9,219 matches
-
industrial sau în alte domenii economice inventivitatea românească se va manifesta în ciuda imperfecțiunilor legislative încă existente și a unei birocrații conservatoare în bună măsură. Am citit de curând articole în care se demonstra cât de importante sunt pentru industria germană inovațiile muncitorești. Am fost sigur că muncitorul român va fi dornic să-și demonstreze calitățile din acest punct de vedere și să intre în competiție cu colegii săi europeni. Din nefericire m-am înșelat: spiritul de inițiativă pare a fi fost
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
am mai scris poezie deloc. L.V.: Cum vedeți dvs. finalul ideal pentru un roman? Ați distrus vechiul happy end, perechea fericită până la adânci bătrâneți. Așa au făcut și scriitorii fluxului conștiinței. Deosebirea este că dvs. nu o faceți doar de dragul inovației. Dvs. chiar așa vedeți viața, veșnic neîncheiată, cu un va urma. Cum hotărâți unde trebuie să se încheie romanul? D.L.: Întrebarea se leagă de cele anterioare, fiindcă felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
actuală a unor verbe neologice infirmă ideea neproductivității (judecată adesea doar la nivelul limbii standard, fără a ține seama de variantele populare). Verbele englezești cu finală consonantică sînt adaptate prin analogie cu verbele formate de la substantive și interjecții; de altfel, inovațiile recente rămân cam în aceeași zonă semantică a sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în scris, cu oscilații ortografice ținînd de gradul lor de adaptare: "un knock-knock la ușa
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
pot omite eforturile tehnicienilor de a ameliora performanțele sau de a satisface diverse cerințe formulate de beneficiari, ori aspecte ergonomice (legate de ecran de exemplu), prezentarea textului în dinamică, hipertextul, hipermedia, Internet-ul etc. Însă aș remarca șí cu privire la aceste inovații, dar mai ales relativ la "plăcuta" companie a C, cu care se poate "naviga" peste mări și țări, legându-se, prin simple manevre pe tastatură, un "loc" (site) sau altul (de fapt, un text de orice natură, supus lecturii), că aici
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
Learning to Swim). Romancier faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado în
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc nici una din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea și ritmul emoției. Văd aici o legătură cu muzica, întrucât muzica are o logică irațională
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Dacă e ceva 'nou' în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu fiindcă o caut cu orice preț. Originalitatea e o calitate importantă, însă eu cred că ea stă în unicitatea inteligenței, a viziunii unui autor, nu doar în inovație. Simt clar că aparțin epocii mele (în moduri de care poate nici nu-mi dau bine seama), dar am tot respectul pentru scriitorii dinaintea mea și 'tehnicile' lor. Important e conținutul, tehnicile vin abia pe locul doi. Iar conținutul - natura
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
de vîrstă; condițiile speciale ale rețelei telefonice românești (dificultatea instalării unui post nou) au accentuat aceste limitări. Totuși, "listele de abonați" pot indica, cel puțin în linii mari, raporturile de frecvență dintre diferite nume, după cum pot și confirma existența unor inovații onomastice; cercetătorul are deci dreptul de a le folosi, cu condiția de a arăta prudență în formularea concluziilor. De fapt, operația numărării răbdătoare putea fi folosită pînă acum, în limitele rezistenței umane, doar pentru numele de familie (înregistrate în ordine
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
sunt buni nici de foc, nici de umbră; atâta tot. Iată cum s-a degradat bietul oraș." (Au mai pățit-o și alții, în Negruzzi 1974, I, p. 48). Personajul principal, Andronache Zimbolici, stă într-un vechi palat netulburat de inovații, care se transformă însă de îndată ce postelnicul se însoară cu demoazela Agăpița, suflet al vremurilor noi, chiar dacă nu citește romanțuri sau "povești a lui Hoffmann ce te umple de fiori la lumina searbădă a lampei", nu cântă Beethoven la pian și
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat, cunoscut, vechi, încît esența să reiasă în chip halucinant, sfidînd inovația, punînd în postură jenantă artificiul tehnic. Opunînd frisonului novator frisonul tragic al organicității (fatalității). * Talentul ținut în cumpănă de Destin. * În unele împrejurări, continuitatea e o frînă. În altele, o eliberare. Depinde de poezia proprie pe care o putem învesti
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
valorii lor artistice, dar chiar din cel al limbajului. S-ar părea că în Nichipercea, de pildă, revista al carui prim număr apare în 1859, oralitatea contemporană nu a pătruns într-un mod similar celui în care intră azi ultimele inovații colocviale în paginile Academiei Cațavencu. E drept că în Nichipercea apare o primă lista de cuvinte și expresii argotice, dar cazul rămîne izolat. Majoritatea dialogurilor și a textelor din revista sînt chiar mai puțin spontane decît cele din comediile epocii
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
să revertebreze peisajul literar, cel puțin ca tip de așteptare. "Trendul" este cel pe care îl știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe, nesistemice, se ajunge la un fel de concavitate, un cuib de direcții și energii latente, care pot accelera inovația. L-au preluat imediat optzeciștii (sau le-a fost dăruit) dar într-o formă simplificată până la caricatură, doar ca exercițiu stilistic. Analizat în rațiunile și traseele lui, cu o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
mine asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. L.V.: Puneți preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vedeți hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? J.B.: Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
s-a încheiat e cam absurd. Iar artiștii nu se prea pricep la asta, oricum. L.V.: Considerați că romanul "îi va supraviețui și lui Dumnezeu." Izvorăște oare vitalitatea lui din limbă, intrigă sau o tehnică ce trebuie permanent inovată? Este inovația un factor ce mărește sau reduce șansa la supraviețuire a romanului? J.B.: Da, chiar cred că Dumnezeu a fost născocit de un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
la supraviețuire a romanului? J.B.: Da, chiar cred că Dumnezeu a fost născocit de un romancier (deși mă mai pot răzgândi, dacă am un semn de la Dumnezeu cum că nu-i așa). Ca toate formele de artă, romanul trăiește prin inovație. Cred totuși că va supraviețui prin adevărul pe care îl redă (specia noastră iubește în egală măsură iluzia și adevărul), și datorită faptului că alte forme de artă nu pot reda adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
mai departe. În film, seamănă mai mult cu realitatea. Oricum, depinde de subiect. Mie îmi place meseria în sine care cuprinde și filmul, și teatrul, pentru că nu sunt statice, nici relația dintre ele nu e, pentru că e mereu loc de inovație în ambele. E un gen de emoții în cinematografie, și altul pe scenă. La teatru, ai schimbul ăsta - folosesc un cuvânt perimat - de energie cu spectatorul, și nu doar de energie. Eu cred în rezonanța asta umană, tu îi dai
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
semnale alarmiste ale editurilor, nu atît de precare pe cît se declară, și vechea teorie a morții literaturii a lui Vico sau Hegel, actualizată de cei ce se tem de concurența audiovizualului. Din perspectivă tehnic-literară se observă că, în ciuda tuturor inovațiilor și experimentelor, predomină epica genuină, ce-l face pe cititor să se raporteze la fiecare text ca la o nouă poveste (fie că acumulează "aventuri" exterioare sau zăbovește cu un ritm încetinit asupra celor ale conștiinței), adăugîndu-se parcă străvechilor O
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
iar apoi regizorul, nemulțumit de varianta finală, oferă propria sa versiune), pentru că aceasta era cea pe care o puteai vedea pe marile ecrane în 1997. Cu alte cuvinte, a avut suficientă libertate de creație. Și asta se vede: introduce numeroase inovații la nivelul scenariului, inovații la care regizorii anteriori n-ar fi îndrăznit să spere. Scenaristul (dar și regizorul) Joss Whedon transplantează o problemă care a preocupat analiștii rasismului în contextul relației extraterestru - uman: contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
de varianta finală, oferă propria sa versiune), pentru că aceasta era cea pe care o puteai vedea pe marile ecrane în 1997. Cu alte cuvinte, a avut suficientă libertate de creație. Și asta se vede: introduce numeroase inovații la nivelul scenariului, inovații la care regizorii anteriori n-ar fi îndrăznit să spere. Scenaristul (dar și regizorul) Joss Whedon transplantează o problemă care a preocupat analiștii rasismului în contextul relației extraterestru - uman: contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior, Ripley omora toți alienii
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
fără punct, f adesea repetat cu intenție expresiva (ff urgent !). Categoria apare adesea în mesajele din internet, dar și în literatura recentă, care își propune să încalce normele scrisului cult, în primul rînd pentru a obține un efect de surpriză, inovație și nonconformism underground : "Sîntem ff aproape" (Caius Dobrescu, Deadevă); "și ff probabil că nu s-a atins de ele"; "admirație pt Mircea"; "nu mai are ochi decat pt el" (Adrian Șchiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
ci producătorii au fost chemați să primească premiul, iar Clint Eastwood s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred că Michel Foucault ar fi zâmbit în fața acestei inovații: puterea îi aparține celui care desemnează limitele "terestre" ale viziunii artistice (a regizorului). Oricum, există un raport de dependență între mai mult de două straturi, între mizanscenă (care include prestația actorilor), cinematografie, sunet și montaj, care determină calitatea unui film
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
să-i dea de urmă. Scenariul e bazat pe romanul lui Sebastien Japrisot, un scriitor ale cărui cărți au mai fost ecranizate, una chiar de Costa-Gavras. Tranziția de la vocea omniscientă la cea plină de îndoieli, restauratoare de evenimente, e însă inovația lui Jeunet. Viețile celor patru camarazi ai lui Manech alcătuiesc un alt vortex narativ, iar vocea îți servește ca un fir al Ariadnei într-un labirint alcătuit din identități încurcate, incidente disparate, scrisori și mărturisiri ale unor martori oculari. Dacă
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
argotism(e). Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu trebuie consemnat și analizat cu atenție în limba populară: unde formularea a băga argouri și jargoane devine un indiciu al atitudinii față de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovației pe care o discutăm: pe de o parte, mai ales în legătură cu mijloacele electronice, putem bănui o influență a englezei colocviale, în măsura în care uzul Internetului cunoaște un asemenea abuz (pe un forum de discuții despre engleză, de pildă, apar dezbateri și explicații
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
parte, nu gîndesc în română, dar simt în română, pentru că simțirea nu o pot anula și nici nu vreau. Care este cititorul dv. ideal? Cititorul meu ideal este un om modern, ancorat în lumea contemporană, atent la tot, în sensul inovației, un om dornic să gîndească atunci cînd citește. Asta m-a făcut să dezvolt un stil economic, fără ornamente, dar nu ermetic. Sînteți autorul unui roman "algebric", Cybernetic Conspiracy. Puteți să vorbiți mai mult despre concepția dv. artistică, mai ales
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]