363 matches
-
în cartea sa, va încerca mai degrabă să "sugereze", decât să formuleze, "idea dominantă", ceea ce trimite din nou la artă. Gândul este atat de important, singularitatea abordării, atât de manifestă, încât autorul "Corbului" destăinuiește, nu fără o anumita notă de infatuare - "Între tratatele asupra Universului stelar, cu adevarat limitat, deși se presupune dintotdeauna că este nelimitat, nu cunosc nici unul care să garanteze deducțiile din individualitatea viziunii" [s.n]11. Apropiată de abordarea să, după cum el însuși recunoaște, este Kosmos [Cosmosul], de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ea la Origene, preluate în lucrarea Contra Celsus. În cartea Calea/Doctrina Adevărului scrisă de Celsus pe la anii 178 poate în Alexandria, autorul neagă orice valoare creștinismului plăsmuit de iudei și îi acuză pe adepții acestui cult de exclusivism și infatuare: ,,Ca niște lilieci sau ca furnicile ieșite din mușuroi, ca niște broaște pe malul bălților, ori ca niște viermi în gunoaie, așa se întrec creștinii întrebîndu-se mereu care din ei ar fi cei mai păcătoși, însă declarînd în același timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
despre Mircea Eliade, că în deceniul patru (îndeosebi anii '32-'33) lupta dintre generații părea a fi "cheia tuturor conflictelor și principiul explicativ al tuturor evenimentelor. A fi tînăr însemna, pentru noi, a fi în mod automat și genial. Această infatuare, vor spune unii, există de cînd lumea. Fără îndoială, dar nu cred s-o fi împins cineva atît de departe ca noi. În ea se exprima, se exacerba, voința de a forța istoria, pofta de a păși în istorie, de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ale veacului trecut, cu asupra de măsură. Au fost aruncate în discursul public al presei și al nenumăratelor conferințe judecăți deformatoare, duzini de epitete devalorizante, reproșuri dure pînă la negări violente. Revenea frecvent veleitarismul, prezumțiozitatea (cum zice chiar Vulcănescu) sau infatuarea tinerei generații, iar stilul unor atare incriminări era, de pildă, precum cel al unei note din Viața Românească (oct. 1934), semnată P. Nicanor & co. (sub care se ascundeau Topîrceanu sau Ibrăileanu) și intitulată Ultimele genii ale filosofiei românești (erau bagatelizați
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
unei note din Viața Românească (oct. 1934), semnată P. Nicanor & co. (sub care se ascundeau Topîrceanu sau Ibrăileanu) și intitulată Ultimele genii ale filosofiei românești (erau bagatelizați Stelian Mateescu, M. Eliade, M. Vulcănescu, Petru Manoliu, C. Noica și E. M. Cioran). Infatuarea se purta, era o modă în acea vreme: I. Pelz răspundea la telefon cu "Aici Balzac!", Camil Petrescu își imagina că este un geniu planetar, chiar Mircea Eliade, orgolios, credea că, de la Goethe încoace, nimeni în afară de el n-ar mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
profesore, să crezi în valori adică în toleranță, în modestie, în răbdare, în muncă, în datorie, în corectitudine, în cooperare, în voluntariat. Să descurajezi la tine și abia apoi la alții oportunismul, sabotajul, mita, lingușirea, bârfa, furtul intelectual, concurența excesivă, infatuarea. Și să fim serioși, ceea ce numești tu valori e de-a dreptul boring. Cum adică modestie, numai proștii mai sunt modești?! (și se va adăuga invariabil sintagma în ziua de azi). Răbdare? Dar timpul a devenit nerăbdător! Viteză, bătrâne, vrei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pur politice). Se comportă, nu o dată, turbulent, egocentric, uneori crispat, chiar autist. N-are nici pe departe noțiunea disciplinei de partid (termenul pare parodic prin referință la vechiul P.C.R., dar de fapt nu este). Dă dovadă, adesea, în plus, de infatuare și chiar de megalomanie. Trăsături, toate, improprii, orice s-ar spune, vieții politice curente, organizate. Când acești intelectuali sunt și scriitori, complicațiile devin adesea și mai mari. Scriitorul, șef de partid, să spunem, nu va uita niciodată că un alt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
noii clase. Mentalitatea etatistă, deși foarte puternică, nu-l definește în întregime. Dar ea determină un transfer tipic de autoritate și competență. Funcționarul cultural crede sincer că doar el singur exprimă, reprezintă și apără cultura, în speță cea română. De unde, infatuare și suficiență, aroganță și spirit de decizie definitivă, exprimată în primă și ultimă instanță, oriunde s-ar afla pe scara gradată a responsabilităților culturale. Citim într-un interviu al unui fost și actual director de revistă (numele nu are nici o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
plătite de alții. Este definitiv convins că doar el consacră, selectează, introduce în Europa valorile românești. Mica sa mitomanie narcisistă, la limita imposturii, îl face să fie curtat de tot felul de veleitari culturali din țară și străinătate. De unde o infatuare scrobită, o morgă afectată, diplomatică. Ceva între Quai d'Orsay și State Department, doar ros vizibil în coate și fără bani de taxi. Din care cauză, el tapează pe cine poate, cu obsesia eternă a decontărilor. Scriitorul oficial Intenția noastră
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reale de acest tip a dat L. Blaga, în Discobolul și alte texte, și deloc fragmentariștii actuali. Vocația și destinația lor irezistibilă este de fapt coșul de hârtii. Că publicistica are enorma sa utilitate, nimic mai adevărat. Dar o anume infatuare și morgă publicistică, atunci când pretinde că doar ea, mai ales, în ipoteza comentatorului politic, ar deține singură adevărul, se cere corectată și adusă, pe cât posibil, pe o linie mediană, acceptabilă, de echilibru. De cazul cronicarului literar (pe care nu-l
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
română este, nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate ! Și cu câtă suficiență jalnică privesc anumiți compilatori qui puent la mădiocrită unele eforturi locale de a propune malgră tout și soluții și sisteme proprii. în sfera ideilor literare, de pildă. La
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Când vii, mai ales, dintr-o cultură evident mică și nu poți oferi încă nici măcar o singură operă personală tradusă în limba germană etc., etc. Explicații psihologice, bineînțeles, există. Și încă din plin. Ceea ce nu ne împiedică să observăm și infatuarea, orgoliul enorm, teribilul complex de inferioritate superioritate, mai ales, ce inspiră și astfel de răbufniri și exhibiționisme. îndrăznim totuși să afirmăm: ceea ce se numește, în genere, cultură română, nu merită astfel de exagerări penibile, nici compensații stridente, nici respingeri umilitoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Principate. în luna august, în Principate au intrat trupele otomane, conduse de Omer Pașa, cel care se distinsese în apărarea Silistrei, și de Mashar Pașa (pe numele sau adevărat Sir Steven Lakeman). Omer Pașa se autointitula „guvernator al provinciilor reocupate”, infatuarea sa dând naștere unui conflict cu feldmareșalul Johann von CoroniniCronberg, comandantul celor 12 000 de soldați austrieci intrați în Principate concomitent cu turcii. După evacuarea Principatelor de către Rusia, lordul Clarendon a subliniat, la 22 iulie 1854, că aliații nu mai
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fără acel blocaj indus de protecția excesivă, care e frica de frică; e de așteptat atunci ca, în locul tihnei, o stranie jonglerie jupiteriană cu fulminența să-i trezească interesul. Obscuritatea, marginalitatea și disperarea sunt condiția lustragiului de fulgere, dar și infatuarea proprie indestructibilului. În repetatele impasuri ale dialogului cu nomazii, și foarte probabil sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe vocala prelungită exagerat. După care, moralizator: "Nu vă e puțin rușine să fiți așa majoritari?" Politica unională era calul lui favorit de bătaie în materie de zeflemea; socotea că numai luată viguros peste picior, izbită cu toată greutatea propriei infatuări de realitatea sublunară și trezită la viață în acest fel traumatic, ideea spectrală de corectitudine politică ar fi putut fi împiedicată să degenereze în corecționism căprăresc, birocratic. "Ei, cum așa? Asta-i bună! The whole world is a Disneyland...," răsună
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nenorociri de tot felul, tripotaj diplomatic de tranziție, el venea să pronunțe deschis, În gura mare, la un post de radio, public: ,,comunismul de drept comun a expirat”. ,,Si, să nu-mi luați În nume de rău sau că o infatuare, spunea vorbitorul, dar ca om politic ce am devenit voi declară oriunde și În orice moment, ca cel mai onorabil patrimoniu al meu este tocmai trecutul meu politic. Pentru că mulți mă cunoașteți destul de puțin și mai mult din mituri, mă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
le conduc sau, ceea ce este același lucru, eliminarea pe cât este posibil a comportamentului arbitrar. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește chestiunile publice, comune, regulile sunt mai importante decât ceea ce vrea, speră sau dorește un individ. Nu avem în niciun fel pretenția, vanitatea, infatuarea sau orgoliul de a prezenta aici vreo formulă sau soluție legislativă pentru a înlocui sau revizui ceea ce Constituția actuală desemnează drept delegare legislativă sau asumare a răspunderii guvernului. Dar nici nu putem ignora faptul că delegarea legislativă a devenit deja
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
nenorocirea țării noastre a fost și este situația ei geografică. Dar, moralmente, poziția internațională a României ar fi fost alta. Intrarea României în război la 21 iunie 1941 a avut apocaliptice consecințe și nu interesează dacă s-a făcut din infatuare, din ambiție, din prostie, din ignoranță. La izbucnirea primului război mondial, în anul 1914, România se găsea într-o situație, oarecum, asemănătoare, adică între cei doi coloși, Germania și Rusia, intrate în război, una contra alteia. Cu Germania și Austro-Ungaria
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
români, nu reprezintă, în esență, natura relațiilor feudale, se pune întrebarea legitimă, de ce acceptau regii Poloniei și Ungariei asemenea formule ale jurământului de credință ? În relațiile feudale există de multe ori și o anume doză de ipocrizie, dar și de infatuare. Fiecare nobil dorește să aibă cât mai mulți vasali, singura formulă în care se stabileau în cadrul lumii feudale relațiile dintre oameni. Chiar și împăratul, titlul suprem la care se putea ajunge în vremea respectivă, era într-un anume fel vasalul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se găsesc și în Letopiseț, dovadă că autorul lor a fost aceași persoană. După care vine apelul patetic al domnului la unitatea de acțiune a creștinilor, pentru ca Moldova, această “poartă a creștinătății”, să nu cadă sub jugul păgânilor. Orgoliu, vană infatuare ? Atunci când domnul definește rostul strategic al Moldovei ? Venețienii, apoi Papa și regii Ungariei și Poloniei, se vor convinge treptat de acest adevăr. Până atunci, Moldova se va lupta singură cu puhoiul otoman în 1476. În 1477, Ioan Țamblac va prezenta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fidel, și exigent, era dintotdeauna. Era nerăbdător să-i apară volumul nou de poezii predat unei edituri, volum despre care îmi spusese într-o zi că îl dedicase regelui Mihai. M-a întrebat dacă nu vedeam în gestul său o infatuare, cum adică să-i dedice el regelui o carte, cine e el, Mihail Crama? — Nu e o infatuare, i-am răspuns, și la urma urmei, dincolo de altele, dumneata ai și un motiv personal s-o faci. — Ce motiv personal? — Dumneata
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
despre care îmi spusese într-o zi că îl dedicase regelui Mihai. M-a întrebat dacă nu vedeam în gestul său o infatuare, cum adică să-i dedice el regelui o carte, cine e el, Mihail Crama? — Nu e o infatuare, i-am răspuns, și la urma urmei, dincolo de altele, dumneata ai și un motiv personal s-o faci. — Ce motiv personal? — Dumneata ești un scriitor care a fost premiat de Fun da țiile Regale și de ce nu i-ai răspunde
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Aveți sub ochi textul complet al rubricii omonime pe care, Începând cu “fatidica” zi de 11 iulie 1994 o susțin la Radio Iași. M’am hotărât ușor la acest pas, căci verba volant, scripta manent și, În infatuarea mea, am crezut că cele spuse pot fi utile mai mult decât se ascultă un episod; Încă, astfel, ascultătorul poate citi și ceea ce n’a auzit când aparatul de radio era Închis... Mai mult, cititorul capătă informație În plus, prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În scris. Aspirația spre precizie, servitute a meseriei pe care n’o pot ocoli, face ca, finalul fiecărui material - numit de mine capitol, În buna tradiție a clasicului volumen - să notifice emisiunea și momentul difuzării; această mențiune nu e o infatuare ci, pe lângă crearea unui mediu optim autorului care nu poate renunța la rigurozitatea meseriei sale, amintește peste vreme cadrul acelui episod: un eveniment, un reper calendaristic etc., care au determinat, Întregind, subiectul. Capitolele respectă ordinea cronologică a difuzării, cu mici
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În coliviile lor rotunde, atârnate de tavanul scund. De pe urma acestui gust, așadar, ingenios și timpuriu pentru pitorescul lumii din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]