795 matches
-
555-556). 15. Vezi textul lui Euripide din Hecuba (carul, versurile 579-580): Deinón gi phma Priamídai" epízesen polei te th mh. Qewn anagkaion tóde („O nenorocire teribilă s-a dezlănțuit împotriva neamului lui Priam și a cetății mele: aceasta este ordinea inflexibilă a zeilor”). Această qeon anagkaion tóde, theon anankeion tode- ordinea divină inflexibilă - nu poate fi deturnată de olimpieni. Mulți zei, în frunte cu Afrodita, ar fi dorit să schimbe soarta Troiei și a troienilor, dar nu au putut trece peste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
gi phma Priamídai" epízesen polei te th mh. Qewn anagkaion tóde („O nenorocire teribilă s-a dezlănțuit împotriva neamului lui Priam și a cetății mele: aceasta este ordinea inflexibilă a zeilor”). Această qeon anagkaion tóde, theon anankeion tode- ordinea divină inflexibilă - nu poate fi deturnată de olimpieni. Mulți zei, în frunte cu Afrodita, ar fi dorit să schimbe soarta Troiei și a troienilor, dar nu au putut trece peste decizia nemiloasei Ananke și războiul s-a produs implacabil, aducând sfârșitul funest
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
toate constrângerile curriculare și, adesea, chiar îi forța limitele. Astfel, aceste constrângeri existau. Un curriculum aflat în afara oricăror dubii era impus oricărui tip de școală. În palestra, cel mai important profesor nu era, cum s-ar putea crede, paidotribul, ci inflexibilul profesor de litere, grammatistes (grammatisthv/j), care a devenit, cu timpul, dascălul prin excelență, profesorul pur și simplu, didaskalos (didavskaloj). Desfășurarea procesului de învățământ în palestra era păzită strict. Solon formulase chiar o legislație pentru poliția de moravuri în școală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și consolidarea creștinismului. Școlilor „interne”, monastice, li s-au adăugat altele, „externe”: școlile parohiale, pe lângă fiecare biserică, în fiecare comunitate creștină; și școlile episcopale, de pe lângă episcopii, în marile centre urbane ale creștinilor. Li s-a impus tuturor un curriculum riguros, inflexibil chiar: septem artes liberales. Dar acest curriculum nu mai purta haina umanistă de altădată, ci hlamida care exhala miros de tămâie a creștinismului; și, în plus, acest „veșmânt” punea „chingi epistemice” școlilor bisericești. În următoarele două secole acestea s-au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculare 16. Brady (1995) aprecia că originalitatea modelului Hildei Taba rezidă în faptul că se bazează pe o abordare mai rafinată a realității procesului de formare umană; două dintre criticile aduse frecvent modelului tylerian - centrarea exclusiv pe obiective și ghidarea inflexibilă a procesului formativ pe direcția lor - au fost luate în considerare și „umanizate”. Limitele și metodele acestei „umanizări” sunt discutabile. Modelul Hildei Taba le permite profesorilor să se implice în planificarea curriculumului și în selectarea obiectivelor pe parcursul procesului. Brandy (1989
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
subiectivismului în aprecierea și evaluarea performanțelor școlare a fost, în acest fel, eliminată. Bloom nu a intuit însă că această „extirpare a cariei subiectiviste” antrena consecințe negative chiar mai mari decât ceea ce fusese eliminat: „testologismul” exacerbat, „obiectivismul” nenuanțat și „măsurătorismul” inflexibil. În 1976, Benjamin Bloom a publicat Human Characteristics and School Learning 7, intenționând să confere un temei psihologic și educațional solid, inextricabil chiar, instruirii eficiente. A articulat principiile mastery learning, enunțate de J.B. Carroll (1963)8, cu taxonomia de obiective
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Rome și a Ierusalimului înarmat până în dinți. Științele experimentale și pozitive ne-au dictat cu măiestrie modul de a percepe și a trăi realitatea. Au descris-o ca pe un teren solid, pe care poți călca ferm, pentru că există legi inflexibile și imuabile - o bună descriere, după inima omului. Au făcut-o infinit mai bine decât religiile. Acestea din urmă au amânat mereu recâștigarea „paradisului pierdut” și nu le-au oferit oamenilor decât altare, catedrale și mănăstiri. Științele experimentale și pozitive
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al doilea război mondial a progresat exploziv, antrenând noi tehnologii. Dar aceste noi tehnologii, botezate high-tech, erau (sunt) profund diferite de cele anterioare. Toate uneltele create de om, din preistorie și până în preajma secolului XXI, au slujit supraviețuirii, în conformitate cu imperativele inflexibile dictate de organul pe care-l numim stomac. Uneltele au fost însă concepute de alt organ al corpului omenesc - creierul. Vreme de aproximativ 50 de milenii - adică de la apariția primului Homo sapiens și până astăzi - nobilul creier a fost sluga
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lua o banană și a o folosi pe post de microfon); c) comportamente, interese și activități reduse, repetitive și stereotipice, manifestate sub forma a cel puțin unuia dintre următoarele aspecte: - interes redus și anormal în intensitate sau concentrare; - aderența aparent inflexibilă pentru un ritual specific și nefuncțional, preocupare nefirească pentru una sau mai multe activități stereotipice și puține la număr, precum și concentrarea nefirească asupra unui subiect care nu necesită acest efort (de exemplu, învârtirea unei roți de mașină de jucărie un
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
variante, în funcție de imaginația și creativitatea educatorului. Toate aceste elemente au implicații directe sau indirecte asupra componentei afectiv‑motivaționale care influențează fundamental conduita elevului în cadrul activităților din clasă, atât față de educator (care este perceput ca un partener, nu ca o autoritate inflexibilă în raport cu cerințele și dorințele lor de învățare și cunoaștere), cât și pentru colegii de clasă (facilitând încrederea reciprocă, comunicarea, cooperarea și intercunoașterea). Reperele generale în proiectarea unei lecții bazate pe valorificarea metodelor activ‑participative și pe cooperarea în învățare pot
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit umbra, o amplă narațiune, pune în gamă epică speculația freudiană despre cei care eșuează din cauza succesului. Personajul, învingător în confruntarea cu capcanele socialului, își obține și supraveghează ascensiunea printr-o inflexibilă strategie și cu sacrificiul preceptelor morale elementare. Numeroasele frustrări cristalizează însă în subconștient un sentiment de vinovăție față de sine și față de ceilalți și îi trimit din interior semnele unei teribile anxietăți, sub imperiul căreia în cele din urmă își curmă
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
a spațiului său personal. Conceptul de schemă sau de structură cognitivă este postulat, în lipsa unei teorii a memoriei care ar putea explica constanța în timp a comportamentului individual. Este vorba despre reprezentări organizate ale experiențelor anterioare, definite ca „reguli generale, inflexibile și tacite, credințe sau postulate silențioase”. Aceste scheme pot avea grade diferite de complexitate. Modalitățile utilizate de către autor pentru a confirma existența acestora sunt diverse: - reliefarea conținutului tematic al visurilor; - examinarea unor asocieri libere; - răspunsuri la unele teste psihologice; - observarea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încrederea în sine. Hristea vrea să îl determine pe tânărul asupra căruia planează suspiciunile anchetei să-și recunoască vinovăția, oferindu-i în schimb eliberarea, numai că puștiul este un pur, asemenea lui Petran din Ultimii, aproape un sinucigaș în hotărârea inflexibilă de a nu se abate de la propriul adevăr. Violența doctorului este răzbunată în felul cum se produce justiția în tragedia antică: doctorul dorește să îl ajute pe băiatul tocmai ieșit din închisoare (unde ispășise crima) și care voia să se
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suntem memorie. Nu trebuie să-l citim pe Husserl pentru a înțelege că unitatea interioară a persoanei umane este intim legată de relația conștiinței cu temporalitatea. Voit sau nu, timpul mijlocește orice formă de înțelegere, din indelebila copilărie spre orizontul inflexibil al morții. Fără timp, conștiința umană n-ar putea opera sinteze. Fără alchimia temporalității, nici o gândire n-ar atinge armonia înțelegerii. Prostia nu este doar un deficit de perspicacitate, ci și de memorie. La celălalt pol, recunoașterea noutății este un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant atrage atenția, ca personalitate și ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o severă autodisciplină și în dăruirea necondiționată datoriei. Este unul dintre temeiurile caracterizării lui de către un cercetător ca Friedrich Paulsen drept „filosof al protestantismului”. Kant a fost comparat îndeosebi cu Calvin din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practic-gospodărești și de obligațiile unei vieți de familie, el și-a organizat viața cotidiană și relațiile sociale acordând prioritate obligațiilor sale de profesor și îndeosebi înfăptuirii, în spiritul celei mai înalte responsabilități, a proiectelor sale de gânditor. Programul său zilnic inflexibil, preocuparea lui pentru sănătate, care a putut fi resimțită ca excesivă de unii dintre cei apropiați, opțiunile filosofului în alegerea prietenilor și în relațiile cu autoritățile pot fi cel mai bine înțelese din această perspectivă. Consacrându-și toate aptitudinile și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a perifrazei), există o noblețe indiscutabilă a personajului principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată cu dezinvoltură. Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set de convingeri și experiențe. Duritatea și cinismul sunt operații analitice, așezări și reașezări ale realității în cântarul codului onoarei. Faptul că-și omoară timpul într-un birou jalnic, „la capătul unui coridor la fel de jalnic”, pare să fie ceva trecător
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în jurul acestor personaje care acaparaseră prim-planul scenei culturale. Nu mai conta că mulți dintre ei - T.S. Eliot, Stephen Spender, Cyril Connolly, iar mai târziu William Faulkner, Truman Capote etc. - se declaraseră admiratori înfocați ai romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oricare dintre situații, e limpede că are circumstanțe atenuante. Un soț infirm - și bețiv pe deasupra - e, statistic vorbind, mult mai înclinat să-i terorizeze pe cei din jur decât unul aflat în deplinătatea facultăților fizice. Dacă semăna cu tatăl, răzbunătorul inflexibil, care n-a cruțat nici bani, nici eforturi fizice pentru a o urmări, de-a latul unui continent, pe femeia care, în opinia lui, era o asasină, e ușor de imaginat infernul în care fusese obligată să trăiască Betty. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mare acum, după moartea generalului, pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta!”, șuieră ea când află că vizita lui Marlowe fusese provocată de majordom), ea nu poate întreprinde nimic împotriva celui care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil: cu o răbufnire nervoasă, cu un potop de incriminări al căror singur neajuns este că sunt prea coerente și mult prea spectaculoase pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reușitei așa cum au fost ele formulate de A. Freud însăși (vezi supra, punctul 2). Sandler încearcă să nuanțeze această poziție: „Poate ar fi bine să adăugăm că o apărare reușită nu trebuie să aibă consecințe dezastruoase”. A. Freud rămâne însă inflexibilă și afirmă că o apărare reușită pe de-a-ntregul este întotdeauna (!) periculoasă. În ultimele rânduri ale concluziei cărții sale, vorbind despre eșecul apărărilor, Sandler (1985/1989) își afirmă convingerea că „simptomele sunt construite cu minuțiozitate ca măsuri ultime utilizate atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În vederea Încheierii de alianțe cu grupări de aceeași orientare politică, conducerea partidului a fost dominată de partizani intoleranți ai doctrinei staliniste. Boris ștefanov era preocupat să Îndeplinească planurile Cominternului (și mai puțin problemele interne ale țării) și să păstreze un inflexibil simț al disciplinei În partid. În anul 1940, Cominternul a operat o nouă schimbare la vârful PCdR. Boris ștefanov era Înlocuit cu ștefan Foriș - fost membru al Partidului Comunist Maghiar În 1918, s-a Înscris În Partidul Comunist din România
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
misiunea eliberatoare a Rusiei, activitatea extraordinară a grecilor din tot cursul veacului al XVIII-lea pregătește terenul pentru pătrunderea luminilor în Sud-Estul european. Neoaristotelismul introdus în Academiile domnești de la București și Iași reprezintă un prim gest de eliberare de sub tutela inflexibilă a dogmei ortodoxe. Noua concepție, socotită eretică de patriarhia din Constantinopol, avea să fie aplicată în Grecia și în Țările Române de adepții cunoscutului filosof Theofil Corydaleu. „Neoaristotelismul lui Cezar Cremonini” - susține istoricul Victor Papacostea - „așa cum a trecut în opera
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]