1,208 matches
-
Kolakowski profesează un antirealism. El critică realismul aristotelic, conform căruia universul are realitate proprie iar limbajul „copiază” diviziunile și obiectele conținute de acest univers („Self-Identifying Objects”, în terminologia lui Putnam) încearcă să evite realismul moderat (după care universul conține o infinitate de clasificări iar noi, prin limbaj, o selectăm pe cea adecvată propriului nostru uz), pledând explicit pentru antirealism, conform căruia lumea în sine este nediferențiată iar noi creăm obiecte inventând clasificări. Universul este dependent de minte. În ultimii ani reputația
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
fundamentală în matematică. Cantor a stabilit importanța corespondenței unu la unu între mulțimi, definind mulțimile infinite și cele bine-ordonate și dovedind totodată că numerele reale sunt “mult mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor implică existența unei „infinități de infinități”. El a definit numerele cardinale și cele ordinale și aritmetica lor. Opera lui Cantor era de un mare interes filosofic, lucru de care el era foarte conștient. Teoria lui Cantor privind numerele transfinite a fost de la început privită
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
matematică. Cantor a stabilit importanța corespondenței unu la unu între mulțimi, definind mulțimile infinite și cele bine-ordonate și dovedind totodată că numerele reale sunt “mult mai numeroase” decât numerele naturale. De fapt, teoremele lui Cantor implică existența unei „infinități de infinități”. El a definit numerele cardinale și cele ordinale și aritmetica lor. Opera lui Cantor era de un mare interes filosofic, lucru de care el era foarte conștient. Teoria lui Cantor privind numerele transfinite a fost de la început privită ca așa
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
matematicienilor contemporani, precum Leopold Kronecker, Henri Poincaré, iar mai târziu Hermann Weyl și Luitzen Egbertus Jan Brouwer, în timp ce Ludwig Wittgenstein a ridicat obiecții filosofice. Câțiva teologi creștini (mai exct neoscolasticii) au văzut opera lui Cantor ca o provocare la unicitatea infinității absolute a naturii lui Dumnezeu, etichetând cu prima ocazie teoria numerelor transfinite cu panteismul. Criticile dure au fost acoperite însă de considerațiile internaționale. În 1904 Societatea regală din Londra i-a acordat lui Cantor Medalia Silvestru, cea mai mare onoare
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
Rabi Meir și-a apărat credința într-o dispută cu preoții locali, după ce a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și simbolizând astfel infinitatea Torei. Melodia care însoțește de obicei acest poem are un caracter de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei. În Evul Mediu exista
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
care declară că nicio percepție, nicio reprezentare, nicio descriere lingvistică de realitate, nicio interpretare de descriere, nicio măsurătoare, de stare, nicio modelare fenomenală, nicio evaluare de caracteristică structurală sau procesuală a realității, nu este unică și absolută, că există o infinitate de sisteme referențiale care pot prelua și caracteriza într-un fel determinat realitatea sau individul. ul în concepție științifică afirmă că putem introduce nenumărate sisteme referențiale în care putem măsura coordonatele, vitezele și alți parametrii de stare ai obiectelor și
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
prin relația (2.14), pentru demonstrarea certitudinii truncherii seriei, se presupune provizoriu că nici condiția formula 15,cu formula 16 nu este satisfăcută. Din această ipoteză rezultă că partea dreaptă a expresiei (2.14 ) ar fi o serie adevărată, adică având o infinitate de termeni. Convergența seriei este asigurată prin criteriul de convergență al raportului, cu alte cuvinte: modulul raportului a doi termeni consecutivi tinde la zero atunci când n tinde la infinit, pentru toate valorile reale sau complexe ale variabilei formula 17. Acest criteriu
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
Nevoi nelimitate"“ pare să fie produs al îndoctrinării (prin publicitate, mod de viață, conformarea la stilul de viață american). Unii consideră că dorința de a atinge o poziție socială înaltă conduce la un mod de viață materialist. În mod alternativ, infinitatea dorințelor poate fi rezultatul caracterului nesatisfăcător al muncii într-o economie capitalistă; nevoia care rezultă dintr-o muncă necreativă, folosită pentru a produce ceva ce nu prezintă interes (cu excepția câștigării unui salariu) poate fi „rezolvată“ cumpărând produsul dispensabil. Astfel în
Raritate (economie) () [Corola-website/Science/299450_a_300779]
-
asupra metodei", Descartes reformulează varianta lui Anselm: Descartes consideră că singura dovadă care ajunge la ființa perfectă este aceea care caută cauza ideii de ființă perfectă pe care o avem în mintea noastră, deoarece cauza unei reprezentări a perfecțiunii și infinității nu poate fi decît o ființă perfectă și infinită. În plus, în acest caz special, regresia cauzală infinită este imposibilă, deoarece ideea de Dumnezeu este anterioară tuturor celorlalte idei pe care le putem concepe: „...percepția infinitului este, întrucâtva, anterioară în
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
încă și astăzi, 23 de secole mai târziu. Chiar dacă a fost cunoscută în special pentru informațiile din geometrie, cartea Elementele include de asemenea și teoria numerelor. Este vorba despre legătura dintre numerele perfecte și numerele prime de tip Mersenne, despre infinitatea de numere prime. Sistemul geometric descris în Elemente a fost cunoscut pentru mult timp ca simplă geometrie, considerată singura geometrie posibilă. Totuși astăzi sistemul este deseori denumit geometrie euclidiană, pentru a o diferenția de așa numita geometrie neeuclidiană , descoperită în
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
frecvența armonicului fundamental și se va produce în punctele care împart lungimea în n segmente congruente. Fiecare sunet armonic este caracterizat de o intensitate sonoră specifică, determinată de caracteristicile acustice ale oscilatorului. În mod teoretic, un sunet este suma unei infinități de parțiale, însă energia scade odată cu creșterea indicelui de armonică. (De aceea, intensitatea sonoră a armonicelor mai înalte de 20-30 este neglijabilă în majoritatea aplicațiilor.) În acest context, oscilatoarele sunt conținute în instrumentele muzicale sub formă de coarde (în instrumentele
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
prin relația (2.14), pentru demonstrarea certitudinii truncherii seriei, se presupune provizoriu că nici condiția formula 74,cu formula 75 nu este satisfăcută. Din această ipoteză rezultă că partea dreaptă a expresiei (2.14 ) ar fi o serie adevărată, adică având o infinitate de termeni. Convergența seriei este asigurată prin criteriul de convergență al raportului, cu alte cuvinte: modulul raportului a doi termeni consecutivi tinde la zero atunci când n tinde la infinit, pentru toate valorile reale sau complexe ale variabilei formula 76. Acest criteriu
Oscilatorul armonic liniar (cuantic) () [Corola-website/Science/326491_a_327820]
-
multe domenii din matematică. Mulți matematicieni vorbesc despre "eleganța matematicii", despre o estetică intrinsecă și o frumusețe ascunsă. Sunt apreciate simplitatea și generalizarea. Se poate vorbi de frumusețea și eleganța unei demonstrații, cum ar fi cazul demonstrației lui Euclid asupra infinității numerelor prime, a metodei numerice de calcul rapid ca în cazul transformatei rapide Fourier. G. H. Hardy, în „A Mathematician's Apology” își exprima credința că aceste considerații estetice sunt, în ele însele, suficiente pentru a justifica studiul matematicii pure
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
Sufletul însăși este o compoziție de atomi; iar ordinea lumii nu este rezultatul unui plan rațional sau al exercitării unei inteligențe divine, ci al hazardului. Ea s-a format prin jocul mecanic și orb de combinații atomice. Astfel, există o infinitate de lumi, iar cosmosul nu este veșnic. În ceea ce îi privește pe zei (și ei materiali), ei există, dar, fericiți și independenți, tot așa cum vor să ajungă și înțelepții, ei se dezinteresează de lume și de lucrurile omenești. Morala În
Epicureism () [Corola-website/Science/307728_a_309057]
-
Totuși el scoate în evidență opoziția dintre limbajul științific și cel poetic. În știință, fiecare frază are un sens unic determinat, fiecare afirmație științifică putând fi parafrazată și exprimată într-un mod diferit, dar perfect echivalent. Limbajul poetic are o infinitate de sensuri, orice frază lirică fiind un unicat, pentru care irepetabilitatea semnificațiilor este esențială. Coculescu compară fraza lirică poate fi comparată cu variațiile infinite ale unui chip omenesc. Studiile sale de estetică încearcă se o definească ca pe o știință
Piu-Șerban Coculescu () [Corola-website/Science/313726_a_315055]
-
Atunci, orice-ar... — Nebunule! Vom rezista agresiunii militare până la capăt! Ne vom apăra libertatea tradițiilor cu propriul nostru sânge! Pleacă de-aici! Dacă așa vreți... Dar Ittetsu nu schiță nici un gest de a se ridica. — Ce păcar. Cum veți proteja infinitatea luminii lui Buddha cu sângele vostru? Și ce e libertatea asta pe care o veți apăra? Ce-s toate aceste tradiții? Nu sunt nimic mai mult decât niște înșelătorii, convenabile pentru prosperitatea templului? Ei bine, aceste farmece nu au nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
părul, pierdute de vreo școlăriță pe trotuar, și ele mi se par poetice, esențiale, de neînlocuit pentru înțelegerea uriașei lumi. Ba chiar mi se pare că descrierea lor este mai umană decât proiectarea pe retină (care e pagina) a unei infinități de aștri. Iubesc cu adevărat lumea mea, Bucureștiul, și, pe de altă parte, nu pot să nu fiu conștient, clipă de clipă, că Bucureștiul este în același timp totul, Aleful 404. La prima vedere, am fi tentați să credem că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sânul lor. Statele Își păstrează de asemenea principiile fondatoare: capacitatea de a percepe impozite și de a purta războaie (Tilly, 1975). Se conturează Însă și câteva tendințe. Globalizarea culturală este alcătuită dintr-o engleză universală de bază și dintr-o infinitate de dialecte. Particularismele oficiale sunt Împărțite Între state de dimensiune foarte variabilă. Această situație este propice unei succesiuni de momente globaliste, alternând cu faze naționaliste virulente și cu faze de epuizare a tensiunilor. Aceste evoluții nu sunt direct favorabile națiunilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
intenționale, era doar "presentiment viu", grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la "un tip uman aparte, care, deși trăiește în finitudine, tinde către polul infinității" (Idem. p. 31) și idealității (15), cum sunt temele infinite, scopurile, adevărurile, valorile adevărate, bunurile veritabile, normele "absolut" valabile. Grecii au mai inițiat "o nouă formă de socializare" și "o nouă formă de comunitate stabilă"; un "spirit cultural universal"; o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
era îndreptat spre corporalitatea din ordinea spațio-temporală universală. Aceiași termeni se foloseau și în explicațiile date proceselor psihice ale fiecărei persoane, ale fiecărui individ din comunități, familii, popoare. Idealizările mărimilor, maselor, numerelor, figurilor, dreptelor, polilor, suprafețelor au dus la descoperirea infinității matematice. Natura și lumea intuitivă pe care omul și-o formează prin reprezentări se completează cu o lume matematică din care sunt scoase alte obiecte posibile. Știința spiritului însă a rămas mai departe prizoniera obiectivității și a corporalității fizice. Cel
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
societăților pentru configurarea modurilor și stilurilor de viață ale lor. Când adoptăm perspectiva constructivistă, va trebui să observăm că aceasta nu implică însă nici ideea de haos evenimențial în istorie și nici faptul că se pot propune sau impune o infinitate de istorii. Dimpotrivă, evenimente, întâmplări, fapte sau dezvoltări sociale se agregă și se dezagregă în episoade cu durate determinate și cu tranziții istorice specifice. Menirea sociologiei este tocmai de a distinge astfel de agregări și dezagregări și de a releva
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
blocul e o fatalitate. Indiferent că e plasat în Manhattan (unde, de altfel, ca și la Onești, nici nu există decât "blocuri"!) sau în gulagul siberian, el instituie o anumită mentalitate. Fagurele de beton leagă indivizii între ei cu o infinitate de fire, aducându-i la același numitor. Viața la bloc te obligă să pășești în ritmul celorlalți, să faci sau să nu faci anumite lucruri în funcție de dorința "majoritarilor". Un incubator al democrației, s-ar zice. Oare? Înafara copilăriei și a
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
străzile vecine își aduceau simpaticele animale pentru necesitățile fiziologice. Tot răul spre bine - din această experiență m-am ales cu un câștig cultural: în timp ce-i urmăream de după perdea, blestemându-l pe Candide al lui Voltaire, măcar am învățat numele unei infinități de rase. De-acum, nu mă înșală nimeni: simt și prin pereții bucătăriei dacă firul de iarbă e necinstit de-un labrodor aerodinamic sau de-un amărât de caniș. Dacă smocurile au fost smulse de colții câinelui lup sau de
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
increat, o gelatină, "o gumă de mestecat molfăită prea mult", un aluat (re)modelat după mișcarea în aparență haotică a degetelor; chipul ca și adevărul însuși reproduc starea primară a lumii - o magmă fără formă sau, mai bine, cu o infinitate de forme potențiale. Romanul nu face decît să se supună condiției acestei lumi și a închipuirilor care o locuiesc: textul e, și el, un aluat din care naratorul plămădește o formă care, însă, sub mîna (și ochiul) cititorului poate lua
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]