526 matches
-
a li se face binefaceri mai mari. Cine dă nu trebuie să-și amintească. Cine primește, nu trebuie niciodată să uite. Se poate ajunge la paradoxul conform căruia sunt servicii atât de mari, încât nu pot fi plătite decât cu ingratitudine sau după care recunoștința cea mai mare pe care ți-o poți dori de la unii oameni ar fi să nu-ți fie recunoscători. Când ai îndrăgit și respectat multă vreme numele unui nefericit, când în tainițele ascunse ale gândului ai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că întrebuințează în avantajul lui starea de constrângere în care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări, de relațiile dintre binefăcător și miluit, intenții etc. "Urăsc în om ingratitudinea mai mult decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mamă a fost execrabil. Au lăsat-o să moară în sărăcie. Lucian Blaga l-a protejat pe Mihai Beniuc, dar infamii nu iartă niciodată un gest generos. În anii triumfului său comunist, Beniuc l-a lovit pe Blaga cu o ingratitudine exemplară. În cultura română există valori care ar fi meritat Premiul Nobel (Arghezi, Rebreanu, Blaga, Camil Petrescu), dar "dacă un român apucă să propună ceva, pe loc se găsește un altul să propună cu totul altceva și încă doi care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Țara Românească, primind de la acesta rangul de mare spătar. Se întoarce însă în Moldova, prin 1660, unde Ștefăniță Lupu (colegul lui de la Stambul) l-ar fi acoperit de onoruri și bogății (temei pentru Neculce să construiască o narațiune pe tema „ingratitudinii”). Va fi din nou, peste scurtă vreme, în Muntenia, pentru a primi de la Grigore I Ghica, în 1661, funcția de capuchehaie la Înalta Poartă. În anul 1664 Nicolae Milescu părăsea în grabă Stambulul, un oraș ce devenise primejdios pentru el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
evenimentele lasă urme mnezice în conștiință. Dar amprenta rămasă fără stimulare devine un simulacru, ca și amintirea fără investirea ei, o fantomă inertă. Memoriile extracerebrale care sînt marile noastre depozite publice de documente pot astfel servi drept alibi uitării sau ingratitudinii dacă un minimum de empatie nu poate, la documentarist, la mine, la tine sau la oricare alt cititor să facă posibilă o anume resuscitare. Ori reactivarea unei urme înseamnă racordarea la un lucru care nu lasă urme, ori cel puțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acestora este recunoștința propriilor noastre merite atâtea câte vor fi fiind ele. A ne aduce aminte de ei este nu numai o datorie pentru noi, ci o onoare. A-i da uitării înseamnă a ne condamna pe noi înșine la ingratitudine, înseamnă a acționa numai pe placul clipei sau al conjuncturii. De aceea, a ține legătura vie cu tot ceea ce au lăsat în urmă înseamnă a ne însuși dimensiunea perenității valorilor științifice cărora le slujim, a asigurării și perfecționării asistenței copilului
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
chiar s-ar dovedi niște lichele, dacă nu i s-ar alătura cu grăbire dlui Breban și n-ar urla din toți rărunchii: „Trăiască Nicolae Breban în frunte cu Nicolae Breban!”. (VII) „țOricum, dacă aș scrie vreodată un roman al ingratitudinii, nu l-aș alege pe Tudoran drept erouț”, scrie dl Breban în Cotidianul. Răspund: iată unul dintre puținele lucruri în care nu pot fi în dezacord cu dl Breban. Firește, nu neapărat din motivele invocate de Domnia sa: „e mult prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
așez eu!Ă”. E inutil să-l întreb pe dl Breban când, cum și al cui loc am încercat să uzurpez. Evident, ar fi la fel de inutil ca dl Breban să mă aleagă drept erou, mai ales pentru un roman al ingratitudinii, atâta vreme cât îl are la îndemână chiar pe Nicolae Breban. Cel pe care îl urmărește astăzi cu o furie aiuritoare, dl Nicolae Manolescu, i-a stat alături decenii la rând. Atunci când dl Breban era la mare ananghie și în presă îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
continuu sub alte forme decît cele ale urii; de care se minunează și cel care o resimte, căci nu știe că suferă din cauza ei și nu-i descoperă rațiunea; și care are înfățișarea unei mari impietății sau a unei brutale ingratitudini față de învățători, de altminteri buni, pentru că au avut atîta grijă față de ucenicii lor, s-au folosit de atîtea cuvinte și le-au dăruit atîta iubire. 38. La începuturile Bisericii, divina Scriptură era singurul text de instruire populară și ecleziastică. Această
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
uneori prea încărcat pentru „canonul” studiului critic („Apele receptării, o clipă transparente, se încarcă pe nesimțite de mâluri groase, prin care ochiul nu are cum pătrunde”), verdictul asupra „complexului” Maiorescu este totuși corect, pendularea între admirație și condescendență, recunoștință și ingratitudine fiind vizibilă de-a lungul anilor în receptarea operei și a vieții. Accentele judicioase, observațiile pertinente (precum acelea referitoare la sporadica preocupare de critic literar, exacerbată de mai toți exegeții) sunt dublate de izbucniri „antimaioresciene”, autorul suspectându-i pe criticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Revocarea voluntară și revocarea judecătorească a legatelor sunt reglementate prin art. 1068 și 1069 Cod civil, iar termenul de prescripție a dreptului la acțiune, în cazul revocării judecătorești, este de un an de la data când moștenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau de la data când sarcina trebuie executată (art. 1070 Cod civil). Cazurile de caducitate a legatului sunt prevăzute în art. 1071 Cod civil. Execuția testamentară Pentru executarea dispoziției testamentare, testatorul poate numi una sau mai multe persoane, cărora le
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
donații se ocupă de reglementarea efectelor donației, începând cu art. 1017. Revocarea donațiilor Irevocabilitatea donațiilor operează în principiu, dar ea nu este valabilă când donația cuprinde clauze care lasă revocarea la latitudinea donatorului. De regulă, donația poate fi revocată pentru: ingratitudine și neexecutarea de sarcini. Pentru ingratitudine operează când: donatarul a atentat la viața donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia; dacă donatarul se face vinovat de fapte penale etc.; dacă donatarul refuză să asigure alimente donatorului în nevoi. Cererea de
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
donației, începând cu art. 1017. Revocarea donațiilor Irevocabilitatea donațiilor operează în principiu, dar ea nu este valabilă când donația cuprinde clauze care lasă revocarea la latitudinea donatorului. De regulă, donația poate fi revocată pentru: ingratitudine și neexecutarea de sarcini. Pentru ingratitudine operează când: donatarul a atentat la viața donatorului sau a unei persoane apropiate acestuia; dacă donatarul se face vinovat de fapte penale etc.; dacă donatarul refuză să asigure alimente donatorului în nevoi. Cererea de revocare și prescrierea dreptului de opțiune
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
-și explicita simbolul. Tendința dramaturgului este să privească umanitatea prin viciile ei mărunte. Faptul se vede mai bine în Boul și vițeii și Gărgărița. Cea dintâi este o traducere în limbaj realist și în situații contemporane a cunoscutei fabule despre ingratitudinea copiilor parveniți față de părinții simpli și onești. Un bătrân țăran își anunță printr-o scrisoare fiii, fixați la oraș, că vine să-i vadă. Fiii intră în panică, soțiile lor se ceartă lamentabil, nimeni nu este, în fapt, încântat să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
mai mult de memorie decât de imaginație. (Scriitorii tineri imaginează fapte; cei ajunși la bătrâneță își povestesc anecdotic viața.) Avantaj teribil să nu faci nimic: cuminte e să nu abuzezi de el. E de remarcat cu câtă neatenție liniștită și ingratitudine obișnuită se folosește omul de darurile esențiale ale naturii spre pildă, de vedere; și ce disperare îl cuprinde când deodată e lipsit de asemenea facultate. Față de manifestările de artă arătăm dimpotrivă un entuziasm care nu-i egalat decât de indiferența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câți kilowați ne trebuie ca să ne pregătim de plecat pe câmpia muncii, cum trebuie să gândim, ce ne e permis să sperăm etc. -, să dispere văzând că și fiul îi devine o cifră statistică, total manipulabilă biologic și spiritual. În ingratitudinea noastră, încercam pe căi foarte ocolite să ne trișăm protectorul: făceam troc între noi cu alimente, intram pe ușa din dos în magazine, foloseam butelii cu butan în loc de benzină, dădeam meditații pe făină, brânză, găini și ouă și, mai grav
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ale gândului. Între cele două, spațiul civilizator rămâne teren viran. Cultura eseistic-autofagă, cercetarea cu dosul la punctele vulnerabile ale vieții sociale și lecțiile de dragul informațiilor se apără de civilizație cu aceeași forță ca și natura. Între timp, reflectăm adânc la ingratitudinea politicii europene care ne situează în anticameră pe durată nedeterminată. Sau pur și simplu ne amăgim că postura ante portas ne absolvă, de la paznic de vită sau tejghea, la magistru de înțelepciune pentru nimeni, de orice efort să păzim o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
suntem prea bolnavi, bătrâni sau copii și prin felul în care știm să ne cerem drepturile. Or, noi continuăm, după vorba lui Mircea Vulcănescu, dialogul cu veșnicia. Ceea ce facem este să ne alintăm în propria noastră contraproductivitate, văicărindu-ne pentru ingratitudinea sorții. Ceea ce ne obsedează nu este exercitarea dreptului la autoafirmare, ci dreptul de a fi îngrijiți, cocoloșiți, protejați, infantilizați. Să-i ferească Dumnezeu pe guvernanții și politicienii care nu ne mângâie duios pe frunte și nu ne întrețin nevoia de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ajunsese mecanic de aragaze, urmărit până la moarte de Securitate. Și astfel de cazuri numai referindu-ne la foștii aviatori au fost cu sutele. Traian Popteanu are și el o poveste tristă, reprezentând un alt exemplu al unei vieți frânte de ingratitudinea și absurdul istoriei. Născut la 7 aprilie 1912 în comuna Mărgău de lângă Huedin (regiunea Cluj), într-o familie de țărani ardeleni greco-catolici, este absolvent al liceului "Gh. Barițiu" din Cluj (Bacalaureat în 1932) și se orientează spre o carieră militară
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și roagă pe femeile votante să facă parte din aceeași categorie, votând listele lor - când le vor cunoaște și evitând neplăcerile ce se ivesc pentru acei care luptă în alegeri în profitul unui anume partid politic - care plătește adesea cu ingratitudine toate zgârieturile și maltratările suferite de ei în alegeri. 14. D-l Grigore Trancu-Iași, deși a fost întotdeauna pentru acordarea drepturilor la femei și găsește că chestiunea drepturilor civile la femei trebuiește negreșit rezolvată pentru a scăpa de ridicol situația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
uciși în temnițele și lagărele comuniste, nu au rămas într-un anonimat definitiv ? Astăzi, celor mai mulți dintre ei li s-a uitat numele, nu li se mai cunosc nici mormintele. Cazul lui Dan Valentin Vizanty (1910 1992) este unul tipic pentru ingratitudinea posterității. Fiind unul dintre primii ași ai aviației de vânătoare române, apărător al cerului Capitalei în fruntea Grupului 6 Vânătoare pe care îl comanda în 1944, cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", deținător al unui număr impresionant de victorii aeriene, ore
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
că am făcut ceva ce să regret. Consider că așa a trebuit să se întâmple și cu toată tăria afirm: nu regret nimic din tot ce am făcut, din ceea ce a depins de mine. Și apoi aș considera ca o ingratitudine să nu mărturisesc că în toți acești ani am avut și câteva mari satisfacții, bucurii și chiar momente de fericire. Deci după aproape trei luni de când începuse epopeea mea pe aerodromul Schwechat, lângă Viena, mă aflam în Austria, Carintia, Weissenstein
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
practicilor de a face afaceri devin nu numai predictor economic specific unui sector sau companii, ci și o modalitate importantă de optimizare a costurilor de tranzacții la nivel macro. În plus, s-a dovedit că buna reputație diminuează potențialul de ingratitudine al clienților (ex. cazul Harley Davidson), minimalizează efectele atacurilor incorecte (ex. cazul Ford) și adaugă valoare cotației de piață a companiilor. Capitolul 8 Funcțiile managementului responsabilității sociale corporative Caracteristică societății contemporane este presupunerea că la locul de muncă, în îndeplinirea
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
care o amenință. Evocă bunele raporturi din trecut, cu mâna de lucru libaneză care "venea odinioară la lucru din cealaltă parte", ne reamintește toate facilitățile cu care erau gratificați acești sezonieri locuind dincolo de frontieră (cantină, piață, dispensar) și deploră inexplicabila ingratitudine a acestor arabi, datorată fără nicio îndoială "înrolării lor în rândurile teroriștilor Hezbollahului". Paternalismul pus la grea încercare al acestui om de treabă care evocă binefacerile din trecut îmi readuce în mod irezistibil în memorie bravii primari francezi din Algeria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sa tuturor națiilor" și a se lăsa însemnat de ele. Faptul că nu există sanctuare, imnuri și statui întru slava Iscarioteanului în cele patru colțuri ale planetei creștine îmi pare a fi un semn de lipsă de inteligență și de ingratitudine. * * * Într-un text intitulat Ispitirea lui Iuda, tânărul teolog grec Pantelis Kalaitzidis cheamă biserica ortodoxă să-și întrerupă legăturile incestuoase cu statele-națiuni. Grecia, Rusia, Serbia, România, Ucraina... O întreprindere de anvergură. De fapt, filiera cezaro-papistă a cam forțat nota în privința
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]