405 matches
-
se lăsa pînă nu-l călărea un pic, uneori îl enerva... Teo îi dădea vreo două, ea făcea pe supărata, apoi se împăcau și adormeau. Alături, evident. Soția lui Teo era... mă rog... prefera să doarmă singură. Nu, nu era infirmă, ci... Poate sufletește. Odată, chiar s-a exprimat: "Dac-ar fi după mine, i-aș castra pe bărbați imediat ce concep unul sau doi copii". Nici Teo nu-i, cred, un temperament aprins... Ce-nseamnă cred? întreabă Mihai pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
după interviurile În direct la ,,Europa Liberă” date de Dan Petrescu pe 9, 10 și 11 octombrie '89. După 13 noiembrie, data la care s-a trimis directivă 311, au fost arestați și interogați, chipurile, de Miliție. Un asemenea document infirmă ,,adevărurile incontestabile” ale unor Ristea Priboi că n-ar fi fost polițiști politici, ci doar ofițeri care culegeau informații. Cand ordinul pentru arestarea celor doi venea de la UM 0544, asta nu-i poliție politică? (C.V.)” Tot În ,,România liberă” Adrian
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
mângâietor, pântecul umflat. Degetele sesizează mișcările zbuciumate ale fătului. I-a deranjat liniștea. Genele i se umezesc. Ros de remușcări, înalță în pripă o rugă către zeii atotputernici să nu i fi făcut cumva rău micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații, precum fratele său Claudius. O groază irațională pune stăpânire pe el și alungă orice urmă de toropeală. Doar capul și-l simte în continuare greu. Poate pentru că nădușește. E prea cald. Se zbuciumă întruna, chemând în zadar somnul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arate pe oameni prostia deliberată. Îți amintești când obișnuiai să ai astfel de gânduri Bruce? Te gândeai la cât de mult se lasă să decadă băiatul ăsta fără să fie cu adevărat conștient de asta. — Bruce Robertson, Cel Care Fute Infirme! Undii puicuța handi azi? — S-a dus... — Io bucățică meserie frățâne, zice alt tip, — i-aș tragio șiio! Du-te-n măta puțoi pervers, râde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
curioasă. Regret Încă ziua În care te-am Întrebat de tatăl Asyei. O, Doamne, cât Îmi doresc să n-o fi făcut. La ce e bună știința dacă tot nu poți să schimbi nimic? E un venin care te lasă infirm pentru totdeauna. Nu poți să-l scuipi afară și nu poți să mori. Nu vreau să mi se-ntâmple iarăși asta... În plus, ce știi tu? Nu reușea să Înțeleagă cum de-i scăpase ultima Întrebare. Fiindcă știa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru sine, pentru bănuiala că poate să comită o greșeală ireparabilă: de ce ai fost numit director al unei școli în care peste trei sute din cei mai buni copii ți-au fost încredințați? Mă simțeam rău în fața acelui bărbat, care deși infirm, avea un chip cu trăsături energice și hotărâte, înnobilate de o gândire matură și îndrăzneață, care medita în singurătatea gândurilor sale cum să facă să rămână curat și drept față de un elev care, în mod vag, îi sugera că îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul s-a aplecat și mi-a spus la ureche că tânărul mutilat fusese muncitor și era victima unei explozii care-l lăsase infirm. La două săptămâni după ce ieșise din spital îl părăsise soția și rămăsese la mila unui frate și a unei surori, "care cât o să-l țină, domnule? fiindcă nu poate nici mânca singur, vă dați seama, nici să-și facă nevoile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unul dintre cele trei sate ale insulei - și afirma „sus și tare“ că fusese coleg de școală cu mine la Danzig. Heinrichs îl chema, da, Wolfgang pe numele mic. Când am pus și eu întrebări, mi-a fost confirmată mâna infirmă, precum și faptul că omul cânta bine - „Încă mai poate, dar din ce în ce mai rar de-acum.“ După asta, discuția nu s-a mai purtat decât între el și Ute, despre istorii de pe insulă, în care morții și viii trăncăneau în dialectul local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drumul de câmpie, Ute și cu mine am căutat în Vitte casa din spatele dunei în care locuiau Heinrichs și soția lui. Ne-a deschis un bărbat înalt și masiv, care respira greu și pe care eu îl recunoșteam după mâna infirmă. După o scurtă ezitare, prietenii din școală s-au strâns în brațe și au fost un pic emoționați. Apoi ne-am așezat pe verandă, ne-am prefăcut veseli și am mâncat toți patru pește: cambule prăjite, crocante. Să cânte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locui? O va locui cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ că, atunci, în realitate, eram mai conștient decît
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci binecuvîntarea asta e a sa. Că, dincolo de a mă naște, de a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă recunosc, însă acum sînt alterat. Infirm. Și îmi repet: „-Sînt omul. Sînt șansa lumii de a se îndumnezei sau de-a cădea odată cu mine. Doar apăsarea palmei mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la care am participat doar noi doi, fiindcă băiatul cu nora și cei doi copii sunt plecați de ani buni la cules de căpșuni în Spania, iar fiica cu ginerele sunt de ceva timp în Italia, ea îngrijind o bătrână infirmă, el lucrând la salubrizarea orașului etern. Copilul l-au lăsat la cuscri care au casă cu încălzire la sobe. La acest prim consiliu de familie ne-am stabilit sarcinile. Eu mă voi ocupa cu aprovizionarea, iar Mami s-a autopropus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din bătrâni. Că se potrivește, că nu se potrivește, e mai puțin important. Uitați-vă, cu puțină atenție, la guverne, la Parlament, la mai toate partidele politice. Și-o să vedeți, dacă n-o să-mi dați dreptate. Firma, la Începuturi, cam infirmă, e drept, s-a pus repejor pe picioare. Și, slavă domnului, prosperă. Da. Prosperă, miraculos, fiind prezentă, de vreo doi ani, la poarta aproape al fiecărui cimitir din zonă. În timpul când În localurile de rit nu au loc praznice, pomeneli
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
farmecul jazz age. Leprosul dandy locuiește aceeași bolgie din infern în care se află, suspendat, Gatsby al lui Scott Fitzgerald. Sunetul muzicii nu mai poate trezi decât fantomele unui Occident jertfit pe rugul, absurd, al războiului mondial. Ofițer aristocrat și infirm cu înfățișare oribilă, Fanfulla este avatarul tragic al acestui vis imperial la a cărui năruire Koinski este martor. Paradoxurile sunt marca acestei Africi pe care o descoperă locotenentul polonez. Dilemele corneliene îi bântuie pe cei care sunt chemați să aleagă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
domnul avocat Persu, în apartamentul aflat cu două etaje sub coridorul nostru. Un fir cu plumb, imaginar, pornit de sus, din camera pustie a Nathaliei, ar fi ajuns exact în dormitorul ei. Martorii se întrebau îndeosebi cum de reușise tânăra infirmă, așa, fără picioare și fără căruciorul rulant, rămas lângă pat, să ajungă până la fereastra luminatorului. „S-a târât“, încerca să explice o femeie. „Eu știu, că am lucrat în casa lor. Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-i important și aduce o schimbare în bine. Nimic din ceea ce făceam eu nu aducea o schimbare binevenită în viața cuiva. M-am implicat în câteva acțiuni caritabile. Am lucrat într-un program de alfabetizare a maselor. Le duceam bătrânilor infirmi cărți de la bibliotecă. Dar asta nu însemna nimic în comparație cu ceea ce făcea fiul meu acolo, departe, în Africa. Apoi, într-una din săptămâni n-am mai primit scrisoare de la el, iar peste două-trei zile am primit un telefon de la ambasada americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voia neantului. Tolea Voinov va petrece la munte o săptămână plictisită. O așteptare confuză, somnolentă, care ezită să ia numele Irina. Vreme frumoasă, soarele scoate pădurea din cețuri, o aduce aproape, înnobilată, vechile vile boierești sunt la locul lor, chiar dacă infirme și umilite, dar semenii, semenii nostri... chipuri egale, gesturi moi, desperecheate. Somnolență putrezită, puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu toții, te-ai gândit, spune? S-a ascuns între ei sau chiar le-a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primul fulger. Schiller afirma că, alături de un poet, filozoful este o caricatură. Nietzsche rămâne princiar atât ca filozof, cât și ca poet. Căci adevărata filozofie nu poate fi decât poetică, așa cum marea poezie nu poate fi decât metafizică. Rațiunea este infirmă. Poezia are aripi", postula Immanuel Kant. Justiția poetică Căci există o justiție poetică. Nietzsche La modul definitoriu, justiția trebuie să restabilească normele axiologice care afirmă viața umană împotriva răului fizic sau moral. Dar justiția umană este grevată de subiectivism, dificultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simbiozè între toate aceste elemente, e nevoie de tehnologie pentru a se ajunge la un rezultat bun, de un mixer! De aici ajung la teoria interpunerii tehnologiei între om și lume, tehnologia fèrè de care nu mai putem supraviețui! Suntem infirmi! Oare din cauza asta nu-mi plac mie ouèle umplute?! Fiindcè îmi amintește de propria mea infirmitate?! Eu nu mai pot trèi fèrè calculator, el îmi programeazè viața, mi-o prescrie, el e prelungirea tuturor simțurilor mele, sunt robul supus al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
că nu mă plăcea, că nu vroia actor pentru fata ei. Eu m-am simțit jignit, cum să o mint eu pe Anita, eu nu pot fără tine, măi, fată, nu pot, am să mor fără tine, am să fiu infirm, am să fiu unul!!! Dar maică-sa era fermă: nu cu el!, și-i zicea că numai ea o iubește, că are o iubire aplicată, era teribilă pentru fiica ei, o leoaică... Nu râde, ce tot mârâi acolo? E lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cangrene, piciorul drept i-a fost tăiat mai sus de genunchi. Ar fi murit dacă Antoniu nu l-ar fi internat cu forța la Spitalul de Urgență. Tot Antoniu i-a adus două cârje de la familia săracă a unui bătrân infirm care murise. A dat pe ele 10 lei. La 66 de ani Ben pare mult mai În vârstă și trăiește doar pentru câteva amintiri dragi. Una dintre ele este sărutul pe care l-a dat fetei În seara crimei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trebuie să preia deja îngrijirea bolnavilor netransportabili". Totodată, corespondentul opinează că "mortalitatea determinată pe semestrul 1853-1854 (sfîrșitul lunii aprilie) [în rândul trupelor ruse] s-a ridicat la 41% și aceea a lunii mai la 63% din totalul bolnavilor, răniților și infirmilor"387, subliniind astfel pierderile deosebit de ridicate suferite în timpul campaniei din Dobrogea și a luptelor de la Silistra. Părăsirea Principatelor s-a desfășurat, în general, fără incidente notabile, cu excepția unor ciocniri la Giurgiu, între 23 - 25 iunie/5 - 7 iulie, defavorabile rușilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]