367 matches
-
fel sunt dău nătoare, nu neapărat pentru că generează o impresie proastă, ci pentru că nu au nimic în comun cu felul în care trebuie să fie un bun conducător. România nu este moșia nimănui, iar noi nu suntem eterni la putere. Infatuarea și aroganța riscă să ne îndepărteze de oa meni. Trebuie să învățăm bine lecția foștilor guver nanți, care se zbat acum între umilință și dispariție“, spunea Adrian Năstase atunci. Ironia istoriei face ca, după exact zece ani de la această declarație
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
bădărănia nu au limite și se înscriu în categoria metehnelor incurabile. Cred! Calități Chibzuința și îngăduința bine cântărite sunt calități fundamentale în relațiile adultcopil, educator-educat. Reflectare Părinții se reflectă în copii iar educatorul în elevii săi. Obstacole Superficialitatea, diletantismul și infatuarea se înscriu printre principalele obstacole în calitatea activității educatorului. Exigență În educație exigența față de sine a educatorului trebuie să preceadă exigența față de alții. Educatori Educatori sunt mulți, dar numai unii își onorează statutul. Raport Între gradul de cultură al unui
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
În contul meu. Așa e obiceiul, oamenii spun lucruri Într-o doară, aruncă vorbe la Întâmplare și nu le trece prin cap să stea să se gândească la consecințe, Treceți În contul meu, spuse omul, imaginându-și probabil, cu incorigibila infatuare masculină, vreo Întâlnire plăcută Într-un viitor apropiat. Se expusese riscului ca moartea să-i răspundă cu o privire rece, Aveți grijă, nu știți cu cine vorbiți, dar ea doar surâse vag, mulțumi și ieși fără să lase vreun număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ca un prost, s-o Întreb dacă n-o s-o mai văd, să mă bag În belea cu mâna mea, sunt defecte care mai au și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă, iar eu am fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la ușă și intră În camera pianului. Deschise cutia capitonată, scoase cu toată grija instrumentul pe care mai trebuia să-l și acordeze Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
noastre-acu-s luminile de sfântul Paște, când fiecare om renaște prin Învierea lui Iisus. 2013 La Paște Ceva mă-ndeamnă ca să fiu mai altfel decât cel de ieri, și niciodată nu-i târziu ca să iubești, să crezi, să speri. Departe de infatuare, pe-o mare-mpotmolită-n ceață exist-o simplitate-n viață și-o dimineață, mai cu soare. Mă uit la lumea trepădușă prin griji, necazuri, disperări... deschid o fascinantă ușă spre cerul liniștii din zări. Imensități, aripi înscrise - n seninul ce-și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
inundat de o tainică satisfacție: ― ...înseamnă că dragostea agonizează... În această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă ea (banalitate exasperantă). Am avut chiar impresia că împiedicarea invocată nu fusese decât un pretext ca să încredințeze hârtiei tot ce avea pe suflet. " Eu simt ― scria în continuare ― mi-o spune instinctul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fabricat singur rolul sau nu, trebuie să dovedești că îl meriți, că banii au ales bine alegându-te pe tine și că la rândul tău vei ști ce să faci cu banii. Trebuie să dovedești că foamea de bani sau infatuarea pe care ei ți-o provoacă e un lucru absolut firesc... niciodată n-am simțit cu adevărat că mi-aș merita banii pentru tot ceea ce am făcut (e o mare stânjeneală) și probabil că tocmai de asta mi-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este mai blândă, mai îngăduitoare, ci pentru că ea crede nelimitat în perfectibilitatea omului, salvarea omenirii. Analizând rătăcirile, căderile, să credem, fără pic de îndoială, că putem deveni mai buni decât ieri, mai luminați decât alții, mai apostolici=luminători theandrici. Nu infatuarea, mâna-n buzunar și pieptul bombat, cum fac politicianiștii, ne scot în evidență, ne scot din anonimat și efemer, ci corectitudinea acțiunii pilduitoare, demne de urmat. După acest excurs interior, colonelul Savel încearcă un regret că nu mai e tinerel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a ajuns cuțitul la os din cauză că nu mai văd niciun firișor de lumină la capătul întunecatului tunel, deocamdată fără capăt!... Ce instituție din România actuală funcționează la nivel de așteptare, la nivel de model? Niciuna! Și nerușinarea își bombează pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fiecare și cu toți dă mâna, se înclină. Simulează respectul. Iese în mulțime netemător, sigur pe gorilele sale invizibile, numai ochi și urechi. Odată ajuns în vârf, nimeni nu mai are acces în biroul său. Nu mai întinde mâna oricui. Infatuarea, cinismul, cruzimea, ies la suprafață. Începe să facă victime. Tot mai numeroase. Dictatura, de orice nuanță ar fi și oriunde s-ar institui, se manifestă prin teroare. Aceasta în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a dovedit și răsdovedit. Iată de ce oamenii nu mor de râs, ci fierb de indignare, dând ba într-o parte ba în alta, tot de aceeași foști mari și tari, cu aceleași mentalități strâmbe de vulpoi și varani, plini de infatuare. Este un imperativ social deci, ca dincolo de orice culoare politică, dar în niciun caz de una singură! Să fie promovați în posturi oameni competenți, prin concurs - activi, onești, modești, concetățeni cu care să ne mândrim, pe care să-i stimăm
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
va prelua în curând conducerea imperiului s-a răspândit cu iuțime, iar cei doi frați îți luară măsuri de precauție. Într-o zi, pe când în regat domnea liniștea, își făcu apariția pe neașteptate, uriașul. Amirion cel Viteaz ordonă armatelor, cu infatuare și supremație, doborârea inamicului. Dintr-o lovitură însă, jumătate din oaste fu doborâtă și la scurt timp căzură toți în mâinile vrăjmașului hotărât să preia conducerea împărăției, convins fiind că puterile sale de uriaș sunt de neînvins. Pretutindeni se instaurase
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglinzii”, definit de Lacan ca proces de identificare decisiv În configurarea identității. O vom cita doar pe Karen Horney, pentru Încercarea de sinteză a conceptului: „Fenomenele cunoscute În literatura psihanalitică drept fenomene narcisice au caracteristici foarte diferite. Ele includ orgoliul, infatuarea, râvna după prestigiu și admirație, dorința de a fi iubit, legată de incapacitatea de a-i iubi pe semeni, evitarea celorlalți, stima de sine anormală, viziunile utopice, dorința de a crea, anxietatea cu privire la propria stare de sănătate, particularități intelectuale. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mea, Janey nu mă bătu la cap să-i dau detalii, așa cum ar fi procedat în mod normal. Poate că necazurile mele în amor păreau niște fleacuri când le priveai de pe nou cuceritele și amețitoarele piscuri ale angajamentului față de eterna infatuare. În mod clar, slujba asta nouă a ei o schimba. Plusul de responsabilitate i se urcase la cap. Speram numai să-i treacă: o voiam înapoi pe Janey a mea, chiar dacă asta însemna să mă oblige să vorbesc despre lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care face cumpărături, gătește, face curățenie sau strânge paturile; și ne aruncă niște priviri când încearcă cineva s-o ajute - parcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include, pe lângă descompunerea materială, moartea sufletului. A doua moarte se petrece simbolic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
imoral cameleon al situațiilor. Probabil acestea sunt caracteristici ale omului și dăinuiesc de când specia umană, dar cu siguranță transparența din perioada actuală este frapantă. Cel puțin pentru viețuitorii de azi. Iar o maximă anonimă ne reamintește că milenara culme a infatuării este aceea că prostul este întodeauna sigur pe el, pe când deșteptul se îndoiește mereu de ce știe. Această succintă analiză ne dezvăluie una din fețele ”teribile” ale postmodernismului: aceea că dimensiunea estetică principală a acestei perioade este, fără îndoială, kitsch-ul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
îndrăgostit de o prietenă a ei (pe care noi o poreclisem Anasuya încă pe când citeam și comentam împreună Shakuntala) și că nu știu cum să fac s-o cer în căsătorie; iar doamna Sen răspunsese că asemenea căsătorii, rezultate dintr-o simplă infatuare sentimentală, nu conduc decât la nenorociri pentru ambii soți, pentru că nimic durabil și nimic fericit nu poate ieși dintr-o pasiune, când această pasiune n-a fost corectată de tradiție, adică de familie, de oameni care cunosc ce înseamnă căsătoria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Plicul l-am deschis zilele! trecute, când am scris ultimele capitole. Câte lucruri deprimante aș putea spune eu despre relicve și amintiri!...) Îmi plăcea, mai cu seamă, să recitesc preliminariile dragostei mele, să-mi bat joc de naivitatea mea, de infatuarea mea sentimentală, care mă făcuse să trăiesc atâta vreme o iluzie. Nu primeam, nici nu scriam scrisori. O dată sau de două ori pe lună, paznicul bungalow-ului se ducea la Naini-Tal pentru anumite provizii, pe care nu le putea găsi în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luat sub umbrela ei drept consumatori de supraproducție capitalistă. Că am avut și avem oameni de înaltă calitate morală, profesională, științifică care au uimit lumea și au pus la temelia civilizației o cărămidă românească. Ion N.Oprea străin aroganței, fuduliei, infatuării, înfumurării, îngâmfării, lăudăroșeniei, trufiei, vanității citește și scrie zi și noapte, taie și adaugă, cântărește și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
avangardă, însuflețește o veritabilă înflăcărare creatoare. Evocînd perioada 1920-1930, Cioran remarcă: "Lupta între generații ne apărea drept cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor. A fi tînăr însemna pentru noi să ai automat geniu. Se va spune: această infatuare aparține tuturor timpurilor. Fără îndoială. Însă eu nu cred că aceasta ar fi putut vreodată să fie împinsă atît de departe, așa cum am făcut-o noi. În ea se exprima, devenea exasperantă, voința de a forța Istoria, o poftă de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și, mai ales, de la vecini și rude, cu referire la familia pe care o vizitează. Byng-Hall (1982) emite considerații pertinente și sugestii despre felul cum poate găsi lucrătorul social prilejuri de a implica persoane-cheie din afara familiei în munca de asistență. Infatuarea, vorbitul prea mult, afecțiunea exagerată, dar și lipsa de interes și alte comportamente constituie contraindicații în procesul terapeutic. Mai generale și semnificative sunt însă cearta cu clientul - te-ai certat, ai pierdut - și comportamentul de „robot”, adică lipsa de spontaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i mănânce rodul” etc.) Cade pe spate și-și frânge nasul. Viața ne arată că mulți oameni se pun Într-o situație ridicolă din infatuare, ca, de exemplu, acel fotbalist care, vrând să arate, la un moment dat, mai mult decât ar trebui, „Își dă cu dreptul În stângul” sau „se driblează pe el Însuși”.) Până și logica se poate face de râs, atunci când Își
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
realiști În aprecieri: „Nu judeca după cuvinte, judecă după fapte”; „Uită-te În față și judecă-i viața” etc.) „Când vorbești cu tine Însuți, ai Întotdeauna dreptate.” (H. de Balzac) Unde e minte multă este și nebunie multă. (Există o infatuare chiar și În gândire, și anume atunci când cel care, cucerit de istețimea sa, n-o mai controlează, lăsând-o astfel să se lanseze În tot felul de explicații, dintre cele mai bizare.) „Citim lumea pe dos și pretindem că ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cei din jur ți-o acordă, la un moment dat. Cine nu se simte legat de semenii lui prin tradiții și scopuri comune este, de fapt, un om dezrădăcinat, care va sfârși până la urmă prin a fi devorat de demonul infatuării sau de cel al singurătății: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara ta”.) Înainte de a-ți lua casă, află cine Îți este vecin. (Calitatea coexistenței depinde prin excelență de caracterul fiecăruia În parte.) Spune-i amicului un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]