altceva, unde citesc cu greu rîndurile tremurate ale unui bătrîn ofițer de securitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani întregi. „Nel mezzo del camin di nostra vita...“, zicea Cemeilă turnându-și un alt mescal și străduindu-se să asculte Carmina burana. „Ce vrei să zici cu chestia asta?“, se arăta nedumerită Manuela Ștefan, ca și cum ar fi bănuit infame aluzii la vârstă, ca de obicei. „Ce spui doahmnă?“, se întorcea Cemeilă spre ea, accentuând întrebarea printr-o ușoară ridicare a ramei ochelarilor lui subțiri. „Uite, cum zice cântul ăsta, In taberna quando sumus, adică atunci când ne aflăm în tavernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt drept al regelui Henric era atacat? A protestat vreodată Grigore al VII-lea împotriva vreunui drept al regelui? A cerut altceva în afară de încetarea vînzării scaunelor episcopale și prostituarea acestora cu persoane infame? Totul a fost pentru încetarea totalei și iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte mijloace, iar împăratul se lăsa sedus de perfidele sugestii și zavistii din partea prelaților care îi țineau companie, situația s-a înrăutățit, și a trebuit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conducători concesii asemănătoare 228. În zadar cei doi monahi, însoțitori în misiunea diplomatică, protestează, negînd faptul; în schimb, sînt insultați și oprimați. Toate speranțele de înțelegere au pierit, dar nu din cauza încăpățînării regelui, ci a răutății Episcopilor adulatori, simoniaci și infami. Este, așadar, evidentă nedreptatea comisă de istoricii moderni care au lăsat deoparte esența chestiunii și s-au concentrat asupra accesoriilor de procedură sau au uitat cauza pentru care s-a pornit lupta și toți erau prinși în aceste bătălii. Combatanții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
același spirit ca și Părinții noștri, simțim la fel în această privință și mărturisim aceleași adevăruri". Această scrisoare este datată 11 decembrie 1102 (Pascal II, Epistolae et Privilegia, PL 163, 106-107). 228 Iată ce a răspuns Pascal cînd a auzit infama minciună a celor trei Episcopi de la Curte: Noi îl chemăm pe Isus, care cercetează mintea și sufletul, să mărturisească faptul că niciodată de cînd am preluat responsabilitatea Sfîntului Scaun un asemenea delict abominabil nu ne-a trecut prin gînd. Fie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care era muribundă acum, pe atunci tînără și de o frumusețe fermecătoare. Dar el bîntuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfîrși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsînd după urma lui o fetiță În vîrstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit Întristată. La poartă am Întrebat-o: - Dacă vă Întreabă cine a fost? - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spiritism, făcînd-o să creadă că tatăl și copila ei, amîndoi morți, vorbesc prin gura Elenei Văcărescu în accesele de somnambulism." (p. 498). Urmarea se știe: cele două Elene (Văcărescu și Bibescu) sunt surghiunite în străinătate de un rege convins că "infama bandă" era alcătuită cu precădere din femei. Dar dincolo de uneltirile mai mult sau mai puțin verosimile la care Elena Bibescu va fi participat în privința lui Ferdinand, meritul cel mare al pianistei e legat de lansarea lui George Enescu în fața publicului
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]