1,838 matches
-
a confirmat Adriana. După cât de robustă și puternică ești dumneata, mă mir că poți să te descurci cu o persoană imobilizată la pat, să o schimbi, să o speli, sau să-i dai de mâncare. - Știți, aici nu se numește infirmieră, ci badantă și a fi badantă este un mod de viață. Am o cunoștință care stă la o familie destul de bună, înstărită și de bună condiție, ca să îngrijească de o bătrână senilă, care mai are și aproape o sută de
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
82; cu „dezlegare“ de titlu, de [auto]cuantizare bucuroasă: «două lumi și doar o stare / bucuria de-a fi cuante / de-a pricepe doar ființare» - bucuria cuantică, p. 84; «des figurat de ceva vreme / în paradisu-mi verde crud / iubesc infirm / infirmiere / la timp prezent / la timp trecut // [...] // iubesc aproape cât cuprind / des-figurant / în formă nouă / cu bucuria de-a fi cuantă / la timp prezent / fără trecut» - des figurant, p. 124; etc.), Neasemuit liric al microcosmosului, evident, elansându-se din „marsupiul“ macrocosmosului ca
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
o ducă prea mult. Se îmbolnăvise, încă tânăr fiind, de o tuberculoză extrem de rezistentă oricăror tratamente, și toată viața și-o târâse prin sanatorii. Nici nu se însurase din acest motiv. Îl îngrijea acum o femeie simplă, un fel de infirmieră, de care se atașase în ultimul timp. Reîntors în casă, se instalase cu telegrama în mână în fotoliul unde îi plăcea să zăbovească de oarecare vreme. Semn de bătrânețe, observase cineva. Poate, își zicea. Las’ să fie!... Era un fotoliu-cardinal
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
dimineață la spital. A găsit-o pe Florica bine merci, fără dureri după operație. Se plimba prin salon ca și cum nu ar fi fost operată. În schimb, soția generalului era la pat, palidă, abia se dăduse jos din pat cu ajutorul unei infirmiere. - Ptiu, să nu te deochi cuscră, tare bine arăți! Nici nu zici că ești operată! - Păi, Rado, eu sunt puternică, dacă m-am hrănit natural, din gospodăria mea! Se apropie de urechea ei și-i șopti: nu ca asta, uită
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
spital, asistentele erau în alertă. În salonul “Criză” era un dezastru de nedescris și toți miniștrii adormiți. Sforăiturile lor se auzeau până pe hol. Nimeni nu știa din ce cauza s-a întâmplat, ce s-a întâmplat. - Domnule doctor, spuse o infirmieră, încă sub efectul evenimentelor, m-am dus în salon să le duc prânzul, ca de obicei; când am intrat acolo, era orgie! Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine; părea
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
sa, s-a trezit fără chiloți. Știa precis că nu pleacă niciodată așa de acasă. Nici cel puțin fără sutien, dar fără chilot? Cum de nu-i mai are pe ea? Tocmai de aceea a întrebat atât sora cât și infirmiera dacă știu ceva despre dispariția lor. I s-a spus că așa a fost adusă cu salvarea. Trebuie să stea de vorbă cu doctorul Țigănuș să afle mai multe de la el. A văzut că și bluza este sfâșiată și murdară
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
Credeam că nu obișnuiți să purtați. Am mai întâlnit la fetele tinere, mai ales că este vară încă. Săndica era contrariată și spera că va afla răspuns la nedumerirea sa, când se va întoarce acasă. Până atunci a rugat o infirmieră să-i cumpere alți chiloți de la magazin, dându-i banii necesari și indicații asupra mărimii, culorii și calității. La fel de nedumerit era și inginerul-șef, care a promis că va aduce după-amiază toate actele necesare internării subordonatei sale. Cum să nu
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
cu o voce caldă și mi-a pus diferite întrebări legate de caz,încet, încet mi-a dispărut teama. M-a încurajat dându-mi speranța că totul va decurge bine,fără riscuri. Am fost apoi condusă la salon de o infirmieră . Am pătruns în salonul cu pereții de un albastru odihnitor,unde mai erau internate încă trei bolnave.Ne-am împrietenit foarte repede după ce ne-am cunoscut ,și atmosfera a devenit caldă și relaxantă când fiecare ne-am povestit despre familie
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
Ene a venit și peste genele mele și somnul odihnitor m-a cuprins și am adormit. Raza soarelui destul de timidă mi-a mângâiat pleoapele închise și m-am trezit..O nouă zi ,noi experiențe, noi puseuri de teamă.Au venit infirmierele care ca un roi de harnice albine,dar încet să nu ne deranjeze,au început curățenia salonului,pregătind totul, ca nouă să nu ne lipsească nimic. A sosit și timpul când după plecarea infirmierelor au venit asistentele pentru prelevarea probelor
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
noi puseuri de teamă.Au venit infirmierele care ca un roi de harnice albine,dar încet să nu ne deranjeze,au început curățenia salonului,pregătind totul, ca nouă să nu ne lipsească nimic. A sosit și timpul când după plecarea infirmierelor au venit asistentele pentru prelevarea probelor și efectuarea de analize.Îmi era îngrozitor de frică.Probabil au citit frica din ochii mei deoarece mi s-au adresat prin cuvinte blânde,calde,încurajatoare și au reușit să-mi risipească frica și încordarea
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
venitul lor lunar. Domnul doctor Hoară s-a zbătut și a reușit să o poată interna într-un așezământ spital Sf. Luca,unde are asistența de care area nevoie. .Revenirea la viață a ,acelei paciente prin efortul medicilor,asistentelor și infirmierelor,ne-a impresionat profund pe toți. Acestor oameni cu suflete mari și de un profesionalism remarcabil,care zi și noapte neobosiți stau lângă pacienți și le ușurează suferința sau le readuce sănătatea pierdută,eu le aduc un sincer omagiu,și
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
a acelui grup, agresorul a abandonat degrabă, tentativele sale și a plecat cu geanta ei. Atunci a strigat după ajutor, cineva din grup a chemat poliția, a fost transportată la urgență la spital unde i-au dat primul ajutor. O infirmieră care îi îngrijise rănile, i-a sugerat să ia lecții de autoapărare văzând-o atât de înfricoșată de acea brutală experiență, dându-i și adresa de la o sală de antrenamente pe care ea însăși o frecventa. Mult timp a trăit
PETRECERE NEFASTĂ(5) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368499_a_369828]
-
pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori, mame internate cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart, iar agitația celorlalți făcea loc, în conștiința ei, altei persoane. Acelei persoane
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
să acționeze în situații critice în și pentru interesul celor din jurul ei, pentru restabilirea ordinii și a unui climat de liniște și limitarea consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta nu dă niciun semn, Emanuela, uitându-se în jur în timp ce striga după ajutor, verifică atent cavitatea bucală a infirmierei, gândindu-se că poate avea ceva în gură..., o gumă de mestecat, o bomboană, ceva care în urma sperieturii să-i fi blocat căile respiratorii. Nu găsi nimic de acest gen. Își apropie capul de fața acesteia privind către piept, încercând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
respiratorii. Nu găsi nimic de acest gen. Își apropie capul de fața acesteia privind către piept, încercând prin metoda de Privire - Ascultare - Simț să-și dea seama dacă respiră. Între timp, lângă Emanuela, își făcură apariția o asistentă și o infirmieră. - Vă rog! Nu respiră. Trebuie urgent începută procedura de resuscitare. O pătură, vă rog! Infirmiera aduse repede o pătură și o așeză pe jos. Asistenta îi verifică pulsul, anunțându-l a fi foarte slab. Emanuela, care între timp începuse să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
piept, încercând prin metoda de Privire - Ascultare - Simț să-și dea seama dacă respiră. Între timp, lângă Emanuela, își făcură apariția o asistentă și o infirmieră. - Vă rog! Nu respiră. Trebuie urgent începută procedura de resuscitare. O pătură, vă rog! Infirmiera aduse repede o pătură și o așeză pe jos. Asistenta îi verifică pulsul, anunțându-l a fi foarte slab. Emanuela, care între timp începuse să-i aplice compresiunile cardiace, se opri o clipă. Împreună cu asistenta și infirmiera, au așezat-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
pătură, vă rog! Infirmiera aduse repede o pătură și o așeză pe jos. Asistenta îi verifică pulsul, anunțându-l a fi foarte slab. Emanuela, care între timp începuse să-i aplice compresiunile cardiace, se opri o clipă. Împreună cu asistenta și infirmiera, au așezat-o pe pătură, unde Emanuela a continuat procedura de aplicare a compresiunilor cardiace cu o frecvență de 100/ minut, la o adâncime de 4-5 cm toracic, primul set de 30. Între timp, asistenta era pregătită cu o mască
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
dispariția fetiței, acum erau unite într-o luptă contracronometru cu moartea. Luptau cot la cot să salveze o viață. Se priveau, înțelegându-se din priviri, care și ce proceduri să aplice. După patru seturi de compresiuni și tot atâtea ventilații, infirmiera a dat primele semne de viață. A tușit puțin, apoi a început să respire. Emanuela și asistenta, privindu-se victorioase într-o ultimă înțelegere tacită, au întors-o într-o poziție laterală de siguranță, pentru a nu se îneca cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
an, după cum i-a explicat o altă asistentă prezentă la fața locului lui Emanuela. Fuseseră anunțați de cineva din personalul de serviciu în pavilion și solicitați, aflându-se în serviciul de gardă la Clinica de interne. Au luat-o pe infirmieră într-un salon și au conectat-o la o serie de aparate aduse cu ei. I-au cerut asistentei, dar și Emanuelei, pe care a chemat-o în salon asistenta, relații, cu lux de amănunte, despre tot ce s-a
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
au cerut asistentei, dar și Emanuelei, pe care a chemat-o în salon asistenta, relații, cu lux de amănunte, despre tot ce s-a întâmplat, moment cu moment, secundă cu secundă... Profesorul dr. Popescu, urmărea în liniște evoluția stării sănătății infirmierei, dar și parametrii conturați pe aparate, dezvăluindu-i-se o serie de alte informații, la care acesta doar încrunta din sprâncene fără a spune nimic. Asculta șirul evenimentelor relatat de cele două femei, iar când acestea și-au întrerupt relatarea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
mașini. Se pare că sunt și persoane... Evenimentele desfășurate, care captaseră atenția tuturor în interiorul pavilionului, făcuseră ca starea vremii de afară să fie ignorată total, deși reprezenta, în mare măsură, cauza de unde acestea au început. Dând ultimele indicații pentru transportul infirmierei în clinică, prof. dr. Popescu, delegă pe dr.Bratu să o supravegheze în continuare și să se ocupe de tot ce trebuia, iar el, împreună cu restul echipei, urmați de Emanuela îndeaproape, s-au deplasat în curtea spitalului. Era o imagine
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
de la momentul în care l-a văzut ultima oară, Emanuela era oarecum șocată de imaginea profesorului doctor Dragoș Popescu. Își amintea bărbatul masiv, impunător, cu voce baritonală, care a venit, atunci, cu echipa de la interne pentru a prelua cazul Cameliei, infirmiera de la Boli infecțioase și care, doar prin prezența sa, a instaurat în secție o atmosferă de liniște și respect deplin. De asemenea, și-l amintea acționând în curtea spitalului, la intervențiile desfășurate pentru salvarea victimelor, în cazul prăbușirii teiului trăsnit
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]