501 matches
-
adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de lapte cu cacao"). Finalul poeziei marchează
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
au înșirat de-a lungul timpului, cum nu există nici o necesitate în chiar felul în care epocile respective s-au succedat una după alta. Totul seamănă cu o suită de conjuncturi socio-culturale al căror specific este dat de numeroase și infinitezimale variabile, dar niște variabile tot atît de numeroase pe cît de imprevizibile fuseseră ele la un moment dat. Grație unei asemenea perspective, o ierarhie în timp a filosofilor este cu neputință de făcut, orice apreciere pe seama valorii lor fiind oțioasă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
Gesturile mele foarte concrete - să mă duc la farmacie, să le cumpăr, cu bani adevărați, să vin, să încui mașina și să descui poarta ș.a.m.d. - sînt aruncate în aer. Spulberate. Văd cum plutesc prin lumina becului chior bucățele infinitezimale. Eu cine sînt? Și, mai ales, unde trăiesc? }ara asta, unde îmi închipui eu că poposesc, nu există. Este o invenție, ea este suspendată undeva între realitate și ficțiune! Ea nu există! Decît în părerile noastre. Aud, cu punga mea
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
detaliile vii" să dispară. Să reprezinte gradul zero a ceea ce Husserl numea Lebenswelt, "lumea vieții" și nu neapărat al scriiturii, pentru că, dacă este vorba de scriitură, ea nu face decît oficiul unei mașini de înregistrare. Ceea ce surprinde ea sînt mișcări infinitezimale ale ființei, care poate se apropie de liziera neantului, dar care, în fond, sînt gesturi cît se poate de cotidiene, acte infrareale care încearcă să ipostazieze atomul, quarcul, cea mai mică unitate indivizibilă a existenței, ceea ce-ar putea primi
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
de spectacolul când fals-dantesc, când fals-bacovian în care Ioan Es. Pop își drapează, uneori, fantazia. E clar că, oricât de vagă este destinația numită momfa - ca să respectăm grafia fără majuscule a poetului -, poezia sa se îndreaptă mereu către Ceva, pipăind infinitezimal marginile lumii. Religiosul (în înțelesul etimologic al termenului) merge mână în mână cu tragicul, căci viziunea asupra existenței nu este deloc solară și diafană. Nu pe seama biografiei atipice, cum spuneam, a lui Ioan Es. Pop de până la debut aș pune
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
succedării meticuloase a punctelor de vedere ale celor implicați în această intrigă de iubire (Margot, Titi Ialomițeanu, Ștefan Mironescu, Sophie), rămasă în suspensie, adică fără nicio urmare. E o lecție de naratologie și un exemplu de virtuozitate a analizei psihologice infinitezimale, un capitol excepțional (cel mai bun din roman) care clarifică până în cele mai mici amănunte relațiile dintre personaje. Romanul are o complexitate derutantă. A te opri la portretul - memorabil, fără îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
care le sînt periclitate interesele sau în momentele de derută erotică, cînd morga nu poate dosi primitivismul, lăcomia bestială sau energia criminală dezlănțuită. De fapt, interesul acestei cărți ține chiar de felul în care autorul ne face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților sublimi" de care vorbea G. Călinescu, întrucît comportamentul lor ne lasă să întrezărim, sub o mare diversitate de măști, viclenia instinctelor. Setea de posesiune, dorința irepresibilă de a avea întunecă
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
a fi expuse pentru un public străin, la propriu, de cultura română. În Mai are timpul răbdare?, Liviu Papadima survolează aproape întreaga literatură română modernă și, fără să-și refuze o anumită pornire didactică, îi cartografiază relieful, uneori până la detalii infinitezimale, ignorate de oricare alt "ochi" critic.
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
acea familiaritate care nu are nicio legătură cu termenul 'civil', ci este o familiaritate cu sensul de 'catarsis'. Este important să nu te decizi, să nu joci ce ți se cere ci ceea ce vrei tu să dai, aducând, cu gesturi infinitezimale, publicul acolo unde vrei tu. Nu e vorba aici de a forța sau de a fi moralizator. Trebuie găsită acea parte interioară neîntinata care, de fapt, pe toți ne unește.” Dan Puric are o parte interioară care atinge profunzimi de
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiunilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând edițiile între ele, cercetând variante și variații, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptor, spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului". Replica la acest punct de vedere n-a întârziat, atât din partea unor critici, cât și a celui vizat însuși. Mihai
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
text, variantele stilistice, examinează fazele pritocirii textelor, cu scopul de a "surprinde semnificațiile evoluției artistice" a autorului Baltagului. Este interesant de știut dacă unii dintre cei vizați de cronicile lui Cioculescu le-au socotit a aduce - potrivit lui E. Lovinescu - "obiecții infinitezimale și inutile". Am amintit mai sus părerea structural defavorabilă a criticului față de ediția Mihail Dragomirescu, care de fapt era prezentată, pe copertă, a fi a institutului pe care acesta îl conducea. Întâlnindu-l pe cronicar, autorul ediției a recunoscut nu
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
sunt închis într-un diamant și diamntul e însuflețit, doarme. Visez că mă prăbșesc în gol, iar eu sunt deopotrivă și cel care cade, dar și spațiul în care are loc căderea. Visez niște furnici care au desfăcut în fărâme infinitezimale cetatea ierusalimului și vin s-o reclădească în creierul meu. Visez elefanți care cară pe un câmp pustiu cadavrul unui vis enorm. Visez un cuvânt care se prăbușete din slăvi și ne face praf și pulbere pe mine și universul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
fără să bănuim încărcătura emoțională negativă care se degajă în urma constrângerilor sau a unei pedagogii extreme? Haneke pare să dea un răspuns afirmativ. Inainte de a căuta resorturile complicate ale culturii și civilizației germane de la începutul secolului XX, imponderabilele și infinitezimalele constituie semnele unor mutații profunde la nivelul societății tradiționale. Pus în fața unei posibilități abominabile de către învățătorul satului, Pastorul are un recul, o clipă raționamentul învățătorului îl convinge, ca apoi să respingă cu violență raționamentul inductiv, pentru că i se pare monstruos
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
artist din Italia". II. Paul Klee Poate că nici un alt artist, de la Leonardo și pînă astăzi, nu și-a pus atîtea probleme, nu a lansat atîtea întrebări, nu s-a adîncit în duhul creator al naturii și în lumea celulară, infinitezimală, a semnului primar care fundamentează cele mai elaborate limbaje, așa cum a făcut-o Paul Klee. Cu forța lui senzorială ieșită din comun și cu enorma sa percepție a concretului, care făceau posibile, ca în gîndirea de tip magic sau ca
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
a senzațiilor, a impresiilor pe care le are, a situațiilor în care se află cel care îl străbate (Fragmente dintr-un fals tratat de alpinologie). Paginile pe care le scrie Octavian Costin surprind prin subtilitatea notării senzațiilor, desfăcute pînă la infinitezimal, natura pe care o descriu este una aspră, adevărată, agresînd retina, chemînd ființa într-un spațiu al confruntării; ochiul lui Octavian Costin trece dincolo de "pictural", fiind pus mereu în alertă de "presiunea psihologică a întregii ființe", mîna, privirea, gustul, mirosul
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau s-o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune -). Același simțămînt al apartenenței la un cadru de viață dat, la polisul curent ce se opune, în delimitările sale, informului ultim, haosului îi putem atribui și racordul cu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
toate, cititorului. Antologia nu este, prin urmare, o simplă antologie de texte comentate, ci un soi de Ioan Budai- Deleanu esențial, care ne spune totul despre viața, opera, cultura, principiile lingvistice și viziunea filosofică a autorului, mergând adesea până la detaliul infinitezimal, dar fără a pierde vreodată din vedere tabloul amplu al personalității acestuia și al epocii. O realizare remarcabilă a școlii editologice clujene și, totodată, un mod sobru și distins de a omagia cele două secole ale Țiganiadei.
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
prezența autorului. Sâmbătă, 21 septembrie, Rob de Graaf, unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani din Olanda va fi prezent la Teatrul Metropolis, la spectacolul cu piesa SEX, scrisă în anul 2004. Spectacol sensibil, cu problematica contemporană olandeză, SEX înfățișează infinitezimal reacțiile și evoluția a patru personaje - două cupluri care ajung să interfereze, sperând să regăsească cândva armonia pierdută și simțirea ca trăire firească. Emilia Popescu, Mircea Rusu, Gelu Nitu și Mihai Calota vor răspunde la întrebările despre meandrele iubirii în
Premieră pentru lumea teatrală bucureşteană: Autorul piesei "SEX", spectator la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70666_a_71991]
-
s-a tradus eseul despre Gogol, apărut la editura L'Age d'homme. Previzibil, cu puțin ecou. Spun previzibil fiindcă Lucian Raicu e la fel de greu de trecut în altă limbă ca un poet. în versiunea franceză s-au pierdut efectele infinitezimale ale unui stil de o supremă subtilitate și semnele discrete ale tensiunii spirituale. în lipsa acestora, fraza sună mut. Mai promițătoare e colaborarea recentă cu Dominique Ilea, în traducerea căreia tocmai s-a publicat în "Revue des Deux Mondes" un capitol
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
blajinii din eres, ei erau cam proști de buni. Oameni de acest fel, de o bunătate vecină cu prostia, nu ajung în rîndurile sfinților, chiar dacă toate însușirile lor îi recomandă pentru asta. Ei trăiesc printre noi, în număr mic, aproape infinitezimal. Sînt inteligenți, de obicei multișor peste medie, și își trăiesc bunătatea fără a o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate inflexibilă, care pare, adesea, de pe altă lume. Am cunoscut cîțiva astfel
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
violență, blesteme și afurisenii neaoșe, ceva artă presărată, precum glazura pe tort și gata filmul. Trebuie spus că, în absența acțiunii, ceea ce filmul solicită cu prisosință este atmosfera, acea emoțională sarcină electrică care se acumulează din detalii, din imponderabile și infinitezimale. În sine, pentru un film de acest gen, ea reprezintă personajul principal, invizibil și ubicuu, totodată. În ea se intră prin mestecatul aproape obscen al doamnei Moscu (Maia Morgenstern) și tăcerea stânjenită a comesenilor, prin răspunsurile clișeu ale aceleiași doamne
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
7). Scriam că acesta e, dintre cele pe care le avem la dispoziție, cel mai eficace text de inițiere (pregnant culturală) în poetica lui Mircea Ivănescu. Lucrul se confirmă și în ultimul paragraf. Istoria literaturii, văzută de obicei ca aglomerare infinitezimală de poeți afini, e tăiată în două dintr-o perspectivă lărgită, nu foarte îndepărtată de teoriile receptării și de sondarea imaginarului colectiv: „O ultimă întrebare pe care, alcătuind antologia, n-am putut să nu mi-o pun: de ce, la o
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
printr-un exces de documentație răpește volumului fluența beletristică, de aceea, în mijlocul pletorei de amănunte onomastice, fragmentele care vin cel mai bine la lectură sînt cele care îngăduie cititorului un moment de odihnă. Te bucuri cînd autoarea lasă acribia detaliului infinitezimal și se întoarce la reflecții fine, făcute în marginea unor întîmplări sau amintiri. Atunci Doina Uricariu e în elementul ei, vie, fermă și cuceritoare, dovedind un intelect lucid, de fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]