1,213 matches
-
spectrului; Felul și calitatea razelor luminoase ce izbesc obiectul și se reflectă speprivitor; Ochiul care percepe mesajul și-l transmite creierului. Forma și culoarea sunt cele două elemente esențiale ale oricărei percepții optice, deci ale oricărei informații vizuale. Ele sunt inseparabile, pentru că nu se poate culoare fără formă, la fel nu se poate imagina o formă fără culoare. Culoarea nu există în sine, ci numai percepută prin simțuri; nu este culoare decât unde este și un observator cu organe de vedere
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
tipuri de probe; analiza rezultatelor diverselor activități ale elevilor. Din punct de vedere al evaluării lucrărilor obținute în activitățile artistice, plastice, ca lucrări de creație ale elevilor presupun o activitate mai intensă și mai dificilă, deoarece ele îmbină trei factori inseparabili: a) conținutul; b) tehnica realizării lor; c) trăsăturile de personalitate ale fiecărui elev, care își pun amprenta mai mult sau mai puțin atât asupra conținutului cât și a tehnicii de realizare. Verificarea, corectarea și aprecierea lucrărilor au un rol deosebit de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
care se făcea admiterea în comunități religioase sectare și diversele îndreptățiri care reieșeau din apartenența la acestea constituite precursoarele solicitării de acreditări educaționale formale pentru angajarea în diverse slujbe în epoca modernă. Pretențiile la competență bazate pe diplome formale sunt inseparabile de monopolurile poziționale bazate pe calificări culturale indiscutabile. Diplomele educaționale sunt în mod esențial construcții cultural-politice ale competenței și ale loialității organizaționale și au puține legături cu cerințele tehnice ale muncii moderne. „Brevetele profesionale” au instituționalizat, cu variate doze de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
produsul cultural” Coca-Cola a fost băutura și sticla-contur asociată, apoi, cu trecerea anilor, rolul de „produs cultural” a revenit firmei și sistemului său. Cele mai importante artefacte ale culturii organizaționale rămân numele și grafica sa, culoarea și sticla-contur, care sunt inseparabile în majoritatea combinațiilor, chiar dacă și unul singur dintre aceste elemente poate sugera tot restul. Pe parcursul a mai mult de un secol, TCCC și-a stabilizat o cultură organizațională care și-a adus o contribuție majoră - poate cea mai importantă dintre
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
Cunoașterii au convingerea că aceste Communities of Practice Încurajează cel mai mult diseminarea de informații Într-o organizație și adesea formează coloana vertebrală a fiecărui program de Management al Cunoașterii. Într-o Organizație a Cunoașterii, Specialiștii În Cunoaștere sunt părți inseparabile ale echipei, Îndeplinind obiective prin contribuția lor la sporirea capitalului intelectual. Din perspectiva specialiștilor, rolul managerilor este de a se comporta ca un facilitator: ajută la stabilirea obiectivelor, face critici constructive, furnizează sau dirijează resursele etc. În acest sens, managerul
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
unui sistem unic și funcționabil. Problemele metodologice nu sunt niciodată pur și simplu metodologice, fiindcă ele întotdeauna fac referire, în mod direct sau indirect, la convingeri puternic înrădăcinate despre natura cunoașterii și adevărului. Fervoarea epistemică sălășluiește pretutindeni pentru că forma este inseparabilă de conținut. Cu toate acestea, datoria noastră este să descâlcim noțiunile de câte ori ni se oferă această posibilitate. Există diverse strategii care permit organizarea cercetării cazurilor creative. Principalul obiectiv al acestui eseu are la bază intenția de a înfățișa unele direcții
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
socială urmează actul creativ individual și poate fi separată de el - cel puțin, pe plan conceptual. Afirmația fermă pe care o facem aici este că nu putem, nici măcar în principiu, să despărțim reacția societății de contribuția individuală: cele două sunt inseparabile. Câtă vreme ideile sau produsele nu sunt validate, putem vorbi despre originalitate, dar nu despre creativitate. În prezent, toată lumea este de acord că picturile lui van Gogh dovedesc o mare creativitate. De asemenea, este la modă să ne batem joc
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În originea sa, motivațiile unora și ale altora sunt de ordin privat. Aceste motivații personale și private sunt, în acest caz, aplicate unor cauze publice. Ele sunt apoi raționalizate în termeni de interes general (Lasswell, 1948). Motivațiile personale sunt totuși inseparabile de o anumită corupție asupra lumii, care le dă un sens. Ideile generale referitoare la funcționarea societății joacă un rol în această privință. Ne putem fonda pe o imagine esențialmente conflictuală a lumii sau, dimpotrivă, pe o reprezentare armonioasă. Felul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a unei atare stări de spirit asupra științelor sociale. Ideea că realitatea socială nu este un dat obiectiv, exterior acțiunii și percepțiilor umane, alături de conștientizarea faptului că studierea realității sociale nu este independentă de obiectul său de studiu, ci parte inseparabilă a lui, au creat indubitabil un teren fertil pentru tipul de întrebări, argumente și cercertări pe care și le va asuma constructivismul. Retrospectiv, aspecte ale constructivismului pot fi detectate în scrierile din anii ’50 ale lui Karl Deutsch și Ernst
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care o făcea Klages între suflet și spirit. Ea reapare, așadar, cu sens invers. Părerea că știința e nu numai separată de cultură, ci chiar în opoziție cu ea, e o aberație nu mai puțin pernicioasă. Cultura și știința sunt inseparabile, iată încă un truism ce trebuie proclamat. Nu a existat niciodată vreun mare om de știință care să nu fi fost și un om de cultură umanistă și clasică. Să reamintim mărturisirile lui Heisenberg; să nu uităm că J.R. Oppenheimer
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
face el?”, răspunsul este următorul: managementul este un organ cu obiective multiple care asigură managementul afacerilor, managementul cadrelor superioare, managementul executanților. Aceste trei funcții esențiale ale managementului pot fi analizate separat, studiate separat, evaluate separat, dar în activitatea cotidiană sunt inseparabile. „Dacă omitem un singur factor dintre cei trei, nu există nici management, nici organizație și nici societate industrială.” (p. 30) În celelalte părți ale lucrării sale, Drucker întreprinde o analiză magistrală a celor trei funcții ale managementului, oferind nu doar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
deficiențele tehnice” și Îndemna la unificarea „tuturor acestor fracțiuni Într-un singur tot”, concluzionând că „specializarea presupune În mod necesar centralizare, iar aceasta, la rândul său, atrage după sine specializarea”. Faptul că Lenin alege un subiect - promovarea revoluției - care este inseparabil de furia populară, violență și stabilirea unor noi finalități politice și Îl transformă Într-un discurs despre specializarea tehnică, ierarhie și organizarea eficientă și previzibilă a mijloacelor este, desigur, un mare paradox al lucrării Ce e de făcut?. Politica dispare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic, haiducii, codrul și doina, trinitate inseparabilă, intrând în legendă: „Haiducii mei/ Doinesc toți trei;/ Și hohotesc/ Păduri adânci...” Ca autor de balade, I. nu a imprimat motivelor folclorice un ritm mai viu. Le-a dat în schimb o nobilă ținută artistică, vizibilă în compoziție și expresie
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Rumania. Political Problems of an Agrarian State, New Haven, 1969, p. 165-166. • A. W. Palmer, op. cit. • C. A. Macartney and A. W. Palmer, op. cit. la sate. În condițiile de la sfârșitul ostilităților militare, în mintea țăranilor din estul Europei două idei inseparabile au predominat: „Pământ și Libertate“. Țăranii din România, care fuseseră ținuți până atunci într-o stare de șerbie, păreau să își amintească, intuitiv, - scria David Mintrany - că în trecutul nu prea îndepărtat posesia asupra pământului fusese condiția de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei poezii autentice, în care eticul și esteticul devin aproape inseparabile. SCRIERI: Un război de o sută de ani, București, 1981; Cinci (volum colectiv), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Aripa secretă, București, 1986; Atelierele (1980-1984), București, 1990; Les Ateliers, tr. Alain Paruit, Paris, 1992; Au Carrefour des grandes routes commerciales, tr
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
fost creat după chipul și asemănarea Domnului și păstrează în sine imaginea acestuia, chiar dacă imperfectă, și în acest fel noi putem să descoperim în Dumnezeu mintea, cunoașterea de sine și iubirea de sine, trei realități unite în aceeași esență și inseparabile, în circumincesiune și relație reciprocă. În schimb, în om, pentru că e o creatură, aceste facultăți sunt separate, fiecare cu propria ei funcție; ele își regăsesc în mintea omului unitatea: în schimb, acest lucru e imposibil în cazul naturii divine, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condunda cele două naturi în Cristos. În următoarele două, Sever combate interpretarea adversarului său care îl citește pe Chiril ca și cum ar fi calcedonian. Acesta consideră compatibile formulele „o singură natură a Dumnezeului Logos întrupată” și „două naturi unite în mod inseparabil” și susține că Chiril n-a combătut teza lui Todoret potrivit căreia sunt două naturi în Cristos, ci afirmația că sunt două persoane. În schimb, pentru Sever, physis, natura, și hypostasis și prosôpon, persoana, sunt identice pentru că el conferă termenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
geografică e inserată în descriere numai pentru a confirma printr-o documentare de visu un sistem religios exclusiv teoretic, descris pe baza propriilor sale principii. Descrierea lumii se întemeiază pe un adevăr inițial, cel creștin: existența universului constituie o parte, inseparabilă, a unui proiect divin stabilit la început când Dumnezeu a creat lumea. Când Dumnezeu a vrut să-l facă pe om, a hotărât că această creatură, înainte de a se uni, la sfârșitul vremurilor cu creatorul său, ar fi urmat să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt În măsură din ce În ce mai mare percepute ca neajunsuri și chiar piedici pentru realizarea aspirațiilor umane, o realitate pe care puțini și-ar fi putut-o imagina cu numai ceva timp În urmă. Decăderea visului american este, În multe privințe, legată inseparabil de apariția noului vis european. Aceasta deoarece chiar defectele vechii viziuni o fac pe cea nouă să apară atât de atrăgătoare. Înainte să Începem această explorare a visurilor În schimbare, o confesie este necesară. Sunt profund atașat de visul american
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
este atât ceea ce s-a făcut ieri, cât ceea ce poate fi realizat mâine. Calendarul și orarul mai diferă și Într-un alt aspect important. În timp ce calendarele moderne au un caracter din ce În ce mai secular, În decursul majorității istoriei conținutul lor social era inseparabil legat de cel spiritual. În culturile calendaristice tradiționale, datele importante sunt momente sacre și sunt observate prin comemorarea zilelor sfinte speciale. Orarul, prin contrast, este asociat cu producția. Valorile sacre și chestiunile spirituale joacă un rol neglijabil În formularea orarelor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ale Europei. Fără un regim matur și bine reglementat al proprietății private, capitalismul de piață nu ar putea să existe, iar statul-națiune nu ar fi supraviețuit. Acest ultim aspect trebuie subliniat. Chiar noțiunile de piață modernă și stat-națiune sunt legate inseparabil de regimul proprietății private. Rolul piețelor este de a permite schimbul liber de proprietăți. Funcția esențială a statului, la rândul său, este să protejeze dreptul la propritate al proprilor cetățeni. Europa a creat ideea noului rol al statului, ajungând să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
toleranța față de alte religii și culturi care i-a fost caracteristică În perioada ei de maximă influență În secolele XIII-XV. Diasporele culturale subminează relațiile tradiționale dintre popor, proprietate și teritoriu. Din cele mai vechi timpuri, cele trei au fost virtual inseparabile. Acest lucru nu mai este valabil. Culturile există În domenii multiple atât virtuale, cât și reale. Pe măsură ce comunitățile culturale se dispersează În toată lumea, ele Încep să se reorganizeze În maniera nodurilor de rețea. Tehnologiile sofisticate de comunicație și transport permit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vede lumea mai mult ca pe o colecție de obiecte izolate, În timp ce mintea orientală o privește În termenii relațiilor care există Într-un context general. Mintea vestică pune preț pe individ, cea estică pe grup. În est, identitatea individuală este inseparabilă de relațiile din grupul căruia individul Îi aparține. În gândirea confucianistă, scrie filosoful Henry Rosemount, „nu poate există un eu În izolare, care să fie considerat În mod abstract: eu sunt totalitatea rolurilor pe care le am În relația cu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
joc de mim, constituie, de fapt, latura „trăită” a unei estetici care nu va mai separa literatura de viață. În țesătura scrierilor începe să-și facă loc reflecția asupra literaturii; literatură și manifest, lirism și autodescriere sunt de aci înainte inseparabile. Cărțile scrise în anii războiului, după experiența pariziană, sunt asemenea texte în care literatura, metaliteratura și discursul programatic coexistă. Volumele Un lup văzut printr-o lupă și Inventatorul iubirii. Parcurg imposibilul. Moartea moartă, ambele tipărite în 1945, sunt sonde aruncate
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]